ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2890/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1598, pronunțată la data de

28 mai 2007, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

Tribunalului Suceava a admis cererea principală formulată de reclamanta

SC G.C. SRL Suceava,

în contradictoriu cu

pârâta

Primăria

comunei Todirești

,

cu consecința obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 85.500 lei,

reprezentând contravaloare lucrări de construcții neachitate; suma de

20.607,1065 lei, reprezentând dobânzi comerciale, actualizată până la data

plății efective și suma de 3.375 lei, reprezentând cheltuieli de judecată,

respingând, ca nefondată, cererea reconvențională formulată în cauză.

Spre a hotărî astfel,

prima instanță, dând eficiență principiului consacrat de art. 969 C. civ., a

reținut, în principal, că, deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile

contractuale, pârâta nu și-a executat obligația corelativă asumată, de plată a

prețului în termenul prevăzut de art. 18.1 din contract, datorând astfel,

potrivit art. 23.2 și „penalități reprezentând contravaloarea dobânzii percepută

de banca la care executantul are deschis contul pentru suma restantă”,

apreciind ca nefondate, atât apărările pârâtei pentru neexecutarea parțială a

obligației de plată a prețului, cât și pretențiile ce fac obiectul cererii

reconvenționale, motivate pe faptul că lucrarea ar fi fost afectată de vicii

ascunse, în lipsa probelor concludente.

Apelul formulat de

pârâta - reclamantă - reconvențională împotriva sentinței tribunalului a fost

respins, ca nefondat, de secția

comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a Curții de Apel Suceava, prin Decizia nr. 20,

pronunțată la data

de

4

februarie 2008.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut că sunt nefondate criticile

apelantei referitoare la viciile ascunse ale lucrării executate de intimata -

reclamantă și la refuzul primei instanțe de a administra proba cu expertiză, în

dovedirea pretențiilor solicitate prin cererea reconvențională, întrucât aceste

apărări și susțineri, formulate prin cererea reconvențională pun în discuție o

altă etapă decât cea evocată în acțiunea principală, respectiv perioada de

garanție reglementată de art. 17 din contract, deci pretențiile din cererea

reconvențională nu au legătură intimă cu cele din acțiunea principală, iar

administrarea probei cu expertiză de specialitate ar produce o tergiversare

nejustificată a soluționării pretențiilor reclamantei, confirmate, de altfel,

de pârâta - apelantă.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta pârâtă - reclamantă - reconvențională,

solicitând admiterea acestei cereri, casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului și cercetării

complete a fondului cauzei.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că prin refuzul instanței de apel de a

încuviința proba cu expertiză tehnică solicitată i s-a încălcat dreptul la

apărare, motiv ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Intimata a solicitat

prin întâmpinarea formulată respingerea recursului și menținerea deciziei

atacate, apreciind netemeinică critica adusă acestei hotărâri.

Recursul este

nefondat.

Este de principiu că

admiterea sau respingerea probelor este lăsată la aprecierea instanței în

funcție de pertinența și de concludența acestora.

Așa fiind, nu se

poate reține că instanța de apel, exercitându-și această prerogativă, a

încălcat dreptul la apărare al apelantei prin refuzul, motivat, de a încuviința

proba cu expertiză tehnică pe care aceasta a solicitat-o, așa încât critica ce

vizează motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primită.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta

Primăria

comunei Todirești

,

împotriva Deciziei Curții de Apel Suceava nr. 20 din 4 februarie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2008.