ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2906/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

84/2003,reclamantul G.C., în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat

să se dispună redactarea unei încheieri privind excepția de

neconstituționalitate a art. 180 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public

de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ce a fost modificat

neconstituțional prin O.U.G. nr. 49/2001, precum și remiterea acestei

încheieri, spre competentă soluționare, Curții Constituționale.

Prin sentința civilă nr. 206 din 18

februarie 2003, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

În raport de dispozițiile art. 23

alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale rezultă că: în cazul excepțiilor ridicate

în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau

ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o ordonanță în vigoare de care depinde

soluționarea cauzei, Curtea Constituțională decide.

Conform alin. 4 art. 23 din Legea nr. 47/1992,

republicată, sesizarea Curții Constituționale se dispune de instanța în fața

căreia s-a ridicat excepția printr-o încheiere.

În speță, reclamantul nu a învestit

instanța de contencios administrativ printr-o acțiune, conform art. 1 din Legea

nr. 29/1990, ce a solicitat direct instanței redactarea unei încheieri, ceea ce

este inadmisibil.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul G.C., criticând-o astfel:

Prin acțiune, a solicitat anularea

actelor administrative din domeniul sistemului public de pensii, fiind

prejudiciat material, respectiv încheierea privind neconstituționalitatea

O.U.G. nr. 49/2001, astfel că instanța a fost învestită conform art. 1 din

Legea nr. 29/1990.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Din acțiunea înregistrată la 6

ianuarie 2003, rezultă că obiectul cererii l-a constituit redactarea unei

încheieri privind excepția de neconstituționalitate a art. 180 din Legea nr.

19/2000, cu precizarea în partea finală se solicită soluționarea favorabilă a acestui

capăt de cerere. Expunerea în fapt a situației apariției Legii nr. 19/2000 și a

O.U.G. nr. 49/2001 privind consecințele asupra diferitelor categorii de

pensionari, ca și sugestiile privind sporirea veniturilor bugetului de stat, nu

constituie obiect de analiză în contenciosul administrativ, neputându-se

califica drept un capăt de cerere.

Așa fiind, constatându-se judicios

punctul de vedere al instanței de fond cu referire la învestirea directă cu o

cerere pentru întocmirea unei încheieri privind excepția de

neconstituționalitate a art. nr. 180 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul

public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ca inadmisibilă, atâta

vreme cât instanța fondului nu a fost învestită în temeiul art. 1 din Legea nr.

29/1990, constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.C.

împotriva sentinței civile nr. 206 din 18 februarie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.