ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2420/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2420/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Ședința publică de la 15 octombrie 2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 1

iunie 2004 reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată SC A. SA solicitând ca în

baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de

2.000.000.000 lei (Rol) reprezentând contravaloare diferență perete cortină ce

a fost montată de reclamantă și recuperată de pârâtă prin subantreprenorul SC T.

SRL.

În susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că a avut calitatea de

antreprenor general al pârâtei pentru edificarea clădirii din Piața Consiliul

Europei nr. 1 care a fost executat așa cum s-a stabilit, inclusiv prin

expertiza efectuată în dosarul nr. 7283/1997 soluție pronunțată la data de 30

septembrie 2001 devenită irevocabilă.

Deoarece la data efectuării

expertizei în această cauză, expertul tehnic a consultat o expertiză

extrajudiciară și a desocotit numai 45% din valoarea peretelui cortină, iar

conform adresei pârâtei nr. 6361/2001 intrată în posesia reclamantei în anul

2003, rezultă că aceasta era îndreptățită, ca la desocotire să se ia în

considerare 90% din valoarea peretelui cortină, întemeindu-și pretențiile pe

art. 12 din contractul de antrepriză încheiat care prevede că pentru

neexecutarea obligațiilor asumate partea în culpă datorează penalități și

dobânzi aferente.

Urmare expertizelor efectuate

reclamanta a precizat cuantumul pretențiilor la suma de 2.976.786 Ron

reprezentând contravaloare perete cortină, reactualizată cu indicele de

inflație și daune.

Prin apărările făcute pârâta invocă

dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. apreciind că precizarea la

acțiune reprezintă o modificare a acesteia peste termenul legal, ridicând și

excepția insuficientei timbrări a prematurității acțiunii, a autorității de

lucru judecat, litispendenței și prescrierii dreptului la acțiune.

Raportat la probele administrate și

la constatările expertizelor efectuate în cauză, văzând și dispozițiile art. 998

și art. 969 C. civ. Tribunalul Timiș prin sentința nr. 1361 din 23 octombrie

2007 a respins excepțiile ridicate ca nefondate a admis în parte acțiunea

precizată respectiv capetele de cerere sub aspectul debitului datorat de pârâtă

constând în diferența de 45% din peretele cortină, dobânda aplicată acestui

debit, TVA-ul și penalitățile de întârziere derivate din contract, cât și sub

aspectul dobânzilor și penalităților plătite de reclamantă pentru creanțe

bugetare și creanțe locale cât și al dobânzii calculate la sumele blocate drept

garanție – sume rezultate din expertize și la care se va aplica dobânda legală

raportat la rata de scont a B.N.R. până la achitarea integrală a acestora.

Cu privire la celelalte capete de

cerere din precizarea la acțiune și care se referă la reactualizarea cu indicii

de inflație până la finele anului 2006 a debitului de 199.183 Ron, în cuantum

de 546.715 Ron, cât și la obligarea pârâtei la 341.639 Ron dobânda B.N.R. din

data când trebuia plătită contravaloarea peretelui cortină și până la finele

anului 2006, cât și la indexarea acestei sume cu indicii de inflație rezultând

572.823 Ron s-au respins ca neîntemeiate, aceste sume fiind incluse în

calculele expertizelor sub formă de dobândă, a acorda cele solicitate însemnând

a suprapune peste calculul dobânzii calcul derivat din rata inflației.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a reținut cu privire la excepțiile invocate că precizarea la acțiune

reprezintă în realitate o majorare a câtimii pretențiilor; că timbrajul a fost

realizat corespunzător, că s-a realizat concilierea directă scopul prevăzut de

art. 720 C. proc. civ. fiind atins.

Cu privire la prescripția dreptului

la acțiune s-a reținut de către instanța de fond, că termenul de prescripție

curge de la data la care a rămas definitivă și irevocabilă sentința nr. 1664/2000

a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr. 7283/1997 rămasă irevocabilă la

data de 30 septembrie 2002, iar întinderea pagubei a fost cunoscută numai în

cadrul dezbaterilor în dosarul nr. 306/2003 pe rolul Tribunalului Dolj, în care

SC A. SA a depus adresa nr. 6361 din 20 mai 2001 prin care recunoaște că s-a

recuperat din peretele cortină 90% și nu 45% cum reclamanta avea cunoștință

până în acel moment. S-a reținut că nu pot fi reținute susținerile pârâtei în

sprijinul acestei excepții, în sensul că modificarea acțiunii făcută numai în

ianuarie 2007 este prescrisă, în realitate nefiind o modificare ci o majorare a

pretențiilor, iar prejudiciul, penalitățile de întârziere, rata inflației,

dobânzile bancare sunt cereri accesorii debitului principal.

