ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1902/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1902/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului de

față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 539 din 31 martie

2009, Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și de contencios

administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

în ceea ce privește restituirea sumei de 53.562,28 lei achitată cu titlu de avans

și a admis acțiunea reclamantei dispunând rezoluțiunea contractului de execuție

lucrări nr. 005 din 20 decembrie 2007 încheiat de părți, pentru executarea

necorespunzătoare a obligațiilor de către pârâtă și obligând pârâta la

restituirea către reclamantă a sumei de 53.562,28 lei achitată cu titlu de

avans. Totodată tribunalul a obligat reclamanta la plata sumei de 2.369,44 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință, tribunalul a

respins cererea pârâtei de repunere a cauzei pe rol, în vederea asigurării

dreptului său la apărare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că dreptul la un proces echitabil a fost asigurat în prezenta cauză

prin acordarea a trei termene în vederea pregătirii apărării, respectiv 11

septembrie 2008, 11 februarie 2009 și 10 martie 2009, pârâta fiind reprezentată

în instanță, la două termene de către administratorul său, astfel încât, a avut

posibilitatea să-și formuleze apărări și să solicite probe.

Cât privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei cu privire la cererea reclamantei de restituire a

sumei de 53.562,28 lei, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată,

întrucât prin contractul de execuție lucrări nr. 005 din 10 decembrie 2007,

părțile din prezentul litigiu s-au înțeles că plata avansului de 30% din

valoarea lucrării, achitat la semnarea contractului, să se facă de către

reclamantă direct către furnizorul de materiale, respectiv SC T.C. SRL, astfel

cum rezultă din Anexa II la contract, anexă ce face parte integrantă din

contractul părților. Ca atare, a reținut prima instanță, a fost opțiunea

pârâtei ca plata materialelor ce urmau a fi folosite la executarea lucrării de

către pârâtă, să se facă direct furnizorului de materiale. Pe fondul cauzei,

tribunalul a reținut că părțile în proces au încheiat nu contract de execuție

lucrări în baza căruia, pârâta urma să execute lucrări de reparații și

modernizare la atelierul service al reclamantei, conform devizului de lucrări

din anexele la contract. S-a mai reținut că, anterior încheierii contractului,

un reprezentant al pârâtei a verificat suprafața de 3800 mp pe care urma să se

execute lucrarea, respectiv stratul suport (șapă) conform declarației de martor

și răspunsului pârâtei la interogatoriului administrat în cauză, precum și

potrivit anexei 1 la contract. Ca atare, la data încheierii contractului, a

reținut instanța, pârâta avea cunoștință despre modul în care se prezintă

stratul suport, apreciind că acesta este adecvat pentru efectuarea lucrării și

obligându-se să remedieze unele fisuri.

Tribunalul a apreciat că, față de

concluziile raportului de expertiză tehnică din dosarul de asigurare dovezi se

reține că pârâta și-a executat necorespunzător obligațiile asumate, susținerea

pârâtei că executarea necorespunzătoare se datorează stării necorespunzătoare a

stratului suport neputând fi primită față de probele administrate.

Prin urmare, instanța de fond a reținut o

încălcare a obligațiilor asumate de către pârâtă la pct. VI lit. a) din

contract, privind executarea corespunzătoare a lucrărilor și utilizarea

materialelor din anexa la contract, precum și asigurarea garanției de bună

execuție timp de 36 luni de la executarea lucrării, apreciind că, în speță,

sunt incidente dispozițiile art. 1020-1021 C. civ. privind rezoluțiunea contractului

din culpa pârâtei.

Totodată tribunalul a obligat pârâta la

restituirea avansului de 53.562,28 lei achitat de reclamantă conform art. IV

lit. a) din contract, repunând părțile în situația anterioară încheierii

contractului.

