ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4906/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 64 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Covasna a fost respinsă contestația formulată de contestatorul k.a., privind executare pedepselor de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 13 din 14 martie 2003 a Tribunalului Covasna pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. În motivarea contestației, contestatorul a arătat că a achitat părții civile F.G. suma de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, apreciind că nu se impune să achite părții civile Spitalul Municipal Tg. Secuiesc suma de 3.753.420 lei cheltuieli de spitalizare.

Pentru a respinge contestația, prima instanță a apreciat că motivele invocate de către contestator nu fac parte din cele limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal apel contestatorul, susținând că în raport cu starea sa de sănătate, cu conduita avut pe parcursul procesului penal, se justifică admiterea cererii și reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia nr. 69/ A din 10 martie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator împotriva sentinței penale sus-menționate, reținându-se că susținerile de la fond și, respectiv, cele din apel, vizând reducerea pedepsei în raport de starea de sănătate și conduita pe parcursul procesului penal, puteau fi invocate doar în căile ordinare de atac pe care contestatorul nu le-a exercitat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei respingeri a contestației, solicitând reducerea pedepsei pe care o apreciază prea mare în raport cu situația materială grea a familiei sale, cu starea sa de sănătate și față de împăcarea survenită între el și victimă. Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat. Instanța de fond și cea de apel au apreciat în mod corect că motivele invocate de condamnat, în sensul că a achitat despăgubiri civile părții vătămate, că s-a împăcat cu aceasta sau că suferă de mai multe boli grave, susțineri în raport de care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, nu se încadrează între cazurile limitativ prevăzute de art. 461 C. proc.

pen., ce reglementează contestația la executare, ci puteau fi susținute în căile ordinare de atac, de care însă condamnatul nu a uzitat. Față de aceste considerente, Înalta Curte constatând că în cauză nu există alte motive de casare care să fie examinate din oficiu, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul K.A. împotriva deciziei nr. 69 din 10 martie 2004 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară va fi plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2004.