ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3448/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3448/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Asupra recursului de față, din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Sentința pronunțată în cauză de Tribunalul Neamț, secția comercială și de

contencios administrativ, la data de 28 martie 2008, ca primă instanță.

Tribunalul Neamț, învestit cu

soluționarea acțiunii introductive formulată de reclamanta recurenta-reclamantă

SC I. SRL Piatra Neamț prin administrator judiciar G.C.S. Piatra Neamț și prin

administrator statutar P.G.D., prin administrator statutar asistat de avocat

substituent A.M.P. împotriva pârâtei C.V. SRL având ca obiect obligarea pârâtei

la plata sumei de 262.497,44 RON reprezentând contravaloarea facturilor

neachitate pentru lucrările de construcții executate, dobânzi și penalități de

întârziere precum și contravaloarea cantității de 615 m

3

bușteni

nelivrată, prin sentința civilă nr. 181 pronunțată la 28 martie 2008 a hotărât

următoarele:

A respins ca neîntemeiate excepțiile vizând

inadmisibilitatea, prematuritatea și netimbrarea acțiunii, invocate de pârâta C.V.

SRL; a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 420.649,16

RON reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate (115.496,42 RON),

penalități de întârziere (4.343,73 RON), majorări și penalități pentru neplata TVA

(13.289 RON) garanția de bună execuție (27.520 RON); a respins ca nefondată cererea

de chemare în garanție formulate de reclamanta împotriva SC G.M. SRL Piatra Neamț.

Prima instanță a constatat că sumele datorate

de pârâtă, astfel cum au fost stabilite de raportul de expertiză dispus în cauză,

reprezintă contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă în baza contractului

nr. AA din 24 iunie 2004 privind

amenajarea motelului S. și a contractului nr. GG din 12 noiembrie 2004 având ca

obiect executarea lucrărilor de consolidare la același motel. Totodată, instanța

reține că la terminarea lucrărilor au fost întocmite procesele-verbale de recepție

calitativă parțială care nu cuprind obiecțiuni ceea ce impune concluzia că lucrările

au fost de calitate și au respectat proiectul inițial.

pârâta C.V. SRL atât sub aspectul dezlegării date excepțiilor invocate, cât și pe

fondul cauzei invocându-se nemotivarea hotărârii, acordarea mai mult decât s-a cerut

și nepronunțarea pe capătul de cerere privind restituirea avansului pentru cei 615

m

3

bușteni.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 95 din 21 noiembrie 2008 a

admis apelul declarat de pârâtă, a desființat sentința nr. 181/2008 a Tribunalului

Neamț și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Instanța de control

judiciar a constatat că sunt întemeiate criticile pârâtei numai cu privire la fondul

cauzei, apreciind că motivarea sumară a sentinței, fără o analiză a susținerilor

părților și a probatoriului administrat semnifică o necercetare a fondului cauzei,

astfel că în absența considerentelor de fapt și de drept care au stat la baza soluției

primei instanțe, verificările impuse de art. 295 alin. (1) C. proc. civ. instanței

de apel nu pot fi efectuate.

sentința civilă nr. 1647 din 22 decembrie 2009 a respins ca neîntemeiate excepțiile

invocate de pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă în sensul

obligării pârâtei la plata sumei totale de 179.430,06 RON din care 65.629 RON debit

și suma de 113.800,92 RON penalități de întârziere; capetele de cerere pentru plata

de daune cominatorii, majorări pentru plata TVA și obligații către stat și daune

compensatorii au fost respinse; s-a respins ca nefondată și cererea de chemare în

garanție formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut

din probele administrate că în urma derulării contractului nr. AA/2004 pârâta a

achitat în plus suma de 17.259,39 RON, iar în baza lucrărilor executate în temeiul

contractului nr. GG/2004 pârâta datorează reclamantei suma de 8.880 RON.

Cu privire la suma de 90.500 RON reprezentând

avans material lemnos, instanța a constatat că pârâta a restituit reclamantei la

data de 7

februarie 2005 suma

de 16.451,46 RON urmând a fi obligată la diferența neachitată de 74.048,53 RON.

