ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6030/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată la data de 9 aprilie 2004 la Tribunalul Botoșani, reclamantul L.T.A.B., județ Botoșani, a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA Darabani la plata sumei de 448.756.000 lei, reprezentând contravaloarea arendei neachitată la scadență și penalități de întârziere datorate în baza contractului de arendă încheiat cu pârâta la 8 aprilie 2001. Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 217.031.660 lei, reprezentând contravaloarea îngrășămintelor utilizate pe terenul ce a făcut obiectul contractului de arendă convenit cu reclamanta.

Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 417 pronunțată la data de 13 aprilie 2004 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 121.835.000 lei, reprezentând arenda și penalități și, totodată a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în raport de probele cu înscrisuri și expertiza tehnico-economică administrate, că reclamanta, în temeiul contractului de arendă convenit cu pârâta la 8 aprilie 2001 a pus la dispoziția acesteia o suprafață de teren de 158,19 ha, în vederea exploatării, la stabilirea prețului arendei utilizându-se prețuri orientative și nu s-au avut în vedere clasele de calitate în care se încadrează terenurile în cauză.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză dispus, instanța a stabilit contravaloarea arendei și penalităților datorate de pârâtă la data de 3 februarie 2004 la suma de 121.835.000 lei. Cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost respinsă cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada utilizării îngrășămintelor a căror contravaloare o solicită, pe tarlalele ce au făcut obiectul contractului de arendă în cauză.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței fondului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 181 din 15 septembrie 2003. Răspunzând criticile de netemeinicie și nelegalitate formulate de apelantă, instanța de apel reține că excepția de necompetență materială a tribunalului ca primă instanță este nefondată, contactul de arendă deși are natură civilă, a fost încheiat cu o societate comercială care desfășoară activități comerciale, astfel cum sunt definite de art. 4 C. com. Pe fondul cauzei, instanța de control reține că sumele datorate cu titlu de arendă au fost corect stabilite în raport de suprafața de 158 ha menționată în contract, susținerile pârâtei în sensul că au fost predate efectiv numai 26 ha, nefiind confirmate de probele administrate.

În contra acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC A. SA Darabani, solicitând, în principal casarea sentinței și deciziei pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la judecătorie, ca instanță competentă să soluționeze litigiul, iar în subsidiar, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava, pentru rejudecarea apelului cu respectarea dreptului la apărare al pârâtei. În dezvoltarea motivelor de critică invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3 C. proc.

civ., recurenta susține următoarele: - instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dreptului la apărare garantat de lege, în condițiile în care a respins cererea formulată la data de 9 septembrie 2004 de amânare în vederea angajării unui avocat, cerere justificată de împrejurarea că societatea nu are angajat un consilier juridic permanent; - în mod greșit ambele instanțe au respins excepția prematurității acțiunii introductive, dând eficiență încercării de conciliere realizate de reclamantă în cursul procesului, la solicitarea instanței de fond; - excepția de necompetență materială a tribunalului, secția comercială a fost respinsă în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială a instanțelor judecătorești; contractul de arendă fiind un contract civil impunea soluționarea litigiului de instanța civilă competentă, respectiv judecătoria, ca primă instanță.

Recursul este fondat pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. 1. o biectul litigiului îl constituie pretenții reciproce formulate de părți în temeiul contractului de arendă încheiat la 8 aprilie 2001. 2. Contractul de arendă este reglementat de dispozițiile Legii nr. 16/1994, Legea arendei care se completează cu prevederile legislației civile în măsura în care acestea nu sunt potrivnice (art. 26 din Legea nr. 16/1994). 3. Prin urmare, în raport de dispozițiile legale mai sus enunțate, natura juridică a contractului de arendă este eminamente civilă, competența materială de soluționare a litigiilor derivând din încheierea sau executarea unui astfel de contract, aparțin instanței civile, în speță judecătoriei, în raport de valoarea pretențiilor solicitate prin acțiunea principală și cererea reconvențională.

4. Dispozițiile art. 4 C. com., invocate de cele două instanțe, care definesc faptele subiective de comerț, instituie o prezumție sui-generis de comercialitate, ce poate fi înlăturată, dacă, obligația asumată de comerciant are caracter civil ori necomercialitatea rezultă din însuși actul săvârșit de comerciant. Ori, ipoteza – excepției de la prezumția de comercialitate este îndeplinită în cauză, în situația în care părțile au încheiat un contract esențialmente civil supus legii civile. Așa fiind, constatând că cele două instanțe au încălcat norme imperative care reglementează competența materială de soluționare a cauzei Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 313 C. proc.

civ., va admite recursul, va casa sentința și decizia pronunțate de Tribunalul Botoșani și respectiv Curtea de Apel Suceava și va trimite cauza pentru rejudecare la instanța competentă, Judecătoria Dărăbani, județ Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A. SA Dărăbani. Casează decizia nr. 181 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava și sentința civilă nr. 417 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului Botoșani și trimite cauza, pentru rejudecare, la Judecătoria Dărăbani. I revocabilă . Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2005.