Prin decizia nr. 91/COM din 16 septembrie

2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea

de apel a reținut că, în speță, i-a fost respectat reclamantului dreptul la

apărare, conform art. 6 alin. (1) CEDO raportat la art. 156 C. proc. civ., prin

acordarea de către instanța de fond a două termene pentru angajarea unui

apărător și a unui termen pentru studierea înscrisurilor depuse de reclamantă

la dosar și pentru a-și prezenta apărarea.

Instanța de apel a respins critica

apelantei în sensul că nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate de către

pârâtă în întâmpinarea depusă la data de 10 martie 2009 întrucât prin

întâmpinare pârâta nu a arătat ce probe anume solicită, ci, a solicitat, într-o

formulare generală, proba cu înscrisuri, planșe foto, expertiză tehnică,

martori și interogatoriul reclamantei, fără să arate ce fel de expertiză

solicită și ce obiective propune și fără să atașeze înscrisurile solicitate. În

plus, apelanta – pârâtă nu și-a formulat probe nici în fața instanței de apel,

dat fiind caracterul devolutiv al acestei căi de atac, ce implică rejudecarea

pe fond a cauzei, pârâta depunând doar niște înscrisuri și planșe foto fără să

mai solicite celelalte probe.

Curtea de apel a soluționat că tribunalul

a reținut corect excepția lipsei calității procesuale față de contractul

părților completat cu Anexa II, reclamanta achitând direct către furnizorul de

materiale, avansul de 30% din valoarea totală a lucrării ce urmează a fi

executată de către pârâtă.

Instanța de apel a respins critica

apelantei pârâte în sensul că stratul suport fiind executat de intimata –

reclamantă cu o altă societate comercială, nu-i poate fi imputată calitatea

necorespunzătoare a acestuia și compoziția improprie a materialelor folosite,

deoarece, din probele administrate, rezultă că, anterior încheierii

contractului, un reprezentant al apelantei a verificat stratul suport și a

apreciat că acesta este corespunzător pentru lucrarea ce trebuia să fie

executată de către pârâtă.

Curtea de apel a mai reținut că, din

expertiza efectuată reiese că au apărut probleme încă din timpul executării

lucrărilor, astfel încât, apelanta ar fi trebuit să stopeze lucrările și să

încunoștiințeze pe intimata – beneficiară în vederea recondiționării stratului

suport.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, pârâta criticând decizia atacată pentru motivele de nelegalitate

prevăzute în art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9.

au soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

către pârâtă cu privire la restituirea sumei de 53.462,28 lei întrucât, astfel

cum reiese din conținutul Anexei II la contractul părților, această sumă a fost

achitată de către intimata – reclamantă direct către furnizorul de materiale

din Brașov, astfel încât, în cauză, nu există identitate între persoana pârâtei

cel obligat prin raportul juridic în cadrul căruia reclamanta este titular al

dreptului de restituire.

arătat că prin contractul de execuție – lucrări încheiat cu intimata nu și-a

asumat obligația privind turnarea stratului suport autonivelant și nici tăierea

rosturilor de dilatație, lucrări care, fiind efectuate necorespunzător, conform

raportului de expertiză tehnică, au determinat și executarea necorespunzătoare

a lucrărilor asumate de pârâtă prin contractul încheiat cu reclamanta.

Ca atare, a arătat recurenta –

pârât, întrucât aceste obligații de executare a șapei nu reveneau pârâtei,

conform contractului încheiat, ci au fost executate de către o altă societate

comercială, în mod greșit instanțele au reținut culpa pârâtei în executarea

contractului conform art. 969 raportat la art. 1020 C. civ., întrucât pârâta

și-a executat întocmai toate obligațiile asumate față de reclamantă.

Recurenta a arătat că instanțele au

încălcat principiul

pacta sunt servanda

, reținând o altă situație de

fapt decât cea prevăzută de părți în contractul încheiat.

extra

petita

, întrucât, deși reclamanta în acțiunea introductivă face referire

exclusiv la lucrări de amenajare a pardoselii, instanțele au reținut în sarcina

reclamantei și alte obligații ce exced cadrului contractual, respectiv,

executarea de șapă autonivelantă și tăierea de rosturi de dilatație.