În ce privește garanția de bună execuție

în sumă de 27.500 RON însușită de pârâtă, instanța apreciază că aceasta nu o datorează

reclamantei, deoarece valoarea lucrărilor neexecutate sau executate necorespunzător

de reclamantă executant este mai mare decât valoarea garanției de bună execuție.

În raport de sumele reciproce datorate

de părți, prima instanță stabilește că reclamanta mai are de încasat de la pârâtă

suma de 65.629,14 RON debit plus 113.800,92 RON penalități de întârziere aferente.

Tribunalul Neamț în rejudecare, după casare cu trimitere, a fost apelată de ambele

părți pentru aspecte de netemeinicie și nelegalitate.

Reclamanta a invocat prin cererea de apel

depășirea limitelor rejudecării și încălcarea indicațiilor date prin decizia de

casare precum și modul în care au fost valorificate concluziile celor două rapoarte

de expertiză tehnică și contabilă în raport de actele depuse.

Pârâta a criticat sentința în ceea ce privește

obligarea sa la plata penalităților în cuantum de 113.800 RON în absența unei clauze

penale pe care să se fundamenteze.

Prin decizia nr. 54 din 24 iunie 2010 Curtea

de Apel Bacău a admis atât apelul reclamantei SC I. SRL cât și apelul pârâtei C.V.

SRL prin administrator statutar I.V., a schimbat în parte sentința fondului în sensul

că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 27.520 RON cu titlu de garanție;

suma de 59.906,14 RON reprezentând avans materiale și împrumut acordat, sume la

care urmează să se aplice dobânda legală; suma de 16.347 RON reprezentând contravaloare

lucrări suplimentare conform facturii nr. PP/2005 și suma de 14.080 RON reprezentând

contravaloare lucrări suplimentare conform facturii nr. RR/2005.

Dezlegările date de prima instanță cu privire

la excepții, daune, chemarea în garanție și cheltuielile de judecată, au fost menținute.

Cu privire la restituirea garanției de

bună execuție consemnată de reclamantă în conformitate cu art. 13.1 din contractul

nr. AA/2004, instanța de apel a constatat că reclamanta este îndreptățită la restituirea

sumei de 27.520 RON față de conținutul procesului-verbal din 16 octombrie

2004 de terminare a lucrărilor și de procesul-verbal

de recepție finală din 27 octombrie 2005 în care se consemnează, că au fost respectate

cerințele esențiale impuse de Legea nr. 10/1999.

Pentru celelalte sume acordate reclamantei

derivând din cele două contracte încheiate de părți, Curtea de Apel are în vedere

concluziile expertizei de construcții și procesul verbal de recepție finală din

27 octombrie 2005 în care se menționează lucrările ce urmează a se reface, remedia

sau înlocui.

Pentru lucrările suplimentare sumele acordate

conform celor două facturi din 2005, sunt justificate în motivarea Curții pe împrejurarea

că ambele părți au recunoscut efectuarea lucrărilor suplimentare, existența și valoarea

lor fiind confirmată de expertiza în construcții.

În

ce privește suma de 59.906,14 RON reprezentând avans materiale

(bușteni) și împrumut acordat de reclamantă pârâtei, Curtea constată că suma este

justificată prin factura și OP din 8 februarie 2005, fiind confirmată de expertiza

contabilă efectuată, sumă la care se aplică dobânda legală conform O.G. nr. 9/2000

deoarece obligația nu rezultă dintr-un contract scris în care părțile să prevadă

o clauză penală.

recurs, în termen legal, reclamanta prin cererea de recurs înregistrată la 22 iulie

2010 și pârâtă prin cererea de recurs din 16 iulie 2010.

5.1. Recurenta reclamantă a solicitat în

temeiul art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. modificarea în parte a deciziei atacate

în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Potrivit recurentei, sumele acordate pentru

lucrările suplimentare realizate se situează sub valoarea lor reală de 19.445,65

RON și respectiv 18.780 RON, conform celor două facturi emise în 2005 reprezentând

lucrări de consolidare în baza contractului nr. GG/2004 și lucrări la contractul

nr. AA/2004.

