ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 30 octombrie 2009 pe rolul Tribunalului Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 6764/86/2009,

reclamanta SC I.I. SRL Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comuna

Adâncată prin Primar și Consiliul Local al Comunei Adâncată, obligarea

pârâților la plata sumei de 474.810 lei, reprezentând contravaloarea facturii

emisă de SC E. SRL la data de 25 iunie 2008, pe numele pârâtei și cesionată

reclamantei prin contractul de cesiune de creanță din 26 iunie 2008.

Prin

sentința nr. 953 din 4 martie 2010, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat

pârâții să-i achite suma de 474.810 lei (inclusiv T.V.A.) reprezentând

contravaloare lucrări și suma de 15.511 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că în raport de situația de

fapt stabilită în urma analizei materialului probator administrat, a rezultat

neexecutarea obligației asumate de către pârâtă, drept pentru care făcând

aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile legal

făcute au putere de lege între părțile contractante, a dispus obligarea pârâtei

la plata sumei pretinse de reclamantă.

Prin

decizia nr. 1985 din 29 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis recursul

declarat de pârâții Comuna Adâncată prin Primar și Consiliul Local al Comunei

Adâncată, a casat sentința nr. 953 din 4 martie 2010 a Tribunalului Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, și a trimis cauza pentru

rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza

a fost reînregistrată la data de 3 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului Suceava

sub nr. 13235/86/2010, în cadrul căruia, prin încheierea de ședință din data de

13 ianuarie 2011, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei Comuna Adâncată prin Primar și a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC I.I. SRL Sibiu, împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins ca nefondată

excepția prematurității acțiunii față de Consiliul Local Adâncată, iar prin

sentința nr. 2342 din 1 aprilie 2011, a respins acțiunea ca nefondată acțiunea.

Pentru

a dispune astfel, tribunalul, în rejudecare a reținut următoarele:

Prin

contractul de achiziție publică din 2 noiembrie 2007 încheiat între pârâta Consiliul

Local al Comunei Adâncată în calitate de autoritate contractantă și SC E. SRL

Cozănești, în calitate de executant s-a obligat să execute, să finalizeze și să

întrețină alimentarea cu apă a localității Adâncată, prețul contractului fiind

de 2.796.479,67 lei (filele 31-41).

La

data de 26 iunie  2008, a intervenit între SC E. SRL, în calitate de cedent, și

SC I.I. SRL, în calitate de cesionar, contractul de cesiune nr. 6, prin care

s-au transmis celei din urmă drepturile de creanță în sumă de 474.810 lei,

inclusiv TVA, rămase de încasat, conform facturii fiscale seria din 25 iunie 2008,

predată în original conform procesului verbal de predare-primire din 26 iunie 2008

(f. 11).

Apreciind

că emiterea unei facturi în baza contractului de achiziție publică din 2

noiembrie 2007 de către cedentul executant nu generează obligația de plată, în

condițiile în care nu s-a dovedit de către reclamantă executarea lucrărilor

menționate în factură menționată, instanța a constatat că acțiunea reclamantei

este nefondată.

împotriva încheie ilor de ședință din 13 ianuarie 2011 și din

17 martie 2011 și a sentinței nr. 2342 din 1 aprilie 2011 pronunțate de

Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

declarat apel, recalificat de instanță la data de 25 noiembrie 2011 ca fiind

recurs, reclamanta SC I.I. SRL Sibiu.

Prin

decizia nr. 638 din 3 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardiv formulat recursul

declarat de reclamanta SC I.I. SRL Sibiu, reținând că a fost declarat cu

depășirea termenului legal, imperativ de formulare a căii de atac prevăzut de

dispozițiile art. 287

16

din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora

hotărârea primei instanțe pronunțată într-un litigiu derivat dintr-un contract

de achiziție poate fi atacată cu recurs la Secția Comercială a Curții de Apel,

în termen de 5 zile de la comunicare, prin raportare la data exercitării căii

de atac de către recurent - 26 iulie 2011, față de data comunicării hotărârii

atacate - 07 iulie 2011 (fila 39 dosar fond).

Împotriva

acestei hotărâri a declarat din nou recurs, reclamanta SC I.I. SRL Sibiu,

criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre soluționarea apelului.

În

temeiul dispozițiilor arc. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de

procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii,

Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității căii

extraordinare de atac cu care a fost învestită, analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă

recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor:

Unul

dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al

legalității căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul

apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele

procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac

reglementate legal.

Principiul

enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129

din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi

căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel,

împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de

lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În

speță, se constată că decizia recurată este o hotărâre pronunțată în calea de

atac a recursului, fiind deci irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C.

proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată, la rândul său, cu recurs.

Această

concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care enumera categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în

cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs, precum și din

principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

În

concluzie, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta SC I.I. SRL Sibiu

împotriva deciziei nr. 638 din 3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta SC I.I. SRL Sibiu împotriva

deciziei nr. 638 din 3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 martie 2013.