Cu privire la autoritatea de lucru

judecat, instanța de fond a reținut că în speță, nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 1201 C. civ. întrucât adresa nr. 6361 din 20 mai 2001 depusă

de pârâtă în dosarul nr. 306/2003 a făcut obiectul dezbaterilor cu această

ocazie reclamanta luând cunoștință despre faptul că a fost prejudiciată cu 90%

din contravaloarea peretelui cortină și nu cu 45% pentru acest ultim procent

existând hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Pentru diferență deci nu există

autoritate de lucru judecat, întrucât acțiunea reclamantei care a format

obiectul dosarului 7283/1997 nu a fost formulată în sensul de a fi obligată

până la 90% din care instanța a admis în parte doar pentru 45%, ci s-a

solicitat doar 45%.

Rezolvând și excepția litispendenței

instanța de fond a reținut că în dosarul nr. 6110/63/2007 există cerere

reconvențională a SC R. SRL care solicită diferență valoare cortină, cerere ce

formează și obiectul prezentei cauze, numai că prin concluziile scrise depuse

la data de 22 octombrie 2007 SC R. SRL a renunțat la această cerere.

Împotriva soluției instanței de

fond, au promovat apel ambele părți.

Reclamanta critică soluția instanței

de fond sub aspectul neacordării sumei de 598.994,1 lei reprezentând

actualizarea creanței de 199.182,5 Ron conform indicilor de inflație calculați

până la data de 31 decembrie 2006 și respectiv pentru anul 2007.

În motivarea apelului s-au invocat

prevederile art. 970 și art. 981 C. civ., iar potrivit art. 1084 C. civ. potrivit

cărora daunele interese cuprind în genere, pierderea ce a suferit creditorul și

de care a fost lipsit beneficiarul.

Pârâta arată că sentința apelată

este lovită de nulitate absolută tribunalul pronunțând hotărârea cu încălcarea

excepțiilor invocate și anume excepția insuficientei timbrări; excepția de

inadmisibilitate pentru lipsa concilierii prealabile și introducerea acțiunii

înainte de împlinirea termenului legal, precum și neurmarea de către reclamantă

a procedurii revizuirii, singura cale procedurală care putea să schimbe

cuantumul despăgubirilor acordate printr-o sentință irevocabilă. Mai arată că

privitor la pretenția specială de 199.173 lei, a existat o modificare informă

care nu cuprinde elementele esențiale, iar cât privește pretențiile accesorii

formulare abia la începutul anului 2007, nu a existat nici somație și nici

notificare sau convocare pentru conciliere.

Cu privire la fondul cauzei pârâta

arată că acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art. 992 cu toate că

îmbogățirea fără justă cauze este o instituție a răspunderii civile

incompatibile cu răspunderea contractuală.

Referitor la existența sau

inexistența unei diferențe de valoare la peretele cortină, pârâta consideră că

nu există nici o diferență, că din probele administrate nu rezultă că ar exista

vreo diferență de valoare de recuperat, că pretențiile reclamantei se referă în

mod clar la contravaloarea materialelor recuperate de pârâtă din peretele

cortină executat necorespunzător. Se apreciază că materialele au fost facturate

de reclamantă și plătite în întregime de pârâtă.

Prin decizia nr. 124 din 12 iunie

2008 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins ca nefondat apelul

pârâtei, a admis apelul reclamantei SC R. SRL, a schimbat în parte sentința

criticată în sensul că a admis în totalitate acțiunea reclamantei și a obligat

pârâta și la plata sumei de 598.994 Ron actualizarea creanței de 199.184,5 Ron

și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând 4.193 Ron taxă de timbru și

1.500 Ron onorariu de avocat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că suma solicitată și precizată este mai

mică decât cea rezultată în urma efectuării celor două contraexpertize (de

peste 37.000.000 Ron) deoarece prin contraexpertiza contabilă s-au calculat

penalități până la data întocmirii acesteia și nu până la data rămânerii

irevocabile a hotărârii prin care au fost reziliate contractele. În aceiași precizare

s-a indicat temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 992 și art. 969 C. civ.,

art. 43 C. com. cât și răspunderea contractuală.

S-a reținut că pârâta în apel nu a

solicitat nici o probă și nici nu a considerat util și necesar cauzei

readministrarea vreuneia dintre cele efectuate în prima instanță.

În acest context s-a avut în vedere

că anterior acestui ciclu procesual, prin sentința nr. 1664 din 24 octombrie

2000 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 7283/1997 a fost admisă în

parte acțiunea precizată a reclamantei din dosarele anexate nr. 18659/1997 al

Judecătoriei Timișoara și nr. 2504/1998 al Tribunalului Timiș, pârâta SC A. SA

fiind obligată și la contravaloarea a 45% din peretele cortină, la această dată

reclamanta neavând cunoștință despre faptul că s-a recuperat 90% din aceasta și

nu 45%, cum de altfel s-a constatat prin expertiza dispusă în cauză în dosarul

nr. 7283/1997.