Sub un al doilea aspect recurenta reclamantă

susține că instanța de apel a omis să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii

legale pentru suma datorată de 27.520 RON reprezentând garanția de bună execuție.

Sub un ultim aspect recurenta reclamantă

susține că în mod nelegal și netemeinic a fost respinsă cererea sa de obligare a

pârâtei la daune compensatorii reprezentate de plata de majorări la TVA, și alte

obligații către stat, plata de dobânzi

bancare împovărătoare plus beneficiu nerealizat datorită imposibilității de a contracta

noi lucrări.

Susține recurenta, în argumentarea acestei

critici că pârâta prin mijloace ilegale, respectiv sustragerea garanției de bună

execuție, a avansului pentru buștenii pe care nu îi avea în stoc și împrumutului

de 6.000 RON a fost finanțată de societatea reclamantă cu suma de 162.266 RON pentru

care aceasta a plătit dobânzi bancare și penalizatoare aspecte care justifică acordarea

daunelor compensatorii.

5.2. Recurenta pârâtă SC C.V. SRL și-a

întemeiat în drept recursul pe ipotezele reglementate de art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., criticile formulate vizând obligarea sa la restituirea garanției

de bună execuție și obligarea la plata lucrărilor suplimentare.

În ceea ce privește restituirea garanției

de bună execuției recurenta pârâtă arată că potrivit contractului, art. 13.7 și

art. 58.3 pct. a, a notificat antreprenorului executarea necorespunzătoare a obligațiilor

contractuale pentru lucrările asumate fiind în drept să rețină garanția de bună

execuție, în vederea remedierii acestora așa încât soluția instanței de apel pe

acest capăt de cerere este nelegală și netemeinică.

În ceea ce privește executarea lucrărilor

suplimentare în valoare de 16.340,88 RON conform facturii nr. PP/2005 recurenta

susține că expertul tehnic nu a identificat și evaluat lucrările pretinse reținând

că nu au existat note de comandă suplimentare.

Totodată recurenta arată că factura nu

întrunește condițiile de valabilitate pentru a fi luată în calcul, nefiind semnată

de reprezentantul său legal, deoarece lucrările consemnate nu au fost cuprinse în

contractul inițial nr. AA/2004.

Referitor la lucrările suplimentare facturate

în baza contractului nr. GG/2004 recurenta arată că potrivit art. 13 din contract,

orice modificare a contractului trebuia consemnată într-un act adițional, înscris

care nu s-a întocmit cu privire la lucrările pretinse de antreprenor, ele urmând

să se înscrie în valoarea inițială a contractului de 22.000 RON.

Referitor la dobânda aplicată de instanța

de apel pentru valoarea lucrărilor suplimentare la contractul nr. GG/2004 recurenta

susține că dispozițiile art. 5 alin. (2) care stabilesc procentul de 1% pe zi de

întârziere se aplică numai pentru prețul inițial stabilit conform devizului

anexă la contract, iar pentru eventualele

lucrări suplimentare, în absența unui acord expres nu se poate aplica decât dobânda

legală.

de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate, constată următoarele:

6.1. Recursul declarat de recurenta reclamantă

SC I. SRL se vădește nefondat.

Aspectele dezvoltate de recurentă, în susținerea

motivelor de recurs, indicate generic în preambulul cererii de recurs, art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., vizează chestiuni de netemeinicie și de apreciere

a probatoriului administrat, care nu pot face obiectul controlului de legalitate

pe calea recursului în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Cu privire la contravaloarea lucrărilor

suplimentare acordate în sumă de 16.347 RON pentru contractul nr. AA/2004 și 14.080

RON pentru contractul nr. GG/2004, instanța de apel își fundamentează soluția pe

constatările expertizei tehnice efectuată în cauză, pe înscrisurile și corespondența

dintre părți cu privire la aceste lucrări pe recunoașterea și plata parțială de

către pârâtă a contravalorii lor.

Or, recurenta reclamantă nu aduce nici

un contraargument în susținerea tezei sale, în sensul că sumele datorate sunt mai

mari, astfel că nu poate fi reținută ipoteza nemotivării sau lipsei de temei legal

invocate în cererea de recurs.

