ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2530/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 233 din 17 mai 2006, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanta Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Mintiu Gherlii, constatându-se ilegalitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, seria M07 nr. 1384 din 4 iunie 1996, în ceea ce privește includerea suprafeței de 5612 mp teren ce face parte din imobilul cu nr. top 1275, înscris în C.F. nr. 25 Mintiu Gherlii. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că actul administrativ examinat este nelegal, parțial, în ceea ce privește terenul în suprafață de 5612 mp, parte din imobilul cu nr. top 1275 din C.F.

nr. 25 Mintiu Gherlii, întrucât beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu a făcut dovada titlului în baza căruia a deținut acest teren, potrivit Criteriilor nr. 2665/1C/311/1992, de stabilire și evaluare a terenurilor, emise în baza art. 2 din H.G. nr. 836/1991. SC A. SA, fostă S.M.A., nu a prezentat un document din care să rezulte „titlul asupra terenurilor”, respectiv legea, decretul, ordinul, decizia, contractul, ori acordul în baza căruia acestea au intrat în patrimoniul său. Prin urmare, în baza art. 4 din Legea nr. 554/1994, instanța a admis excepția invocată de reclamanta (în excepție) Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Mintiu Gherlii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, F.I., formulând critici pe care le-a încadrat în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul susține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004. Se arată ce excepția de nelegalitate a fost tardiv invocată, că intimata-reclamantă (în excepție) Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Mintiu Gherlii încearcă pe calea ocolită a art. 4 din Legea nr. 554/2004, să eludeze procedura de contestare prevăzută în Legea nr. 554/2004, dar și pe cea reglementată în legislația specială a retrocedărilor. Recurentul învederează faptul că este cumpărător de bună credință al imobilului la care se referă certificatul de atestare a dreptului de proprietate, întrucât la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, titlul vânzătoarei nu era contestat de nimeni.

Analizând în baza art. 306 alin. (3) și art. 84 C. proc. civ., criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că, de fapt, acestea vizează inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, seria M07 nr. 1384 din 4 iunie 1996. Examinând sentința, prin prisma acestui motiv de ordine publică, Înalta Curte constată că recursul este fondat. Din interpretarea sistematică și teleologică a prevederilor art. 4 alin. (1) și art. 27, art. 28 și art. 31 din Legea nr. 554/2004, rezultă că excepția de nelegalitate referitoare la actele administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a legii, este inadmisibilă.

Principiul securității raporturilor juridice (reținut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca argument hotărâtor pentru condamnarea Statului Român în mai multe cauze, de ex. cauza Cucu/România și în toate cauzele tip Brumăreanu), impune stabilirea unei limite temporale, în interiorul căreia să poată fi examinată legalitatea unui act administrativ individual, pentru proteguirea unor drepturi câștigate. Este și cazul recurentului F.I., care invocă dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului în discuție, încă din anul 2003, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc.

civ., va casa sentința civilă atacată și va respinge excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, seria M07 nr. 1384 din 4 iunie 1996, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.I. împotriva sentinței civile nr. 233 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, seria M07 nr. 1384 din 4 iunie 1996, ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2006.