ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5190/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Prin decizia nr. 1120/A/2022 din 08.09.2022 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondată, excepția tardivității formulării cererii de revizuire invocată de intimați prin întâmpinare și, totodată, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții A. și B. împotriva deciziei nr. 1294/08.11.2021, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2009.

I.2. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs revizuenții A., B. și intimatul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.

Prin decizia nr. 113 din 23.03.2023 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva deciziei nr. 1120/A din 08.09.2022 a Tribunalului Cluj, care a fost modificată în parte, în sensul că s-a admis excepția tardivității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ., invocată prin întâmpinare, și s-a respins cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 1294 din 08.11.2021 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2009, întemeiată pe acest motiv de revizuire, ca tardiv formulată.

De asemenea, a fost menținută în rest decizia atacată, a fost respins recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva aceleiași decizii, ca nefondat, și au fost obligați recurenții A. și B. să plătească în solidar intimatei Comuna Meteș suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată în recurs.

I.3. Împotriva deciziei de la pct. I.2 au formulat cerere de revizuire A. și B., întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din actualul C. proc. civ., respectiv art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.

În dezvoltare au susținut că hotărârea atacată este în contradicție cu decizia nr. 1687 din 19.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a constatat că Arhiepiscopia a beneficiat de o justă și prealabilă despăgubire de la Statul Român, deși nu i se cuvenea întrucât nu a fost niciodată proprietar, ci administrator al imobilului din comuna Meteș. Pe de altă parte, instanța supremă a respins cererea de retrocedare a Arhiepiscopiei Romano-Catolice prin hotărârea din 19 martie 2020, astfel încât nu mai este proprietar, cu atât mai mult cu cât Arhiepiscopia a susținut că extrasul de carte funciară depus în proces este fals.

Prin urmare, au arătat că revizuirea formulată în temeiul art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. formează obiectul a două hotărâri contradictorii: decizia nr. 1687/19.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins proprietatea Arhiepiscopiei, precum și decizia nr. 113/23.03.2023 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a constatat că Arhiepiscopia este proprietară a imobilului din comuna Meteș, solicitând anularea ultimei decizii menționate și a hotărârilor care au stat la baza acesteia.

În continuare au susținut că Arhiepiscopia a afirmat că nu deține originalul CF x Meteș cu înscrierea acestei biserici ca proprietar la formularea cererilor de înscriere în fals a recurentei în dosarul nr. x/2016, astfel că Tribunalul Cluj nu putea da la primul termen o hotărâre prin care să constate că Arhiepiscopia este proprietara imobilului, în contradictoriu cu ce a statuat instanța supremă.

În ceea ce privește probatoriul administrat, revizuenții au făcut trimitere la cele două extrase de carte funciară pentru imobilul în litigiu: cel depus de B., în privința căruia afirmă că este real, precum și cel depus de Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia, pretins a fi fals, pentru care B. a formulat cerere de înscriere în fals, fiind depus în dosarul nr. x/2009 fără ca instanța să se pronunțe pe acest aspect.

Au mai invocat art. 6 CEDO, care consacră respectarea principiului securității ordinii juridice, susținând că în ipoteza în care o instanță respinge proprietatea bisericii, o alta nu poate infirma ceea ce s-a stabilit în mod definitiv, luând în considerare aceleași probatorii și refuzând procedura înscrierii în fals, încălcându-se astfel principiul evocat.

În final au arătat că retragerea înscrisului de către Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia nu s-a realizat decât în dosarul nr. x/2016, aspect ce a condus la pronunțarea unor soluții contradictorii și cu încălcarea principiului exercitării drepturilor procesuale cu bună-credință în dosarul nr. x/2009 și în dosarele asociate, iar în căile extraordinare de atac biserica a menținut înscrisul respectiv deși este fals, obținând o hotărâre prin care s-a reținut calitatea sa de proprietar.

II.4. Prin întâmpinările formulate de intimații Unitatea Administrativ - Teritorială comuna Meteș și Statul Român prin Ministerul Finanțelor s-a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în cuprinsul acestora.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, a temeiului de drept incident, respectiv a dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865, și a apărărilor formulate în cauză de către intimați, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare exercitate în cauză și o va respinge ca atare, pentru considerentele ce succed.

Conform art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865:

"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate."

Prevederile legale citate supra deschid părților calea de atac extraordinară a revizuirii, de retractare și nedevolutivă, pentru situația în care există hotărâri judecătorești definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat presupune îndeplinirea cumulativă a triplei identități, de părți, obiect și cauză juridică între hotărârile judecătorești pretins a fi contradictorii, iar scopul reglementării acestui caz de revizuire este acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Așadar,pentru a putea fi invocat acest motiv de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să existe tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză), hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același dosar ci în procese diferite, în al doilea proces să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat și să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea puterii lucrului judecat.

În cauză, analizând cererea revizuentei raportat la cerințele de mai sus, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., cea de-a doua condiție, respectiv cea referitoare la necesitatea ca cele două hotărâri să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune existența identității de părți, cauză și obiect) nefiind îndeplinită.

Astfel, cauza soluționată prin decizia nr. 113 din 23.03.2023 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită, a avut ca obiect acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 11.12.2009, sub nr. dosar x/2009, prin care reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanței să constate în sarcina pârâtei existența obligației de a încheia un contract de vânzare-cumpărare prin care să transmită proprietatea întregului imobil-teren din punctul numit "Vii", de lângă dispensarul medical, înscris în CF nr. x a comunei Meteș, județul Alba, cu elementele de identificare precizate.

