ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1202/2007

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2530 din 29 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de F.I. împotriva sentinței civile nr. 233 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.A.A. din 4 iunie 1996, excepție invocată de reclamanta (în excepție) B.R.U.R.G.C. – P.M.G. Împotriva deciziei nr. 2530 din 29 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare reclamanta (în excepție) B.R.U.R.G.C.

– P.M.G., invocând art. 317 alin. (l) pct. l și art. 318 alin. (l) C. proc. civ. Cu referire la art. 317 alin. (l) pct. l C. proc. civ., contestatoarea susține că procedura de citare pentru termenul din 29 iunie 2006 când a fost judecat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 233 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fot îndeplinită cu încălcarea prevederilor art. 88 pct. 1, 2, 4, 5 și 6, ale art. 100 pct. 3, 4, 5 și 6 C. proc. civ., întrucât citația nu a fost însoțită de copia recursului, motivele de recurs nu au fost comunicate contestatoarei, citația a fost afișată la ușa instanței cu doar 2 zile înainte de termen, nu a fost indicat corect numărul dosarului, denumirea și sediul părții, nu s-a menționat funcțiunea celui care a încheiat, nu se identifică actul de procedură și nu se menționează afișarea copiei recursului.

Pentru aceste motive, se susține că actul de procedură este lovit de nulitate absolută. Cu referire la art. 318 alin. (l) C. proc. civ., contestatoarea susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității recursului invocată de recurentul F.l. Se mai susține că instanța de recurs, prin decizia pronunțată, a încălcat prevederile art. 313 C. proc. civ., întrucât în ipoteza casării sentinței atacate trebuia să trimită cauza, pentru o nouă judecată, instanței de fond.

Contestatoarea mai susține și faptul că, prin decizia atacată cu contestație în anulare, instanța de recurs a depășit limitele puterii judecătorești, încălcând principiul liberului acces la justiție și al dreptului la un proces echitabil, întrucât s-a pronunțat asupra altor motive decât cele invocate în cererea de recurs, și anume excepția tardivității cererii de constatare a nelegalității certificatului de atestare a dreptului de proprietate, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei de interes a contestatoarei. Totodată, se arată că instanța de recurs a soluționat recursul pe excepția inadmisibilității, cu referire la art. 4 alin. (l), art. 27, 28 și 31 din Legea nr. 554/2004, dispoziții care însă nu prevăd o asemenea excepție.

În final, în susținerea tezei admisibilității excepției de nelegalitate invocată cu privire la acte administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contestatoarea invocă practica Înaltei Curți, făcând trimitere la decizia nr. 5557 din 18 noiembrie 2005. Analizând contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate de contestatoarea B.R.U.R.G.C. – P.M.G., în raport cu dispozițiile art. 317 alin. (l) pct. l și art. 318 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu referire la motivele invocate de contestatoare în temeiul art. 317 alin. (l) pct. l C. proc.

civ., Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 29 iunie 2006, întrucât, din analiza actului de procedură, se constată că citația a fost afișată cu doar 2 zile înainte de termenul de judecată, iar denumirea părții și adresa acesteia sunt greșit menționate, ceea ce, în raport cu prevederile art. 88 alin. (l) pct. 4 și 5 cu referire la alin. (2) al aceluiași articol, art. 94 alin. (3) și art. 100 alin. (3) cu referire la alin. (l) pct. 4 C. proc. civ., atrage nulitatea actului în condițiile în care partea nu s-a prezentat la termenul fixat pentru soluționarea recursului.

Sub aspectul îndeplinirii procedurii de citare, se reține și faptul că dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în considerarea cărora s-a procedat la citarea părților prin afișare la ușa instanței, au fost constatate ca fiind neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 647/2006, inclusiv sub aspectul modalității de citare a părților. Astfel, Înalta Curte va constata că susținerile contestatoarei sunt întemeiate, întrucât nu a fost legal îndeplinită procedura de citare pentru ziua când s-a judecat recursul. Cu referire la încălcarea prevederilor art. 313 C. proc. civ.

, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate criticile contestatoarei, întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reglementare cu caracter special, potrivit cărora, „în cazul admiterii recursului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere". Motivele invocate în contestația în anulare în temeiul art. 318 alin. (l) C. proc. civ., nu pot fi primite, întrucât acestea, vizând împrejurarea că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de recurentul (pârât în excepția de nelegalitate) F.I. și a soluționat cauza pe calea excepției de inadmisibilitate, sunt relative la respectarea drepturilor procesuale ale acestei părți și nu sunt de natură a prejudicia drepturile și interesele contestatoarei, intimată în recurs (reclamantă în excepția de nelegalitate) B.R.U.R.G.C.

– P.M.G. Pentru aceste considerente, față de motivele invocate de contestatoare, Înalta Curte retine că instanța de recurs nu a depășit limitele puterii judecătorești, nu a încălcat principiul liberului acces la justiție și al dreptului la un proces echitabil. Susținerile contestatoarei referitoare la admisibilitatea excepției de nelegalitate invocată cu privire la acte administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 vizează interpretarea și aplicarea dată de instanța de recurs dispozițiilor legale incidente pe fondul cauzei, astfel că nu se circumscriu ipotezelor reglementate prin art. 317 alin. (1) pct. l și art. 318 alin. (1) C. proc. civ., pentru a putea fi analizate pe calea contestației în anulare, admisibilă numai în situațiile expres prevăzute de lege.

În consecință, Curtea va admite contestația, în raport cu prevederile art. 317 alin. (1) pct. l C. proc. civ., va anula decizia atacată și va dispune rejudecarea recursului declarat de F.I., împotriva sentinței civile nr. 233 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, împotriva sentinței civile nr. 495/2005 a Curții de Apel Cluj. În consecință, se va stabili termen pentru rejudecarea recursului, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de B.R.U.R.G.C. – P.M.G. cu privire la decizia nr. 2530 din 29 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Anulează decizia atacată. Fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 20 aprilie 2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.