ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5474/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 5 ianuarie 2009, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică

B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.S.R.B.I. care au aparținut Cultelor

Religioase din România să se dispună obligarea pârâtei să emită decizia de retrocedare

a dreptului de proprietate, în natură, pentru imobilul – construcție și teren înscris

în C.F., în suprafață totală de 721 m.p.

În

motivarea acțiunii, reclamanta arată că, prin cererea din 27 februarie 2003 s-a

adresat pârâtei, solicitând restituirea imobilului care a fost preluat în mod abuziv

de Statul Român, prin decretul nr. 358/1948. S-a susținut că acest decret a fost

desființat prin Legea nr. 9/1989, iar prin Decretul-lege nr. 126/1990 statul a recunoscut

oficial cultul religios reprezentat de reclamantă, precum și dreptul de proprietate

asupra bunurilor deținute anterior.

Curtea

de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 94/F/CA din 14 aprilie 2009 a admis

în parte acțiunea și a obligat pârâta să emită decizia de retrocedare a imobilului,

respingând celelalte cereri.

În

considerentele sentinței s-a reținut că deși probațiunea a fost completă, cererea

reclamantei nu a fost soluționată nici după 5 ani de la data înregistrării.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, susținând

în esență că, O.U.G. nr. 94/2000, republicată, nu menționează un termen strict în

care Comisia să soluționeze cererea de retrocedare, că datele furnizate de Primăria

B. nu au fost suficiente pentru completarea dosarului aferent cererii de retrocedare.

Recursul

este nefondat.

În

fapt, Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică B. a dispus la 27 februarie

2003 cerere de retrocedare a unui imobil, în baza O.U.G. nr. 94/2000, cu modificările

aduse prin Legea nr. 501/2002, cerere însoțită de documentele doveditoare ale dreptului

său de proprietate, demonstrând că imobilul solicitat a constituit proprietatea

sa până în anul 1948, când a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, prin Decretul

nr. 358.

Acest

decret a fost desființat prin Legea nr. 9/1989, iar prin Legea nr. 126/1990 Statul

Român a recunoscut oficial Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică, obligându-se

să restituie bunurile preluate de către stat, prin efectul Decretului nr. 358/1948,

în starea lor actuală.

Prevederile

legale ale O.U.G. nr. 94/2000, ale Legii nr. 501/2002,precum și ale Legii nr. 247/2005

reglementează numai procedura și dovezile necesare, reconstituirii dreptului de

proprietate.

În

conformitate cu dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 94/2000; Comisia Specializată

de retrocedare va analiza documentația prezentată de solicitanți și va dispune,

prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase,

respingerea cererii de retrocedare sau va propune acordarea măsurilor reparatorii

în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială.

Potrivit

pct. 1 și 2 din Normele metodologice aprobate la art. 3 din O.U.G. nr. 94/2000,

prin H.G. nr. 1094/2005, dacă odată cu cererea s-au depus acte doveditoare și solicitantul

precizează că nu mai are alte probe de administrat, Comisia va dispune prin decizie

motivată asupra cererii solicitantului, în termen de 60 de zile de la data depunerii

acesteia.

În

cazul în speță nu numai că acest termen nu a fost respectat, dar au trecut peste

5 ani de la înregistrarea cererii, recurenta invocând propria turpitudine prin afirmația

referitoare la relațiile solicitate Primăriei B.

Nimic

nu a împiedicat-o pe recurentă să revină la această instituție pentru o primi lămuririle

pe care le considera necesare.

Hotărârea

instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.S.R.B.I. care au aparținut Cultelor Religioase din România

împotriva sentinței nr. 94/F/CA din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia,

secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.