ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2420/2009

Ședința publică de la 15 octombrie 2009 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 1 iunie 2004 reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată SC A. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 2.000.000.000 lei (Rol) reprezentând contravaloare diferență perete cortină ce a fost montată de reclamantă și recuperată de pârâtă prin subantreprenorul SC T. SRL. În susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că a avut calitatea de antreprenor general al pârâtei pentru edificarea clădirii din Piața Consiliul Europei nr. 1 care a fost executat așa cum s-a stabilit, inclusiv prin expertiza efectuată în dosarul nr. 7283/1997 soluție pronunțată la data de 30 septembrie 2001 devenită irevocabilă.

Deoarece la data efectuării expertizei în această cauză, expertul tehnic a consultat o expertiză extrajudiciară și a desocotit numai 45% din valoarea peretelui cortină, iar conform adresei pârâtei nr. 6361/2001 intrată în posesia reclamantei în anul 2003, rezultă că aceasta era îndreptățită, ca la desocotire să se ia în considerare 90% din valoarea peretelui cortină, întemeindu-și pretențiile pe art. 12 din contractul de antrepriză încheiat care prevede că pentru neexecutarea obligațiilor asumate partea în culpă datorează penalități și dobânzi aferente. Urmare expertizelor efectuate reclamanta a precizat cuantumul pretențiilor la suma de 2.976.786 Ron reprezentând contravaloare perete cortină, reactualizată cu indicele de inflație și daune.

Prin apărările făcute pârâta invocă dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. apreciind că precizarea la acțiune reprezintă o modificare a acesteia peste termenul legal, ridicând și excepția insuficientei timbrări a prematurității acțiunii, a autorității de lucru judecat, litispendenței și prescrierii dreptului la acțiune. Raportat la probele administrate și la constatările expertizelor efectuate în cauză, văzând și dispozițiile art. 998 și art. 969 C. civ.

Tribunalul Timiș prin sentința nr. 1361 din 23 octombrie 2007 a respins excepțiile ridicate ca nefondate a admis în parte acțiunea precizată respectiv capetele de cerere sub aspectul debitului datorat de pârâtă constând în diferența de 45% din peretele cortină, dobânda aplicată acestui debit, TVA-ul și penalitățile de întârziere derivate din contract, cât și sub aspectul dobânzilor și penalităților plătite de reclamantă pentru creanțe bugetare și creanțe locale cât și al dobânzii calculate la sumele blocate drept garanție – sume rezultate din expertize și la care se va aplica dobânda legală raportat la rata de scont a B.N.R. până la achitarea integrală a acestora. Cu privire la celelalte capete de cerere din precizarea la acțiune și care se referă la reactualizarea cu indicii de inflație până la finele anului 2006 a debitului de 199.183 Ron, în cuantum de 546.715 Ron, cât și la obligarea pârâtei la 341.639 Ron dobânda B.N.R.

din data când trebuia plătită contravaloarea peretelui cortină și până la finele anului 2006, cât și la indexarea acestei sume cu indicii de inflație rezultând 572.823 Ron s-au respins ca neîntemeiate, aceste sume fiind incluse în calculele expertizelor sub formă de dobândă, a acorda cele solicitate însemnând a suprapune peste calculul dobânzii calcul derivat din rata inflației. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut cu privire la excepțiile invocate că precizarea la acțiune reprezintă în realitate o majorare a câtimii pretențiilor; că timbrajul a fost realizat corespunzător, că s-a realizat concilierea directă scopul prevăzut de art. 720 C. proc. civ. fiind atins.

Cu privire la prescripția dreptului la acțiune s-a reținut de către instanța de fond, că termenul de prescripție curge de la data la care a rămas definitivă și irevocabilă sentința nr. 1664/2000 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr. 7283/1997 rămasă irevocabilă la data de 30 septembrie 2002, iar întinderea pagubei a fost cunoscută numai în cadrul dezbaterilor în dosarul nr. 306/2003 pe rolul Tribunalului Dolj, în care SC A. SA a depus adresa nr. 6361 din 20 mai 2001 prin care recunoaște că s-a recuperat din peretele cortină 90% și nu 45% cum reclamanta avea cunoștință până în acel moment. S-a reținut că nu pot fi reținute susținerile pârâtei în sprijinul acestei excepții, în sensul că modificarea acțiunii făcută numai în ianuarie 2007 este prescrisă, în realitate nefiind o modificare ci o majorare a pretențiilor, iar prejudiciul, penalitățile de întârziere, rata inflației, dobânzile bancare sunt cereri accesorii debitului principal.

