ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2009 pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 6764/86/2009, reclamanta SC I.I. SRL Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comuna Adâncată prin Primar și Consiliul Local al Comunei Adâncată, obligarea pârâților la plata sumei de 474.810 lei, reprezentând contravaloarea facturii emisă de SC E. SRL la data de 25 iunie 2008, pe numele pârâtei și cesionată reclamantei prin contractul de cesiune de creanță din 26 iunie 2008. Prin sentința nr. 953 din 4 martie 2010, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâții să-i achite suma de 474.810 lei (inclusiv T.V.A.) reprezentând contravaloare lucrări și suma de 15.511 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că în raport de situația de fapt stabilită în urma analizei materialului probator administrat, a rezultat neexecutarea obligației asumate de către pârâtă, drept pentru care făcând aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, a dispus obligarea pârâtei la plata sumei pretinse de reclamantă. Prin decizia nr. 1985 din 29 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de pârâții Comuna Adâncată prin Primar și Consiliul Local al Comunei Adâncată, a casat sentința nr. 953 din 4 martie 2010 a Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată la data de 3 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 13235/86/2010, în cadrul căruia, prin încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2011, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comuna Adâncată prin Primar și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I.I. SRL Sibiu, împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins ca nefondată excepția prematurității acțiunii față de Consiliul Local Adâncată, iar prin sentința nr. 2342 din 1 aprilie 2011, a respins acțiunea ca nefondată acțiunea.

Pentru a dispune astfel, tribunalul, în rejudecare a reținut următoarele: Prin contractul de achiziție publică din 2 noiembrie 2007 încheiat între pârâta Consiliul Local al Comunei Adâncată în calitate de autoritate contractantă și SC E. SRL Cozănești, în calitate de executant s-a obligat să execute, să finalizeze și să întrețină alimentarea cu apă a localității Adâncată, prețul contractului fiind de 2.796.479,67 lei (filele 31-41). La data de 26 iunie 2008, a intervenit între SC E. SRL, în calitate de cedent, și SC I.I.

SRL, în calitate de cesionar, contractul de cesiune nr. 6, prin care s-au transmis celei din urmă drepturile de creanță în sumă de 474.810 lei, inclusiv TVA, rămase de încasat, conform facturii fiscale seria din 25 iunie 2008, predată în original conform procesului verbal de predare-primire din 26 iunie 2008 (f. 11). Apreciind că emiterea unei facturi în baza contractului de achiziție publică din 2 noiembrie 2007 de către cedentul executant nu generează obligația de plată, în condițiile în care nu s-a dovedit de către reclamantă executarea lucrărilor menționate în factură menționată, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este nefondată. împotriva încheie ilor de ședință din 13 ianuarie 2011 și din 17 martie 2011 și a sentinței nr. 2342 din 1 aprilie 2011 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat apel, recalificat de instanță la data de 25 noiembrie 2011 ca fiind recurs, reclamanta SC I.I.

SRL Sibiu. Prin decizia nr. 638 din 3 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanta SC I.I. SRL Sibiu, reținând că a fost declarat cu depășirea termenului legal, imperativ de formulare a căii de atac prevăzut de dispozițiile art. 287 16 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora hotărârea primei instanțe pronunțată într-un litigiu derivat dintr-un contract de achiziție poate fi atacată cu recurs la Secția Comercială a Curții de Apel, în termen de 5 zile de la comunicare, prin raportare la data exercitării căii de atac de către recurent - 26 iulie 2011, față de data comunicării hotărârii atacate - 07 iulie 2011 (fila 39 dosar fond).

Împotriva acestei hotărâri a declarat din nou recurs, reclamanta SC I.I. SRL Sibiu, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre soluționarea apelului. În temeiul dispozițiilor arc. 137 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității căii extraordinare de atac cu care a fost învestită, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor: Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii. Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. În speță, se constată că decizia recurată este o hotărâre pronunțată în calea de atac a recursului, fiind deci irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată, la rândul său, cu recurs. Această concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumera categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs, precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

În concluzie, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta SC I.I. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 638 din 3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta SC I.I. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 638 din 3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2013.