învederat recurenta – pârâtă, este contradictorie, întrucât, pe de o parte,

instanța reține că plata s-a făcut direct către SC T.C. SRL, dar a obligat

pârâta la restituirea sumei de bani astfel achitată, iar pe de altă parte, deși

reține că pârâta și-a asumat lucrări de amenajare a pardoselii, ajunge la

concluzia că aceasta trebuia să execute șapa autonivelantă, să taie rosturile

de dilatație și să niveleze stratul suport.

Recurenta – pârâtă arată că din

concluziile raportului de expertiză se desprinde clar concluzia că executarea

necorespunzătoare a șapei a fost cauza executării necorespunzătoare a

lucrărilor de către pârâtă, reținându-se și concluzia părtinitoare a expertului

în sensul că pârâta nu a prezentat un certificat de calitate al materialelor

folosite. Sub acest ultim aspect s-a învederat că recurenta – pârâtă nu are

calitate procesuală pasivă pentru că nu atare certificat trebuia prezentat de

către intimata – reclamantă care trebuia să-l solicite firmei furnizoare de

materiale.

reiterat încălcarea dreptului pârâtei la un proces echitabil conform art. 6

alin. (1) CEDO, întrucât cererea de imposibilitate de prezentare a avocatului

pârâtei a fost respinsă fără nici o motivare de către tribunal, acordându-se un

tratament preferențial reclamantei și încălcându-se principiul imparțialității.

Prin nemotivarea soluției dată tribunalul a făcut imposibilă verificarea legalității

și temeiniciei soluției pronunțate, de către instanța de apel.

Sub acest aspect, s-a arătat că

tribunalul a încălcat și principiul contradictorialității întrucât a dispus

unirea unei excepții peremptorii cu fondul cauzei, fără a o pune în discuția

părților.

Recurenta a arătat că, în cauză, a fost

în imposibilitate să-și administreze probele solicitate în întâmpinare, deși,

intimata – reclamantă nu a invocat decăderea din probe pentru depunerea tardivă

a întâmpinării. Ca atare, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probelor

solicitate de recurenta – pârâtă, care se puteau încadra în dispozițiile art. 138

C. proc. civ.

Examinând actele și lucrările dosarului,

prin prisma probelor administrate în prezenta cauză, Înalta Curte reține că

recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

1.2. Înalta Curte reține că, prin

motivele invocate la punctele 1 și 2 din recurs, recurenta – pârâtă invocă

greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive și a

acțiunii de fond, ca urmare a interpretării greșite a contractului de execuție

lucrări încheiat de părți, conform art. 304 pct. 8 raportat la art. 969 C. civ.,

astfel încât se impune analiza ambelor motive de recurs formulate.

Se reține că voința părților contractante

a fost expresă în cadrul acordului de voință exprimat prin încheierea

contractului nr. 005 din 20 decembrie 2007 astfel cum a fost modificat prin

anexa II la acesta (filele 7 – 11 din dosarul de fond), în sensul că valoarea

totală a lucrării executată de către pârâtă să fie de 194.616 lei plus

36.977,04 TVA, valoare ce include materialele și manopera. De asemenea, astfel

cum corect au reținut instanțele de fond, prin anexa II la contract, recurenta

– pârâtă a fost de acord ca suma de 45.010,32 lei + 8552 lei TVA reprezentând

contravaloare materiale – sumă care conform contractului era datorată

recurentei – pârâte – să fie plătită direct furnizorului de materiale SC T.C.

SRL, de către intimata – reclamantă. Ca atare, obligația recurentei – pârâte de

a achiziționa materialele necesare executării lucrării a fost înlocuită cu

obligația reclamantei de a efectua această achiziție, dar pe seama pârâtei,

atâta timp cât în valoarea lucrării executate de către pârâtă, părțile au

înțeles să includă și contravaloarea materialelor.