Totodată, au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare-cumpărare a imobilului-teren pentru suprafața de 12.900 m.p., înscrisă în CF nr. x Meteș, potrivit principiului executării în natură a obligației prevăzute de art. 1073 C. civ. coroborat cu art. 1077 C. civ., la prețul de 25.000 RON, având în vedere că prețul a fost achitat integral, în modalitățile arătate, și să se dispună Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Alba -Biroul de Carte Funciară intabularea dreptului de proprietate al reclamanților în CF nr. x Meteș, la numerele topografice x, pentru suprafața de 12.900 m.p.

Ulterior, după formularea unei cereri de intervenție în interes propriu de către Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia și admiterea în principiu a acesteia, reclamanții au precizat acțiunea, solicitând în contradictoriu cu pârâții Unitatea administrativ Teritorială Meteș prin Primar, C. și Episcopia Romano-Catolică Alba Iulia, să se dispună obligarea pârâtei de ordin 1 să valideze actul de schimb intervenit între antecesorul pârâtei C. și Statul Român, la data de 12.03.1967, privind imobilul în litigiu, să se constate că între reclamanți și pârâta C. au intervenit în anii 1973 și 1974 antecontractele de vânzare-cumpărare menționate; să se dispună obligarea pârâtei amintite să le elibereze act apt de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului în discuție; obligarea O.C.P.I. Alba la intabularea dreptului de proprietate; să se constate că reclamanții au edificat două case familiale de locuit pe terenul înscris în CF x Meteș, obținut prin conversia pe hârtie a CF nr. x Meteș și să se dispună notarea construcțiilor și intabularea dreptului de proprietate asupra acestora în favoarea reclamanților, respectiv să se dispună O.C.P.I. intabularea hotărârii în CF.

În schimb, obiectul dosarului nr. x/2016, înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 28.06.2016, a avut ca obiect acțiunea formulată de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, în contradictoriu cu Guvernul României -Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobiliare care au aparținut Cultelor Religioase din România, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 5444/21.04.2016 emisă de Comisia de Retrocedare și admiterea cererii de retrocedare nr. x/19.01.2006, precizată la data de 17.04.2008 prin adresa nr. x/2003-2008.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a revendicat imobilul situat în județul Alba, comuna Meteș, str. x, fără număr, curte, casă și grădină, astfel cum au fost evidențiate în CF nr. x Meteș, optând pentru restituirea în natură și acordarea de măsuri compensatorii pentru terenurile pe care s-au edificat clădiri. Prin adresa nr. x/2003-2008 reclamanta și-a precizat cererea în sensul că a solicitat restituirea în natură a terenului liber în suprafață de 10.860 m.p. și acordarea de măsuri compensatorii pentru terenul în suprafață de 15.861 m.p. asupra căruia au fost edificate construcții.

La data de 07.10.2016 a fost depusă la dosar o cerere de intervenție accesorie formulată de B. și A., admisă în principiu prin încheierea din 28.10.2016, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, arătând că imobilul în litigiu formează și obiectul dosarului nr. x/2009 aflat pe rolul Tribunalului Alba și că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin efectul prescripției achizitive, iar asupra acestuia au fost edificate două locuințe în care locuiesc încă din anul 1974, astfel că se află în posesia unor persoane private și nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi restituit.

Așa cum s-a precizat, condițiile de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865 sunt cumulative ceea ce înseamnă că neîndeplinirea a cel puțin uneia dintre ele atrage inadmisibilitatea cererii formulate, fiind de prisos verificarea îndeplinirii celorlalte condiții expuse anterior.

Cum, în speță, una dintre condiții nu este îndeplinită, și anume existența identității de părți, obiect și cauză, raportat la obiectul acțiunilor deduse judecății în cele două dosare indicate în precedent, Înalta Curte urmează a constata că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă.

Pe de altă parte, este de observat că din modul în care a fost formulată cererea de către petenți, reiese că aceștia sunt nemulțumiți de modalitatea în care a fost soluționată cauza raportat la proba cu înscrisurile constând în extrasele de CF aferente imobilului în discuție, administrate de părțile aflate în litigiu, solicitarea revizuenților fiind în sensul de a fi reanalizat probatoriul administrat, cu consecința admiterii demersului lor judiciar. Însă, revizuirea nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri judecătorești definitive, întrucât instanța învestită cu soluționarea unei astfel de cereri este ținută să verifice numai dacă există vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege pentru care poate fi promovată această cale extraordinară de atac, neputând să examineze justețea soluției pronunțate de instanțele anterioare.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică ce reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, așa încât apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Întrucât motivele invocate de revizuenți nu se încadrează în cazul de revizuire reglementat de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, iar condițiile de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe acest text legal nu sunt îndeplinite, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Totodată, reținând culpa procesuală a revizuenților, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, îi va obliga pe aceștia la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, către intimata Unitatea Administrativ Teritorială Meteș.

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, constatând că, în speță, nu sunt argumente ce pot fi circumscrise motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, în temeiul art. 326 și art. 328 din actul normativ indicat, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 113 din 23 martie 2023 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, și îi va obliga pe revizuenți să plătească intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Meteș cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 113 din 23 martie 2023 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Obligă revizuenții să plătească intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Meteș cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.