ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2221/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 martie 2006 reclamanta SC G.C. SRL a chemat în judecată pârâta SC K. SRL Dornești solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 80.500 lei contravaloare lucrări executate, 19.732,9 lei dobânzi precum și cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că în conformitate cu contractul de execuție lucrări nr. 135 din 18 noiembrie 2003 s-a angajat să execute pentru pârâtă lucrarea „Grajd pentru adăpost animale”, fiind achitat onorariul de 34.500 lei în baza facturii nr. 1677981 din 2 aprilie 2004. Reclamanta mai arată că după efectuarea lucrărilor la data de 10 mai 2004, deși a semnat procesul verbal de recepție a acesteia a refuzat achitarea restului de preț în sumă de 80.500 lei pentru care s-a emis factura nr. 4600355 din 14 iulie 2004. Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul că procesul verbal de recepție a lucrării nu a fost semnat de nici un reprezentant al societății, că lucrările executate prezintă lipsuri calitative.

Totodată pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava și SC D.L.D.C. Prin apărările formulate chemata în garanție SC D.L.D.C. SA a arătat că în baza contractului de parteneriat nr. 52 din 2 noiembrie 2003 s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei o parte din mijloacele financiare necesare construirii obiectivului în discuție, prin acest contract neobligându-se în nici un mod față de constructor. De asemenea chemata în garanție D.A.D.R. Suceava a precizat că i s-a acordat pârâtei o subvenție conform dispozițiilor H.G. nr. 865/2003 pentru construirea adăpostului de animale și cum nu a respectat dispozițiile legale ale acestei reglementări i s-a solicitat restituirea sumelor avansate.

Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 574 din 12 aprilie 2007 a admis acțiunea reclamantei, a respins cererea pârâtei de chemare în garanție și a obligat pârâta la plata sumei de 80.500 lei contravaloare lucrări executate, 22.913.298 lei dobânzi legale calculate până la data pronunțării, suma urmând a fi actualizată la data plății efective. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul de execuție lucrări încheiat cu pârâta, iar aceasta în lipsa necontestării calității lucrărilor executate și în condițiile semnării procesului verbal de recepție a refuzat nejustificat plata facturii nr. 4606355 din 17 aprilie 2004. Cererile de chemare în garanție au fost respinse pe considerentul că SC D.L.D.C.

SA nu și-a asumat obligații față de constructor în baza contractului de parteneriat nr. 52/2003, iar pe de altă parte s-a reținut că prin sentința nr. 2046/2006 a Judecătoriei Suceava a fost admisă acțiunea D.A.D.R., pârâta fiind obligată la restituirea sumei de 575.000.000 lei reprezentând sprijin financiar acordat conform H.G. nr. 865/2003 cu dobânda legală. Împotriva sentinței pronunțată de tribunal a promovat apel pârâta reclamând greșita interpretare a contractului de execuție lucrări, lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, nereținerea situației vizând lipsa calității corespunzătoare a lucrărilor efectuate, nesemnarea de ea a procesului verbal de recepție, cât și interpretarea eronată a contractului de parteneriat și a relațiilor sale cu D.A.D.R.

Suceava. S-a mai reținut că sentința a fost pronunțată de un judecător incompatibil și fără a se aștepta soluționarea cererii de strămutare aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 107 din 22 octombrie 2007 a respins apelul ca nefondat. În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că refuzul pârâtei la plata contravalorii lucrărilor executate este nejustificat atâta timp cât procesul verbal de recepție a lucrării a fost semnat de unul din cei doi administratori ai pârâtei, respectiv G.D., la recepția ca atare a lucrării, ambii administratori fiind prezenți. În acest context, a susținut instanța de apel, valoarea facturii emise însoțită de situația de lucrări aferentă este cea reală fiind aplicate corect prevederile legale și convenția părților.