Așadar, motivul de recurs invocat de

recurenta – pârâtă relativ la greșita soluționare a excepției lipsei calității

procesuale pasive, ca urmare a greșitei interpretări a contractului, nu poate

fi primit de către Înalta Curte, întrucât prin anexa II la contract, nu s-au

modificat părțile raportului juridic obligațional, astfel cum susține

recurenta, recurenta – pârâtă fiind beneficiara sumei achitate cu titlu de

contravaloare materiale pe calea subrogației cu titlu particular prin obținerea

materialelor necesare executării lucrării, sumă care – prin voința expresă a

părților, conform art. 969 C. civ., a fost inclusă în prețul contractului

datorat pârâtei.

Înalta Curte nu poate reține nici cel

de-al doilea motiv de recurs invocat, în sensul că în mod greșit instanțele de

fond au reținut că pârâta este culpabilă de executarea necorespunzătoare a

contractului atâta timp cât această executare s-a datorat executării

necorespunzătoare a șapei autonivelante, lucrare realizată de către reclamantă

cu o altă societate comercială, încălcându-se astfel principiul

pacta sunt

servanda

.

Din analiza considerentelor celor două

hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele de fond, se reține că, în

speță, s-a apreciat că pârâta este culpabilă de executarea necorespunzătoare a

contractului întrucât din probele administrate, s-a apreciat că la data

semnării contractului de execuție lucrări, în urma verificărilor efectuate

pârâta, a apreciat că este posibilă executarea lucrării asumate. Ca atare,

instanțele au reținut că pârâta a încheiat contractul în cunoștință de cauză,

asumându-și toate riscurile legate de efectuarea lucrării de amenajare a

pardoselii, lucrare la care s-a obligat conform art. 969 C. civ., astfel încât

nu mai poate invoca aspecte legate de executarea necorespunzătoare a lucrării

efectuate anterior de către o altă societate comercială, cât timp a făcut

verificări tehnice legate de această lucrare, eventuala superficialitate în

realizarea acestei verificări neputând fi imputată intimatei – reclamante.

Față de cele anterior arătate, Înalta

Curte nu poate reține în speță încălcarea principiului

pacta sunt servanda

de către instanțele de fond care au interpretat clauzele contractului de

execuție lucrări prin aplicarea principiului voinței interne a părților

contractante, conform art. 969 – 970 C. civ.

recurs întemeiat pe art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că în speță, s-a

acordat

extra petita

, întrucât reclamanta a făcut trimitere în acțiune

la lucrări de amenajare pardoseală, iar instanțele de fond au reținut în

sarcina reclamantei și alte dispoziții ce exced cadrului contractual, privind

executarea unei șape autonivelante sau tăierea rosturilor de dilatație. Sub

acest aspect, Înalta Curte reține că susținerea recurentei – pârâte este

inexactă, întrucât atare obligații nu au fost niciodată analizate de instanțele

de fond drept obligații contractuale decurgând din contractul părților, ci,

dimpotrivă, trimiterea la aceste lucrări – executare șapă autonivelantă sau

tăierea rosturilor de dilatație – s-a făcut de către instanțe ca răspuns la

susținerile pârâtei în justificarea executării necorespunzătoare a lucrărilor,

tribunalul și instanța de apel apreciind că aceste motive nu mai pot fi

invocate față de modul în care părțile au încheiat contractul de execuție

lucrări și au înțeles să-și asume obligații una față de cealaltă.

relevate privind interpretarea contractului de către instanțele de fond în

soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive și a fondului

litigiului, Înalta Curte va respinge și motivul vizând motivarea contradictorie

a hotărârilor atacate, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea arătând în

cadrul analizei primului motiv de recurs, considerentele pentru care, deși

plata materialelor s-a făcut de către o altă societate comercială, totuși

recurenta – pârâtă are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, voința

părților contractante fiind expresă, în sensul că suma de bani datorată pârâtei

cu titlu de preț al contractului să fie achitată direct furnizorului de

materiale, și înlocuită, pe temeiul subrogației reale cu titlu particular, cu

materialele necesare executării lucrării.