6.2. Omisiunea instanței de apel de a dispune

obligarea pârâtei la

plata dobânzii legale pentru suma de 27.500

RON reprezentând garanția de bună execuție, a fost complinită prin încheierea din

26 august 2010 a Curții de Apel Bacău de lămurire a dispozitivului deciziei nr.

54 din 24 iunie 2010 în sensul că dobânda legală prevăzută de Ordonanța de Urgență

a Guvernului nr. 9/2000 este datorată și pentru suma de 27.520 RON.

Cum încheierea de lămurire susmenționată

a rămas irevocabilă prin decizia nr. 4360 din 14 decembrie 2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, motivul de recurs apare ca lipsit de interes.

6.3. Cu privire la neacordarea daunelor

compensatorii, recurenta reclamantă reiterează susținerile din fața primei instanțe

și din apel solicitând reaprecierea probatoriului administrat cu consecința obligării

pârâtei la plata daunelor compensatorii, aspecte care, așa cum s-a arătat

în preambulul acestor considerente, reprezintă

chestiuni netemeinice ce nu se încadrează în motivele de nelegalitate susceptibile

de control pe calea recursului.

pârâtă, Înalta Curte constată că situațiile invocate nu se convertesc în motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază, respectiv lipsa de temei legal și interpretarea

greșită a clauzelor celor două contracte deduse judecății.

7.1. Dispunând obligarea pârâtei la restituirea

garanției de bună execuție consemnate de reclamanta în baza dispozițiilor art. 13.1

din contractul nr. AA/2004, instanța de apel s-a întemeiat pe dispozițiile art.

13.7 și art. 13.8 din contract care stabilesc în mod clar și precis procedura de

revendicare a garanției de autoritatea contractantă, pârâta din cauză, procedură

care nu a fost respectată.

Totodată, instanța de apel a avut în vedere

și conținutul procesului verbal de terminare a lucrărilor din 16 octombrie 2004

și cel al procesului verbal de recepție finală din 27 octombrie 2005.

Distinct de acestea, au fost reținute în

sarcina reclamantei și deduse din suma datorată de pârâtă, contravaloarea unor lucrări

neexecutate precum și contravaloarea lucrărilor de înlocuire, remediere prevăzute

în anexa 2 la procesul verbal de recepție.

Așa fiind, obligarea pârâtei la restituirea

garanției de bună execuție nu este susceptibilă de critică sub aspectul încălcării

sau interpretării greșite a clauzelor contractului așa cum susține recurenta pârâtă,

fără să demonstreze în ce măsură dispozițiile legale referitoare la garanție au

fost interpretate și aplicate greșit.

Contestarea executării lucrărilor suplimentare

la a căror contravaloare a fost obligată recurenta pârâtă, nu poate fi pusă în discuție

în condițiile în care instanța și-a motivat hotărârea devolutivă pe acest aspect,

în raport cu probele administrate.

În ceea ce privește dobânda datorată pentru

plata cu întârziere a contravalorii lucrărilor de către beneficiari, părțile au

stabilit convențional cuantumul acesteia, în cadrul fiecărui contract, aplicarea

clauzei penale astfel consimțită fiind obligatorie pentru părți cât și pentru instanță.

Dispozițiile art. 5 din contractul nr.

GG/2004 se referă la condițiile și termenul de plată pentru lucrările aferente contractului

inclusiv pentru

lucrările

noi, sau suplimentare, reglementate în art. 13 din același contract, care se înscriu,

în mod evident în cadrul executării obiectului contractului.

În

alte cuvinte clauza penală stipulată în art. 5, se referă

la plata tuturor lucrărilor executate în temeiul contractului, voința părților fiind

neechivocă în acest sens.

Față de considerentele ce preced

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat

în cauză de reclamanta și pârâta ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC I. SRL Piatra Neamț prin administrator

judiciar G.C.S. Piatra Neamț și prin administrator statutar P.G.D. și de pârâta

SC C.V. SRL prin administrator statutar I.V. împotriva deciziei nr. 54 din 24 iunie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.