ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3930/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1083 din 20

februarie 2004, Judecătoria Oradea a admis acțiunea formulată de reclamanta S.I.,

în contradictoriu cu pârâtele S.F. și SC A. SA Cauaceu și a fost obligată

pârâta S.F. să plătească reclamantei sumele de 350.000 lei și contravaloarea a

35 kg mere, reprezentând arenda pentru suprafața de 0,14 ha teren pe anul 2001,

reactualizate la data plății și sumele de 378.000 lei și contravaloarea a 35 kg

mere, reprezentând arenda pe anul 2002 pentru aceeași suprafață de teren, de

asemenea actualizată la data plății.

S-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC A. SA Cauaceu și a fost obligată pârâta S.F. să

plătească reclamantei suma de 440.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâta SC A. SA Cauaceu s-a

încheiat un contract pentru o durată de 3 ani, care privește suprafața de 0,80

ha teren. Prin acest contract reclamanta s-a obligat să-i asigure pârâtei

arendașe folosința terenului, în schimbul echivalentului a 1500 kg grâu la

prețul pieței, la data recoltării grâului și 250 kg mere, echivalentul a 1500

kg grâu. Așadar plata arendei este mixtă.

Reține instanța de fond, că acest

contract privește terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate

în beneficiul reclamantei și al pârâtei S.F., iar din actele depuse la dosar

rezultă că în anii 2001 și 2002 reclamantei i-a fost acordată arenda în bani și

natură pentru suprafața de 0,44 ha teren iar pârâtei S.F. pentru suprafața de

0,36 ha teren. Întrucât din suprafața de 0,80 ha arendată, reclamantei i s-a

reconstituit dreptul pentru suprafața de 0,60 ha teren, în temeiul îmbogățirii

fără justă cauză, pârâta S.F. trebuie să-i plătească reclamantei arenda (bani

și contravaloarea cantității de 35 kg mere) corespunzătoare suprafeței de 0,14

ha teren, pentru anii 2001 și 2002.

Se mai reține, că acțiunea se

respinge în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Cauaceu, deoarece contractul de

arendare este încheiat doar pe o durată de 3 ani, începând cu anul 1999, iar pe

viitor părțile pot stabili obligațiile reciproce printr-un nou contract de

arendare.

Cu adresa nr. 701/03 din 15 aprilie

2004, Judecătoria Oradea a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, împreună cu recursul declarat de reclamantă împotriva acestei

hotărâri.

La Înalta Curte de Casație și

Justiție recursul a fost înregistrat la nr. 24.855 din 19 aprilie 2004, însă

conform art. II din Legea nr. 195/2004 cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă

Tribunalului Bihor, spre soluționare.

Primind dosarul, Tribunalul Bihor a

înregistrat cauza la nr. 4778/2004, conform rezoluției „se formează dosar

recurs”, iar prin decizia civilă nr. 512/A din 29 septembrie 2004 a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a

apelului formulat de reclamantă în favoarea Curții de Apel Oradea.

S-a reținut că, potrivit art. 725

alin. (4) C. proc. civ., hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a

legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care

au fost pronunțate, iar din interpretarea

per a contrario

a

dispozițiilor art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ., cu modificările

aduse prin O.U.G. nr. 58/2003, rezultă că sunt supuse recursului hotărârile

judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală

privind pensii de întreținere, obligații de plată a unor sume de bani sau de

predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv,

acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare

civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum și în alte cazuri prevăzute de

lege.

Întrucât prezenta cauză, pe lângă

cererea privind pretențiile formulate de reclamantă, vizează și executarea

corectă a contractului de arendă pe viitor, această cerere nu se încadrează în

situațiile prevăzute de textul citat. De aceea, calea de atac folosită de parte

este apel, care nu intră în competența de soluționare a tribunalului.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

civilă nr. 18/A din 11 ianuarie 2005, a declinat competența de soluționare a recursului

în favoarea Tribunalului Bihor și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a

hotărî asupra conflictului.

Curtea de apel a reținut, că

reclamanta a cerut, prin acțiune, ca pârâtele să fie obligate în solidar la

plata arendei, în valoare actualizată, pentru suprafața de 0,20 ha teren livadă

pentru anii 2001 și 2002, precum și obligarea pârâtei SC A. SA Cauaceu ca pe

viitor să facă plata corectă a arendei pentru această suprafață de teren. Se

reține, că din modul de formulare a cererii rezultă că obiectul acțiunii,

inclusiv al doilea capăt de cerere, îl constituie plata unei sume de bani de

până la 200.000.000 lei.

Înalta Curte, în baza art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența în favoarea Tribunalului Bihor,

pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 282

1

C.

proc. civ., în forma sa din momentul pronunțării hotărârii atacate, nu erau

supuse apelului hotărârile date în cererile privind obligația de plată a unei

sume de bani în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv.

Sintagma „cereri privind obligația

de plată a unei sume de bani” se referă la toate acțiunile privitoare la

obligația de plată a unei sume de bani, indiferent de modul de formulare a

acțiunii.

Acțiunea formulată de reclamanta S.I.,

prin care se cere ca pârâtele să fie obligate la plata arendei și în plus

pârâta SC A. SA Cauaceu să fie obligată pe viitor să facă plata corectă a

arendei pe seama reclamantei, se circumscrie cererilor prevăzute de art. 282

1

C. proc. civ.

De aceea, hotărârea pronunțată de

instanța de fond este supusă numai recursului, iar, potrivit art. 299 alin. (3)

C. proc. civ., competent să soluționeze recursul este Tribunalul Bihor ca

instanță imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pentru considerentele expuse, se va

stabili competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E :

Stabilește competența de soluționare

a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1083 din 22 februarie 2004

a Judecătoriei Oradea, în favoarea TRIBUNALULUI BIHOR.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 12 mai 2005.