Nu poate fi reținută nici susținerea

privind motivarea contradictorie în ceea ce privește obiectul contractului,

întrucât, a arătat recurenta – pârâtă, instanțele de fond, deși au reținut că

pârâta și-a asumat lucrări de amenajare a pardoselii, au considerat că trebuie

să execute lucrări privind turnarea șapei autonivelante și tăierea rosturilor

de dilatație, întrucât o atare motivare contradictorie nu transpare din

conținutul hotărârilor instanțelor de fond, care, dimpotrivă, au reținut că

recurenta – pârâtă nu poate să invoce executarea necorespunzătoare a lucrării

de turnare a șapei sau de tăiere a rosturilor de dilatație, față de conținutul

contractului încheiat de părți.

prezenta cauză încălcarea dreptului pârâtei la un proces echitabil conform art.

6 alin. (1) CEDO, pentru următoarele considerente:

Se reține din conținutul dosarului de

fond că pârâta a beneficiat de mai multe termene pentru lipsă de apărare. Ca

atare, nu recurenta – pârâtă poate invoca încălcarea în cauză a dispozițiilor

art. 156 C. proc. civ., întrucât prin acordarea acestor termene și înfrângerea

dispoziției din art. 156 C. proc. civ., echilibrul de interese a fost înclinat

tocmai în favoarea acesteia.

Înalta Curte nu poate reține că, în

speță, soluția de respingere a cererii de amânare din data de 12 martie 2009 a

fost nemotivată ceea ce atrage incidența art. 6 alin. (1) CEDO și încălcarea

principiului imparțialității, întrucât extensia argumentelor instanței de

judecată este în funcție de circumstanțele speței - în cauză, fiind vorba

despre o cerere de lipsă de apărare întemeiată pe prevederile art. 156 C. proc.

civ. a cărui ipoteză legală este clară -, esențial fiind ca instanța de

judecată să răspundă problemei principale cu care a fost învestită. Or, din

analiza conținutului încheierii de ședință din data de 12 martie 2009, se

reține că soluția de respingere a unei atare cereri s-a întemeiat pe acordarea

și a altor termene pentru aceleași motive – aspect, ce contravine textului art.

156 C. proc. civ.

Cât privește nepunerea în discuția

părților prezente a excepției lipsei calității procesuale pasive unită cu

fondul cauzei, Înalta Curte reține că recurenta – pârâtă nu poate invoca acest

motiv întrucât, pe de o parte nu a fost prezentă la termenul din 12 martie

2009, când au avut loc dezbaterile pe fond, iar pe de altă parte, instanța de

fond a dispus amânarea pronunțării și în condițiile art. 156 alin. (2) C. proc.

civ., astfel încât recurenta – pârâtă își putea exercita acest drept procesual

în scris, prin depunerea de concluzii scrise.

Relativ la nepronunțarea primei instanțe

de fond asupra probelor solicitate prin întâmpinare, de către pârâtă, astfel

cum corect a reținut instanța de apel, pârâta a inclus în întâmpinare o

formulare generală făcând, practic, trimitere la toate probele permise în codul

de procedură civilă, fără se le dezvolte și să le susțină în fața instanței și,

mai ales, fără să le reitereze în calea de atac a apelului, conform art. 292 C.

proc. civ.

Înalta Curte nu va analiza argumentele

invocate relative la neopunerea excepției tardivității întâmpinării de către

reclamantă și aplicarea dispozițiilor art. 138 C. proc. civ., întrucât aceste

incidente procedurale nu au fost ridicate pe parcursul judecării acțiunii în

fond și apel.

Pentru considerentele mai sus invocate,

reținând că instanțele de fond au făcut o corectă interpretare a legii și a

contractului dintre părțile în litigiu, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SRL Brașov împotriva deciziei nr.

91/COM din 16 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2010.