S-a avut în vedere lipsa relațiilor contractuale între pârâtă și chematele în garanție, iar în privința criticii vizând pronunțarea hotărârii de un judecător incompatibil s-a reținut că cererea de abținere a acestuia a fost respinsă și nu s-a formulat cerere de recuzare. S-a înlăturat și motivul de apel privind soluționarea cauzei fără așteptarea soluționării cererii de strămutare odată ce pârâta nu a făcut dovada suspendării judecării cauzei în condițiile art. 40 alin. (2) C. proc. civ. Cu petiția înregistrată la data de 20 noiembrie 2007 pârâta SC K. SRL Dornești a declarat recurs, în termen și legal timbrat, împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ. Astfel se susține că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și nu s-a pronunțat pe toate motivele de apel cu privire la data încheierii facturii fiscale nr. 4606355 din 14 iulie 2004, nu s-au luat în considerare obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și nejustificat s-au respins probele solicitate. De asemenea se susține că a fost încălcat principiul imparțialității, întrucât prin formularea cererii de abținere judecătorul care a soluționat cauza a arătat expres că nu poate fi imparțial. S-a reținut greșit situația de fapt cu privire la semnarea procesului verbal de recepție întrucât nu s-a ținut cont de relațiile de la Oficiul Registrului Comerțului privind persoanele ce pot angaja societatea.

Relațiile cu chematele în garanție au fost soluționate greșit având în vedere că nevirarea tuturor sumelor cu are s-au obligat să finanțeze se datorează culpei constructorului. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. În aceste condiții urmează a fi examinate numai criticile privind aspectele de nelegalitate, respectiv încălcarea dreptului la un proces echitabil, al imparțialității cât și dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau modul de interpretate a actului dedus judecății. Astfel printr-o motivare globală instanța de apel a făcut referire la toate criticile formulate în această cale de atac, făcând referire la probele administrate, reținând sau înlăturând susținerile părților neputând reține critica potrivit căreia s-au analizat doar parțial motivele de apel.

Nu se poate reține nici critica potrivit căreia s-a încălcat principiul imparțialității. Astfel chiar dacă încheierea privind soluționarea cererii de abținere a judecătorului nu poate fi supusă unei căi de atac, recurenta avea și alte mijloace procedurale respectiv recuzarea, mijloc pe care nu l-a folosit. De altfel nu s-a făcut dovada nici admiterii cererii de strămutare, legalitatea și temeinicia hotărârii fiind apreciată în calea de atac a apelului. Modul cum s-a reținut situația de fapt nu constituie o critică ce se poate încadra în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. putându-se face o evaluare a legalității procesului verbal de recepție finală. Astfel potrivit art. 13 din H.G. nr. 273/1994 privind Regulamentul de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente acestora „comisia de recepție poate funcționa numai în prezența a cel puțin ⅔ din membrii numiți ai acesteia.

Hotărârile comisiei se iau cu majoritate simplă”. În aceste condiții, recepția lucrării a fost efectuată cu respectarea legislației în vigoare. Pârâta recurentă nu poate invoca propria culpă de a nu fi semnat procesul verbal de recepție nici din punct de vedere faptic deoarece toți membrii comisiei (cu excepția pârâtei) au recunoscut că P.D. a fost prezentă la recepție dar a refuzat să semneze. În speță fiind în discuție lucrări finanțate și din bani publici s-a justificat prezența unui inspector de la Inspectoratul de Stat pentru Calitatea în Construcții Suceava care a făcut aceeași propunere privind acceptarea recepției fără obiecțiuni. Așa cum au arătat și primele instanțe, deși recurenta contestă procesul-verbal de recepție a lucrării executate, l-a folosit pentru obținerea subvenției acordate de Guvernul României prin depunerea acestuia ca dovadă a executării construcției.

Executarea întocmai a contractului este confirmată și de procesul verbal de control al D.A.D.R. Suceava nr. 53 din 9 februarie 2006. Nu poate fi reținută nici critica privind modul de interpretare a relațiilor cu SC D.L. și D.A.D.R. Suceava. Astfel între SC D.L. SA și recurentă s-a încheiat un contract de parteneriat prin care se punea la dispoziția acesteia suma de 14.813 Euro în echivalent pentru edificarea construcției în litigiu. Referitor la participarea D.A.D.R. Suceava aceasta a subvenționat construcția imobilului ce face obiectul contractului de execuție în litigiu. Nici față de acești parteneri recurenta nu și-a respectat obligațiile asumate, criticile formulate nefiind susținute cu probe.

Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC K. SRL Dornești împotriva deciziei nr. 107 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 iunie 2008.