Raportat la probele administrate și

la constatările expertizelor efectuate în cauză, văzând și dispozițiile art. 998

și art. 969 C. civ., s-au admis ca întemeiate capetele de cerere formulate de

reclamantă sub aspectul debitului datorat de pârâtă constând în diferența de

45% din peretele cortină dobânda aplicată acestui debit, TVA-ul și penalitățile

de întârziere derivate din contract, cât și sub aspectul dobânzilor și

penalităților plătite de reclamantă pentru creanțele bugetare și creanțele

locale cât și a dobânzii calculate la sumele blocate drept garanție, sume

rezultate din expertize și la care se va aplica dobânda legală raportat la rata

de scont a B.N.R. până la achitarea integrală a acestora.

În acest context, susține instanța

de apel, se impune admiterea în totalitate a acțiunii reclamantei, prin plată

și a sumei de 598.994,1 lei reprezentând actualizarea creanței de 199.182,5 Ron

conform indicilor de inflație calculați până la data de 31 decembrie 2006, în

dosarul de fond, iar pentru anul 2007 calculați conform tabelului anexă

raportat la dispozițiile art. 970 și art. 981 C. civ. și având în vedere și

dispozițiile art. 1084 C. civ.

Cum cauza este comercială, conform art. 43

C. com., creditul reprezintă un element esențial al activității comerciale

repararea integrală a prejudiciului cuprinzând atât pierderea efectivă cât și

beneficiul nerealizat reprezentând o reparare integrală.

În ce privește criticile pârâtei,

instanța de apel a reținut că prin reproducerea art. 132 alin. (1) C. proc.

civ., în realitate reclamanta, deși a precizat acțiunea numai în ianuarie 2007,

aceasta reprezintă o majorare a pretențiilor raportat la concluziile

expertizelor efectuate în cauză fiind incidente dispozițiile art. 132 alin. (2)

C. proc. civ.

S-a avut în vedere că reclamanta a

achitat o taxă de timbru mai mare decât trebuia, și că concilierea directă a

fost realizată scopul legii respectiv a art. 720 C. proc. civ. fiind stins

respectiv acela care să determine părțile să se așeze la masa dialogului în

vederea soluționării pe cale amiabilă.

Cu privire la prescripția dreptului la

acțiune instanța de apel a considerat justificată aprecierea instanței de fond

termenul de prescripție începând să curgă de la data la care a rămas

irevocabilă sentința nr. 166/2000 respectiv 30 septembrie 2002, iar întinderea

pagubei a fost cunoscută numai în cadrul dezbaterilor din dosarul nr. 306/2003

pe rolul Tribunalului Dolj în care SC A. SA a depus adresa nr. 6361 din 20 mai

2001 prin care recunoaște că s-a recuperat din peretele cortinei 90% și nu 45%

cum reclamanta avea cunoștință până la acel moment.

S-au înlăturat susținerile apelantei

pârâte în sensul că modificarea acțiunii făcută numai în ianuarie 2007 este

prescrisă, în realitate nefiind o modificare ci o majorare a pretențiilor, iar

prejudiciul, penalitățile de întârziere, rata inflației și dobânzile bancare

sunt cereri accesorii debitului principal.

Nu s-a reținut nici excepția autorității

de lucru judecat apreciindu-se că cererea reclamantei ce a format obiectul

dosarului nr. 7283/1997 nu a avut ca obiect obligarea pârâtei la 90%.

Cu petiția înregistrată la data de 30

aprilie 2004 pârâta SC A.R.A. SA, filiala Timișoara, a declarat recurs

împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că prin soluția dată,

instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, având în vedere că pârâta

a solicitat doar obligarea la suma de 598.994 Ron cu titlu de actualizarea

creanței pretinse, în această sumă fiind incluse atât pretențiile deduse în

prima instanță cu titlu de cuantum de 546.715 Ron cât și o sumă suplimentară de

52.279 Ron reprezentând actualizarea pe anul 2007.

Consideră recurenta că a fost

obligată la o taxă de timbru de 4.193 Ron deși în dezbaterile asupra taxei de

timbru în fața instanței de apel a invocat timbrarea insuficientă a apelului

reclamantei.

De asemenea recurenta critică modul

de soluționare a excepției inadmisibilității; lipsa concilierii probabile și

introducerea acțiunii înainte de împlinirea termenului legal, ambele prevăzute

de art. 720

1

C. proc. civ.

Cu privire la excepția autorității

de lucru judecat, recurenta susține că între părți au avut loc două judecăți

având același obiect și aceiași cauză, ambele finalizate prin hotărâri

irevocabile, actul nou depus putând constitui cel mult un termen de revizuire a

sentinței irevocabile și, în nici un caz, un temei pentru un alt proces.