Cu privire la autoritatea de lucru judecat, instanța de fond a reținut că în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1201 C. civ. întrucât adresa nr. 6361 din 20 mai 2001 depusă de pârâtă în dosarul nr. 306/2003 a făcut obiectul dezbaterilor cu această ocazie reclamanta luând cunoștință despre faptul că a fost prejudiciată cu 90% din contravaloarea peretelui cortină și nu cu 45% pentru acest ultim procent existând hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Pentru diferență deci nu există autoritate de lucru judecat, întrucât acțiunea reclamantei care a format obiectul dosarului 7283/1997 nu a fost formulată în sensul de a fi obligată până la 90% din care instanța a admis în parte doar pentru 45%, ci s-a solicitat doar 45%.

Rezolvând și excepția litispendenței instanța de fond a reținut că în dosarul nr. 6110/63/2007 există cerere reconvențională a SC R. SRL care solicită diferență valoare cortină, cerere ce formează și obiectul prezentei cauze, numai că prin concluziile scrise depuse la data de 22 octombrie 2007 SC R. SRL a renunțat la această cerere. Împotriva soluției instanței de fond, au promovat apel ambele părți. Reclamanta critică soluția instanței de fond sub aspectul neacordării sumei de 598.994,1 lei reprezentând actualizarea creanței de 199.182,5 Ron conform indicilor de inflație calculați până la data de 31 decembrie 2006 și respectiv pentru anul 2007. În motivarea apelului s-au invocat prevederile art. 970 și art. 981 C. civ., iar potrivit art. 1084 C. civ.

potrivit cărora daunele interese cuprind în genere, pierderea ce a suferit creditorul și de care a fost lipsit beneficiarul. Pârâta arată că sentința apelată este lovită de nulitate absolută tribunalul pronunțând hotărârea cu încălcarea excepțiilor invocate și anume excepția insuficientei timbrări; excepția de inadmisibilitate pentru lipsa concilierii prealabile și introducerea acțiunii înainte de împlinirea termenului legal, precum și neurmarea de către reclamantă a procedurii revizuirii, singura cale procedurală care putea să schimbe cuantumul despăgubirilor acordate printr-o sentință irevocabilă. Mai arată că privitor la pretenția specială de 199.173 lei, a existat o modificare informă care nu cuprinde elementele esențiale, iar cât privește pretențiile accesorii formulare abia la începutul anului 2007, nu a existat nici somație și nici notificare sau convocare pentru conciliere.

Cu privire la fondul cauzei pârâta arată că acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art. 992 cu toate că îmbogățirea fără justă cauze este o instituție a răspunderii civile incompatibile cu răspunderea contractuală. Referitor la existența sau inexistența unei diferențe de valoare la peretele cortină, pârâta consideră că nu există nici o diferență, că din probele administrate nu rezultă că ar exista vreo diferență de valoare de recuperat, că pretențiile reclamantei se referă în mod clar la contravaloarea materialelor recuperate de pârâtă din peretele cortină executat necorespunzător. Se apreciază că materialele au fost facturate de reclamantă și plătite în întregime de pârâtă.

Prin decizia nr. 124 din 12 iunie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei, a admis apelul reclamantei SC R. SRL, a schimbat în parte sentința criticată în sensul că a admis în totalitate acțiunea reclamantei și a obligat pârâta și la plata sumei de 598.994 Ron actualizarea creanței de 199.184,5 Ron și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând 4.193 Ron taxă de timbru și 1.500 Ron onorariu de avocat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că suma solicitată și precizată este mai mică decât cea rezultată în urma efectuării celor două contraexpertize (de peste 37.000.000 Ron) deoarece prin contraexpertiza contabilă s-au calculat penalități până la data întocmirii acesteia și nu până la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care au fost reziliate contractele.

În aceiași precizare s-a indicat temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 992 și art. 969 C. civ., art. 43 C. com. cât și răspunderea contractuală. S-a reținut că pârâta în apel nu a solicitat nici o probă și nici nu a considerat util și necesar cauzei readministrarea vreuneia dintre cele efectuate în prima instanță. În acest context s-a avut în vedere că anterior acestui ciclu procesual, prin sentința nr. 1664 din 24 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 7283/1997 a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamantei din dosarele anexate nr. 18659/1997 al Judecătoriei Timișoara și nr. 2504/1998 al Tribunalului Timiș, pârâta SC A. SA fiind obligată și la contravaloarea a 45% din peretele cortină, la această dată reclamanta neavând cunoștință despre faptul că s-a recuperat 90% din aceasta și nu 45%, cum de altfel s-a constatat prin expertiza dispusă în cauză în dosarul nr. 7283/1997.

