ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5188/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin decizia nr. 1927 din 30 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 2180 din data de 04.04.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1772 din data de 29 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1927 din 30 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei menționate la pct. 2 a formulat cerere de revizuire A., pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., apreciind că au fost încălcate prevederile art. 513 alin. (4) și cele ale art. 517 alin. (4) din același cod, pentru considerentele arătate pe larg în cele 57 de pagini ale cererii de revizuire formulate, în cuprinsul cărora a reiterat în detaliu toate aspectele ce conturează situația de fapt care a generat demersurile judiciare inițiate de revizuent în prezenta cauză, precum și în alte litigii purtate cu aceleași părți intimate.

În dezvoltarea motivelor de revizuire pe care le-a încadrat în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a făcut referire la înscrisurile ce au stat la baza ordinului inspectorului-șef nr. 546/17/I-B-IF din 05.07.2017 și la modalitatea de interpretare a probelor de către instanțele învestite cu soluționarea cauzei sale, reluând toate argumentele în temeiul cărora a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei supuse recursului în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii de față.

Totodată, a apreciat că revizuirea este admisibilă în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deoarece la data de 28 noiembrie 2019 nu se putea suspenda procesul, iar la data de 30 iunie 2022 nu se putea admite excepția perimării recursului. Totodată, la data de 29 martie 2023 nu se putea menține excepția perimării deoarece s-a încălcat decizia nr. 5679/12.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2011.

A mai susținut că atât Curtea de Apel București, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție au încălcat art. 517 alin. (4) coroborat cu decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece la data de 28 noiembrie 2019 Curtea de Apel București a suspendat judecarea recursului în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că la data de 30 iunie 2022 aceeași curte de apel nu putea, din punct de vedere legal, să invoce, din oficiu, perimarea recursului.

Incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a mai fost susținută și din perspectiva faptului că, în opinia revizuentului, procesul desfășurat în dosarul nr. x/2017 nu s-a terminat la data de 8 iunie 2021, cum în mod greșit a apreciat curtea de apel, precum și a împrejurării că hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă.

A mai făcut referire partea și la cererile de recuzare pe care le-a formulat în cauză în faza procesuală a recursului și la motivele ce le-au generat, apreciind că instanța nu a fost imparțială, precum și la împrejurarea că nu a fost legal citat și că în acest fel este admisibilă revizuirea formulată din perspectiva motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. a arătat că revizuirea sa este admisibilă pentru că hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă, câtă vreme până la 23 februarie 2023 procesul din dosarul nr. x/2022 nu se terminase. Totodată, și-a exprimat nemulțumirea față de soluțiile pronunțate, măsurile dispuse și modul de administrare a probatoriilor de către judecătorii Curții de Apel București și Înaltei Curți de Casație și Justiție și a susținut că revizuirea este admisibilă în baza art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., deoarece între 28 aprilie 2022 și 30 iunie 2022 nu a trecut mai mult de jumătate de an.

Un alt motiv pentru a fi admisă revizuirea formulată este, în viziunea părții, faptul că dezlegarea recursului este rezultatul unei erori, apreciind că este incident art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în susținerea acestei opinii citând prevederile art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și pe cele cuprinse la art. 21 din Constituția României.

Pentru toate susținerile expuse pe larg în cererea formulată și față de toate dispozițiile legale invocate, revizuentul a solicitat să se constate nulitatea absolută a tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de fond și cele de recurs în prezenta cauză.

Prin întâmpinările formulate de intimați s-a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în cuprinsul acestora.

Revizuentul a depus răspuns la întâmpinare prin intermediul căruia a reluat motivele invocate prin cererea de revizuire, solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, a temeiurilor de drept indicate și a apărărilor formulate în cauză de către intimați, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare exercitate în cauză și o va respinge ca atare, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă ce vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce privește categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești prin care instanțele judecătorești s-au pronunțat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și doar cu titlu de excepție și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ. pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Așadar, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute expres de lege.

În speță, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. vizează decizia nr. 1772 din 23 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1927 din 30 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Așa cum rezultă din cererea de revizuire, au fost invocate de către revizuent, ca temei de drept în susținerea revizuirii hotărârii instanței de recurs, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:(...) pct. 5 - după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților"; pct. 8 - există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

O primă condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, iar o atare concepție a fost consacrată constant și în doctrina și jurisprudența în materie, singurele excepții fiind reglementate de noul C. proc. civ. în art. 509 alin. (2), în sensul că pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

În materia revizuirii, a "evoca fondul" în primă instanță înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor sau aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Astfel, evocarea fondului are loc atunci când, în cadrul controlului judiciar, instanța pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea pronunțată de instanțele inferioare sau păstrează soluția atacată, dar din considerentele deciziei rezultă că a reapreciat probele administrate de instanțele inferioare sau a aplicat alte dispoziții legale la împrejurările de fapt deja stabilite.