Au mai făcut obiectul criticilor

recurentei atât excepția prescripției dreptului la acțiune, cât și modul de

interpretare a dispozițiilor art. 132 C. proc. civ.

Consideră recurenta că deși au

constituit motive de apel, instanța de control judiciar nu a motivat nimic în

legătură cu temeiurile de drept ale cererilor reclamantei.

SC A. SA mai invocă în motivele de

recurs lipsa calității procesuale pasive, datorită inexistenței în patrimoniul

reclamantei a drepturilor pretinse SC R. SRL cedând cesionarei SC P. SRL

Timișoara întreaga creanță, prin contractul de cesiune de creanță nr. 135 din

11 decembrie 2002.

Recursul este nefondat.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive se reține că prin actul adițional nr. 1 la

contractul de cesiune de creanță, aceasta a fost cesionată fără dobânzi,

penalități și garanții care o însoțesc.

Excepția insuficientei timbrări a

fost soluționată corect, instanțele anterioare considerând că, raportat la

minuta timbrării depusă la dosar rezultă că SC R. SRL trebuia să plătească o

taxă judiciară de timbru în cuantum de 33.385 lei, fiind achitată o taxă

judiciară mai mare, respectiv 33.645 lei.

În temeiul art. 20 alin. (4) din

Legea nr. 146/1997 neachitarea diferenței taxei judiciare de timbru odată cu

precizarea acțiunii introductive nu conduce la anularea acestea ca insuficient

timbrată.

Din conținutul dosarului de apel nu

rezultă că s-a pus în discuție timbrajul acestei căi de atac, prin încheierea

ședinței publice din 9 iunie 2008 s-a considerat că suma de 4.193 lei

reprezintă taxa de timbru aferentă pretențiilor solicitate în apel aferente

sumei de 546.715 lei.

Excepția inadmisibilității acțiunii

datorită lipsei concilierii prealabile, introducerii acțiunii înainte de

împlinirea termenului legal și neurmarea procedurii de revizuire a fost corect

soluționată având în vedere că prin adresa nr. 5968 din 10 mai 2004 și nr. 102

din 24 mai 2004 înregistrate la SC A. SA concilierea directă a fost realizată.

Chiar dacă aceste încercări de

conciliere nu cuprind toate elementele, iar termenul scurs de la data lansată

în invitație și data introducerii acțiunii este mai mic de 30 de zile, scopul

legii a fost atins numeroasele corespondențe și contacte dintre părți fiind o

dovadă a faptului, că SC A. SA avea cunoștință despre posibilitatea de a fi

soluționată în instanță.

Urmează a se înlătura susținerea

recurentei potrivit căreia intimata reclamantă avea la îndemână calea

revizuirii având în vedere faptul că actul care a stat la baza litigiului

provine de la această societate. Mai mult afirmația SC A. SA potrivit căreia

actul a fost anterior cunoscut de intimată nu a fost susținut cu probe.

Excepția de litispendență și a

autorității de lucru judecat s-au respins justificat de instanțele anterioare

făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 1201 C. civ. și art. 166 C.

proc. civ. atâta timp cât în dosarul nr. 6110/63/2007 aflat pe rolul

Tribunalului Dolj, intimata a făcut dovada renunțării la capătul de cerere din

acțiunea reconvențională privitor la diferența de valoare perete cortină.

În ceea ce privește excepția

prescripției acțiunii s-a reținut că ultimul act de executare rezultat din

pretențiile anterioare dintre părți a fost întocmit la data de 9 februarie 2005

în dosarul execuțional nr. 171/2001, iar hotărârea definitivă și irevocabilă a

fost pronunțată la data de 30 septembrie 2002, cererea reclamantei fiind

introdusă în iunie 2004, după efectuarea concilierii prealabile.

Or, actul ce stă la baza prezentului

litigiu provine de la recurenta-pârâtă, depus în litigiul ce se poartă pe rolul

Tribunalului Dolj în anul 2003.

În ceea ce privește criticile prin

reproducerea art. 132 alin. (1) C. proc. civ., se reține că precizarea la

acțiune din ianuarie 2007 reprezintă o majorare a pretențiilor raportat la

concluziile expertizelor efectuate în cauză sunt incidente dispozițiile art. 132

alin. (2) C. proc. civ.

Raportat la probele administrate și

la constatările expertizelor efectuate în cauză, s-au apreciat corect

temeiurile legale invocate, respectiv art. 998 și 969 C. civ., și s-a dovedit

întemeiate pretențiile deduse judecății.

În aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC A.R.A. SA, FILIALA TIMIȘOARA, împotriva deciziei

nr. 124/A din 12 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 5.950 lei cheltuieli

de judecată către intimata-reclamantă SC R. SRL TIMIȘOARA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.