Raportat la probele administrate și la constatările expertizelor efectuate în cauză, văzând și dispozițiile art. 998 și art. 969 C. civ., s-au admis ca întemeiate capetele de cerere formulate de reclamantă sub aspectul debitului datorat de pârâtă constând în diferența de 45% din peretele cortină dobânda aplicată acestui debit, TVA-ul și penalitățile de întârziere derivate din contract, cât și sub aspectul dobânzilor și penalităților plătite de reclamantă pentru creanțele bugetare și creanțele locale cât și a dobânzii calculate la sumele blocate drept garanție, sume rezultate din expertize și la care se va aplica dobânda legală raportat la rata de scont a B.N.R. până la achitarea integrală a acestora.

În acest context, susține instanța de apel, se impune admiterea în totalitate a acțiunii reclamantei, prin plată și a sumei de 598.994,1 lei reprezentând actualizarea creanței de 199.182,5 Ron conform indicilor de inflație calculați până la data de 31 decembrie 2006, în dosarul de fond, iar pentru anul 2007 calculați conform tabelului anexă raportat la dispozițiile art. 970 și art. 981 C. civ. și având în vedere și dispozițiile art. 1084 C. civ. Cum cauza este comercială, conform art. 43 C. com., creditul reprezintă un element esențial al activității comerciale repararea integrală a prejudiciului cuprinzând atât pierderea efectivă cât și beneficiul nerealizat reprezentând o reparare integrală.

În ce privește criticile pârâtei, instanța de apel a reținut că prin reproducerea art. 132 alin. (1) C. proc. civ., în realitate reclamanta, deși a precizat acțiunea numai în ianuarie 2007, aceasta reprezintă o majorare a pretențiilor raportat la concluziile expertizelor efectuate în cauză fiind incidente dispozițiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ. S-a avut în vedere că reclamanta a achitat o taxă de timbru mai mare decât trebuia, și că concilierea directă a fost realizată scopul legii respectiv a art. 720 C. proc. civ. fiind stins respectiv acela care să determine părțile să se așeze la masa dialogului în vederea soluționării pe cale amiabilă.

Cu privire la prescripția dreptului la acțiune instanța de apel a considerat justificată aprecierea instanței de fond termenul de prescripție începând să curgă de la data la care a rămas irevocabilă sentința nr. 166/2000 respectiv 30 septembrie 2002, iar întinderea pagubei a fost cunoscută numai în cadrul dezbaterilor din dosarul nr. 306/2003 pe rolul Tribunalului Dolj în care SC A. SA a depus adresa nr. 6361 din 20 mai 2001 prin care recunoaște că s-a recuperat din peretele cortinei 90% și nu 45% cum reclamanta avea cunoștință până la acel moment. S-au înlăturat susținerile apelantei pârâte în sensul că modificarea acțiunii făcută numai în ianuarie 2007 este prescrisă, în realitate nefiind o modificare ci o majorare a pretențiilor, iar prejudiciul, penalitățile de întârziere, rata inflației și dobânzile bancare sunt cereri accesorii debitului principal.

Nu s-a reținut nici excepția autorității de lucru judecat apreciindu-se că cererea reclamantei ce a format obiectul dosarului nr. 7283/1997 nu a avut ca obiect obligarea pârâtei la 90%. Cu petiția înregistrată la data de 30 aprilie 2004 pârâta SC A.R.A. SA, filiala Timișoara, a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că prin soluția dată, instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, având în vedere că pârâta a solicitat doar obligarea la suma de 598.994 Ron cu titlu de actualizarea creanței pretinse, în această sumă fiind incluse atât pretențiile deduse în prima instanță cu titlu de cuantum de 546.715 Ron cât și o sumă suplimentară de 52.279 Ron reprezentând actualizarea pe anul 2007. Consideră recurenta că a fost obligată la o taxă de timbru de 4.193 Ron deși în dezbaterile asupra taxei de timbru în fața instanței de apel a invocat timbrarea insuficientă a apelului reclamantei. De asemenea recurenta critică modul de soluționare a excepției inadmisibilității; lipsa concilierii probabile și introducerea acțiunii înainte de împlinirea termenului legal, ambele prevăzute de art. 720 1 C. proc.

