ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2530/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2530/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 233 din 17
mai 2006, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanta Biserica Română Unită
cu Roma Greco-Catolică - Parohia Mintiu Gherlii, constatându-se ilegalitatea
parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra
terenurilor, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, seria M07 nr. 1384
din 4 iunie 1996, în ceea ce privește includerea suprafeței de 5612 mp teren ce
face parte din imobilul cu nr. top 1275, înscris în C.F. nr. 25 Mintiu Gherlii.
Pentru a pronunța această soluție
instanța de fond a reținut, în esență, că actul administrativ examinat este
nelegal, parțial, în ceea ce privește terenul în suprafață de 5612 mp, parte
din imobilul cu nr. top 1275 din C.F. nr. 25 Mintiu Gherlii, întrucât
beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu a făcut
dovada titlului în baza căruia a deținut acest teren, potrivit Criteriilor nr. 2665/1C/311/1992,
de stabilire și evaluare a terenurilor, emise în baza art. 2 din H.G. nr. 836/1991.
SC A. SA, fostă S.M.A., nu a prezentat un document din care să rezulte „titlul
asupra terenurilor”, respectiv legea, decretul, ordinul, decizia, contractul,
ori acordul în baza căruia acestea au intrat în patrimoniul său.
Prin urmare, în baza art. 4 din
Legea nr. 554/1994, instanța a admis excepția invocată de reclamanta (în
excepție) Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Mintiu
Gherlii.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs în termen legal, F.I., formulând critici pe care le-a încadrat
în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susține că hotărârea
atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art.
7 și 11 din Legea nr. 554/2004.
Se arată ce excepția de nelegalitate
a fost tardiv invocată, că intimata-reclamantă (în excepție) Biserica Română
Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Mintiu Gherlii încearcă pe calea ocolită
a art. 4 din Legea nr. 554/2004, să eludeze procedura de contestare prevăzută
în Legea nr. 554/2004, dar și pe cea reglementată în legislația specială a
retrocedărilor.
Recurentul învederează faptul că
este cumpărător de bună credință al imobilului la care se referă certificatul
de atestare a dreptului de proprietate, întrucât la momentul încheierii
contractului de vânzare-cumpărare, titlul vânzătoarei nu era contestat de
nimeni.
Analizând în baza art. 306 alin. (3)
și art. 84 C. proc. civ., criticile formulate de recurent, Înalta Curte
constată că, de fapt, acestea vizează inadmisibilitatea excepției de
nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra
terenurilor, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, seria M07 nr. 1384
din 4 iunie 1996.
Examinând sentința, prin prisma
acestui motiv de ordine publică, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Din interpretarea sistematică și
teleologică a prevederilor art. 4 alin. (1) și art. 27, art. 28 și art. 31 din
Legea nr. 554/2004, rezultă că excepția de nelegalitate referitoare la actele
administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a
legii, este inadmisibilă.
Principiul securității raporturilor
juridice (reținut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca argument
hotărâtor pentru condamnarea Statului Român în mai multe cauze, de ex. cauza
Cucu/România și în toate cauzele tip Brumăreanu), impune stabilirea unei limite
temporale, în interiorul căreia să poată fi examinată legalitatea unui act
administrativ individual, pentru proteguirea unor drepturi câștigate.
Este și cazul recurentului F.I.,
care invocă dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului în discuție,
încă din anul 2003, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Așa fiind, Înalta Curte va admite
recursul declarat, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ., va casa sentința civilă atacată și va respinge excepția de nelegalitate a
certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis
de Ministerul Agriculturii și Alimentației, seria M07 nr. 1384 din 4 iunie
1996, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de F.I.
împotriva sentinței civile nr. 233 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și respinge
excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenurilor, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației,
seria M07 nr. 1384 din 4 iunie 1996, ca inadmisibilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 iunie 2006.