ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4906/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din 15

decembrie 2003 a Tribunalului Covasna a fost respinsă contestația formulată de

contestatorul

k.a.,

privind

executare pedepselor de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicate prin sentința penală nr.

13 din 14 martie 2003 a Tribunalului Covasna pentru infracțiunea prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 C. pen.

În motivarea contestației,

contestatorul a arătat că a achitat părții civile F.G. suma de 10.000.000 lei

cu titlu de despăgubiri civile, apreciind că nu se impune să achite părții

civile Spitalul Municipal Tg. Secuiesc suma de 3.753.420 lei cheltuieli de

spitalizare.

Pentru a respinge contestația, prima

instanță a apreciat că motivele invocate de către contestator nu fac parte din

cele limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat în termen legal apel contestatorul, susținând că în raport cu starea

sa de sănătate, cu conduita avut pe parcursul procesului penal, se justifică

admiterea cererii și reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia nr. 69/ A din 10 martie

2004 a Curții de Apel Brașov, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de contestator împotriva sentinței penale sus-menționate, reținându-se

că susținerile de la fond și, respectiv, cele din apel, vizând reducerea

pedepsei în raport de starea de sănătate și conduita pe parcursul procesului

penal, puteau fi invocate doar în căile ordinare de atac pe care contestatorul

nu le-a exercitat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate, sub

aspectul greșitei respingeri a contestației, solicitând reducerea pedepsei pe

care o apreciază prea mare în raport cu situația materială grea a familiei

sale, cu starea sa de sănătate și față de împăcarea survenită între el și

victimă.

Examinând recursul declarat prin

prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat.

Instanța de fond și cea de apel au

apreciat în mod corect că motivele invocate de condamnat, în sensul că a

achitat despăgubiri civile părții vătămate, că s-a împăcat cu aceasta sau că

suferă de mai multe boli grave, susțineri în raport de care a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei, nu se încadrează între cazurile limitativ

prevăzute de art. 461 C. proc. pen., ce reglementează contestația la executare,

ci puteau fi susținute în căile ordinare de atac, de care însă condamnatul nu a

uzitat.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte constatând că în cauză nu există alte motive de casare care să fie examinate

din oficiu, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 192 alin.

(2) din același cod, recurentul condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de condamnatul K.A. împotriva deciziei nr. 69 din 10 martie 2004 a

Curții de Apel Brașov, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de

limbă maghiară va fi plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 septembrie 2004.