În concluzie, în ceea ce privește hotărârile pronunțate în recurs, noțiunea de "hotărâre care evocă fondul" include hotărârile instanței de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reținere, iar nu și pe cele prin care s-a respins recursul ca nefondat, cu excepția situațiilor menționate mai sus.

Însă, în prezenta cauză, deși decizia atacată de revizuent este definitivă, nu face parte din categoria hotărârilor prin care s-a evocat fondul pricinii deduse judecății, fiind pronunțată o soluție de respingere a recursului ca nefondat și menținere a unei hotărâri pronunțate anterior, prin care s-a constatat perimat recursul, aspect ce nu poate determina încadrarea deciziei atacate cu revizuire în categoria hotărârilor care evocă fondul.

Ca urmare, calea de atac extraordinară exercitată în cauza de față de către revizuentul A. pentru motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este inadmisibilă, întrucât are ca obiect o hotărâre ce nu se încadrează în categoria celor care evocă fondul, susceptibile de revizuire.

Pe de altă parte, nici din perspectiva motivelor invocate în susținerea cazului de revizuire precizat nu se poate constata admisibilitatea cererii formulate, câtă vreme din dezvoltarea acesteia nu au putut fi decelate argumente ce ar putea fi circumscrise dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, pentru invocarea acestui motiv de revizuire trebuie îndeplinite anumite condiții, respectiv: partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, înscrisul să aibă forța probantă prin el însuși fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă, înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de către partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții care-l invocă, înscrisul nou să fie determinant în cauza soluționată cu hotărârea atacată în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de către instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată. Or, în speță nu au fost invocate argumente care să respecte cerințele menționate.

Cât privește cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, deși în această ipoteză sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, motivul respectiv vizează situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, titularul cererii de revizuire având deci obligația de a formula argumente ce pot fi încadrate în temeiul de drept invocat, pentru a se constata admisibilitatea căii de atac promovate.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Or, revizuentul nu a indicat o atare hotărâre potrivnică deciziei atacate, în care să se fi pronunțat o soluție contrară, iar argumentele expuse sunt străine de temeiul de drept invocat, neputând fi circumscrise acestuia.

În egală măsură, este de observat că susținerile revizuentului, potrivit cărora hotărârea atacată este rezultatul unei erori materiale și că nu a fost legal citat, nu se subsumează ipotezelor reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., fiind motive de contestație în anulare.

În realitate, prin invocarea acestor motive de revizuire, partea tinde la o reanalizare a litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, precum și a altor litigii purtate între aceleași părți, la o cenzurare a interpretării și aplicării legii de către instanțele de judecată, precum și a modului de apreciere a probelor în toate fazele procesului, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea revizuirii.

Așa cum s-a arătat, pe calea revizuirii - cale extraordinară de atac de retractare - se verifică îndeplinirea condițiilor expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., fără a se putea proceda la o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea probatoriului administrat și reanalizarea modului de aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei, întrucât, în cadrul acestei căi de atac nu se verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.

Prin urmare, toate alegațiile revizuentului cu privire la situația de fapt care a generat demersul judiciar de față, precum și nemulțumirile referitoare la modul în care instanța a interpretat probatoriile și a aplicat legea în speța dedusă judecății, nu pot fi reținute în cadrul analizei condițiilor de admisibilitate a revizuirii.

În afara condițiilor restrictive ale textelor legale aplicabile, o cale extraordinară de atac nu poate fi primită pentru motive ce ar putea conduce la schimbarea stării de fapt ori aprecierii în drept față de cea avută în vedere de instanța care a judecat anterior, ea nefiind o cale de reformare care să creeze posibilitatea rejudecării speței, eventual să deschidă calea recursului la recurs.

Condițiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. au în vedere tocmai caracterul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, pe calea extraordinară a revizuirii putând fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege, în caz contrar aducându-se atingere principiului securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în mod constant, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. Revizuirea nu poate avea semnificația unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, condiție care, în prezenta cauză, nu este îndeplinită.

În egală măsură, se reține că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile în absența unui "defect fundamental" (Cauza Mitrea contra României, Hotărârea din 29.07.2008, Cauza Lungoci contra României, Hotărârea din 26.01.2006).

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, constatând că, în speță, nu sunt argumente ce pot fi circumscrise motivelor de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) și alin. (2) din același cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1772 din 29 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1772 din 29 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.