civ. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, recurenta susține că între părți au avut loc două judecăți având același obiect și aceiași cauză, ambele finalizate prin hotărâri irevocabile, actul nou depus putând constitui cel mult un termen de revizuire a sentinței irevocabile și, în nici un caz, un temei pentru un alt proces. Au mai făcut obiectul criticilor recurentei atât excepția prescripției dreptului la acțiune, cât și modul de interpretare a dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. Consideră recurenta că deși au constituit motive de apel, instanța de control judiciar nu a motivat nimic în legătură cu temeiurile de drept ale cererilor reclamantei. SC A. SA mai invocă în motivele de recurs lipsa calității procesuale pasive, datorită inexistenței în patrimoniul reclamantei a drepturilor pretinse SC R. SRL cedând cesionarei SC P. SRL Timișoara întreaga creanță, prin contractul de cesiune de creanță nr. 135 din 11 decembrie 2002. Recursul este nefondat.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive se reține că prin actul adițional nr. 1 la contractul de cesiune de creanță, aceasta a fost cesionată fără dobânzi, penalități și garanții care o însoțesc. Excepția insuficientei timbrări a fost soluționată corect, instanțele anterioare considerând că, raportat la minuta timbrării depusă la dosar rezultă că SC R. SRL trebuia să plătească o taxă judiciară de timbru în cuantum de 33.385 lei, fiind achitată o taxă judiciară mai mare, respectiv 33.645 lei. În temeiul art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 neachitarea diferenței taxei judiciare de timbru odată cu precizarea acțiunii introductive nu conduce la anularea acestea ca insuficient timbrată.

Din conținutul dosarului de apel nu rezultă că s-a pus în discuție timbrajul acestei căi de atac, prin încheierea ședinței publice din 9 iunie 2008 s-a considerat că suma de 4.193 lei reprezintă taxa de timbru aferentă pretențiilor solicitate în apel aferente sumei de 546.715 lei. Excepția inadmisibilității acțiunii datorită lipsei concilierii prealabile, introducerii acțiunii înainte de împlinirea termenului legal și neurmarea procedurii de revizuire a fost corect soluționată având în vedere că prin adresa nr. 5968 din 10 mai 2004 și nr. 102 din 24 mai 2004 înregistrate la SC A. SA concilierea directă a fost realizată.

Chiar dacă aceste încercări de conciliere nu cuprind toate elementele, iar termenul scurs de la data lansată în invitație și data introducerii acțiunii este mai mic de 30 de zile, scopul legii a fost atins numeroasele corespondențe și contacte dintre părți fiind o dovadă a faptului, că SC A. SA avea cunoștință despre posibilitatea de a fi soluționată în instanță. Urmează a se înlătura susținerea recurentei potrivit căreia intimata reclamantă avea la îndemână calea revizuirii având în vedere faptul că actul care a stat la baza litigiului provine de la această societate. Mai mult afirmația SC A. SA potrivit căreia actul a fost anterior cunoscut de intimată nu a fost susținut cu probe. Excepția de litispendență și a autorității de lucru judecat s-au respins justificat de instanțele anterioare făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 1201 C. civ.

și art. 166 C. proc. civ. atâta timp cât în dosarul nr. 6110/63/2007 aflat pe rolul Tribunalului Dolj, intimata a făcut dovada renunțării la capătul de cerere din acțiunea reconvențională privitor la diferența de valoare perete cortină. În ceea ce privește excepția prescripției acțiunii s-a reținut că ultimul act de executare rezultat din pretențiile anterioare dintre părți a fost întocmit la data de 9 februarie 2005 în dosarul execuțional nr. 171/2001, iar hotărârea definitivă și irevocabilă a fost pronunțată la data de 30 septembrie 2002, cererea reclamantei fiind introdusă în iunie 2004, după efectuarea concilierii prealabile. Or, actul ce stă la baza prezentului litigiu provine de la recurenta-pârâtă, depus în litigiul ce se poartă pe rolul Tribunalului Dolj în anul 2003. În ceea ce privește criticile prin reproducerea art. 132 alin. (1) C. proc.

civ., se reține că precizarea la acțiune din ianuarie 2007 reprezintă o majorare a pretențiilor raportat la concluziile expertizelor efectuate în cauză sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ. Raportat la probele administrate și la constatările expertizelor efectuate în cauză, s-au apreciat corect temeiurile legale invocate, respectiv art. 998 și 969 C. civ., și s-a dovedit întemeiate pretențiile deduse judecății. În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.R.A. SA, FILIALA TIMIȘOARA, împotriva deciziei nr. 124/A din 12 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 5.950 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC R. SRL TIMIȘOARA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.