ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1986/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18

martie 2002, la Curtea de Apel Galați, Guvernul României a declarat recurs

împotriva sentinței civile nr. 209 din 1 octombrie 2001, pronunțată de Curtea

de Apel Galați, solicitând casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii

formulate de reclamantul I.C.

În motivarea recursului, recurentul

a susținut că instanța de fond a încălcat prin hotărârea pronunțată, limitele

puterii judecătorești, așa cum i-au fost date de Constituție, în sensul că

stabilind neconstituționalitatea H.G. nr. 1379/2000, instanța s-a pronunțat de

fapt asupra constituționalității O.G. nr. 73/1999, modificată și completată

prin O.U.G. nr. 87/2000, acte normative care până în prezent, nu au fost

declarate neconstituționale.

Recurentul a mai precizat că în mod

greșit instanța de fond a reținut că vătămarea produsă reclamantului, în sensul

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, este dovedită prin aceea că pârâții

au încălcat dispozițiile constituționale, măsura impozitării pensiilor

neîncadrându-se în nici o categorie specială din cele prevăzute de art. 49 și

53 din Constituție. Aceasta, întrucât măsura impozitării pensiilor nu a fost

introdusă prin H.G. nr. 1379/2000, ci prin dispozițiile O.G. nr. 73/1999,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 87/2000 și nu presupune restrângerea

exercitării dreptului la pensie.

S-a subliniat de recurentă că art.

53 prevede obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice „prin

impozite și taxe” și că „sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea

justă a sarcinilor fiscale”, ceea ce presupune impozitarea tuturor veniturilor

din pensii și exclude ideea neimpozitării veniturilor din pensiile de serviciu

ale magistraților.

A mai precizat recurentul că soluția

pronunțată de instanța de fond este rezultatul aplicării în cauză a

prevederilor art. 7 din Legea nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale

de stat și asistență socială, dispoziții abrogate prin art. 86 din O.G. nr.

73/1999, așa cum a fost completate prin O.U.G. nr. 87/2000.

A mai fost invocată respingerea

nejustificată a excepției inadmisibilității acțiunii.

Recurenta a mai susținut că în mod

greșit instanța de fond a obligat Ministerul Finanțelor să restituie

reclamantului, impozitul reținut pe pensie, începând din 1 august 2000și până

la 1 septembrie 2001, deși H.G. nr. 1379/2000 a fost publicată în Monitorul

Oficial, dată de la care își produce efectele. Deci instanța luând în calcul

perioada de la 1 august 2000, în sarcină s-a pronunțat și pe H.G. nr. 611/2000,

act administrativ care privea stabilirea baremului lunar pentru impunerea

veniturilor din salarii și pensii și a actualizării sumelor fixe prevăzute de

O.G. nr. 73/1999, privind impozitul pe venit pentru semestrul II anul 2000,

precum și a baremului mediu actual pentru determinarea impozitului pe venitul

anual global impozabil, realizat în anul 2000, dar care nu făcea obiectul

acțiunii.

Sentința nr. 209 din 1 octombrie

2001 a Curții de Apel Galați, a mai fost recurată și de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Galați, în numele Ministerului Finanțelor

Publice, solicitându-se casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca

inadmisibilă.

S-a susținut că reclamantul nu s-a

adresat în termenul de 30 de zile de la data publicării H.G. nr. 1379/2000, că

în cauză a fost citat Ministerul Finanțelor, în nume propriu, iar nu ca

reprezentat al statului și că în mod greșit instanța a reținut că prin actul

administrativ atacat, reclamantului i s-a îngrădit dreptul la pensie.

Potrivit O.U.G. nr. 87/2000, pentru

modificarea și completarea O.G. nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, a

prevăzut că veniturile din pensii se impozitează, această prevedere fiscală

neînsemnând încălcarea dreptului la pensie al reclamantului, ca de altfel al

fiecărui cetățean, indiferent de calitatea și funcția deținută puterii.

Instanța de fond a motivat admiterea

acțiunii reclamantului pe vătămarea unui drept recunoscut de lege.

Dreptul la pensie al reclamantului

nu a fost vătămat prin H.G. nr. 1379/2000, neimpozitarea veniturilor

reclamantului, ca fost magistrat, nefiind prevăzută într-un act normativ, în

speță Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, invocată de

instanța de fond.

De altfel, H.G. nr. 1373/2000 nu

stabilește impozitul ca atare, ci baremul lunar de impozit, prin această

hotărâre de guvern nederogându-se de la prevederile art. 103 din Legea nr.

92/1992,care prevede cuantumul procentual al pensiei de serviciu de care

beneficiază magistrații în funcția de vechime în magistratură.

De altfel, aplicabilitatea H.G. nr.

1379/2000 este limitată în timp numai pentru semestrul I al anului 2001, iar

art. 7 din Legea nr .3/1997, care prevedea într-adevăr că pensiile nu se

impozitează, a fost abrogat prin art. 1 pct. m din O.U.G. nr. 87/2000, pentru

modificarea și completarea O.G. nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, urmând

ca potrivit noilor reglementări fiscale, veniturile din pensii să fie

impozitate începând cu data de 1 iulie 2000.

Pronunțându-se o hotărâre nelegală

și netemeinică, urmează ca aceasta să fie casată, iar în fond, acțiunea reclamantei

să fie respinsă, excepțiile reinvocate prin recurs fiind neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Guvernul României și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Galați, în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile

nr. 209 din 1 octombrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 mai 2003.