Decizia nr. 1775/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 861/2021 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea Rezoluției de clasare nr. 2516/A din 17 august 2020 emise în lucrarea nr. 20-2696 și a Rezoluției din 19 octombrie 2020 emise de Inspectorul Șef al Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii emise în lucrarea nr. C20-1494.

Soluția instanței de fond Prin încheierea de ședință din 20 mai 2021 s-a amânat pronunțarea la data 02 iunie 2021, în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 861 din 2 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 20 mai 2021 și sentinței civile nr. 861 din 2 iunie 2021, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Hotărârea supusă revizuirii Prin Decizia nr. 2799 din data de 18 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 20 mai 2021 și sentinței civile nr. 861 din 2 iunie 2021 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Hotărârea care se pretinde a fi contrară Deciziei nr. 2799 din data de 18 mai 2022 Prin Decizia nr. 4696 din data de 19 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 27 octombrie 2021 și împotriva sentinței civile nr. 1622 din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a casat încheierea și sentința atacate și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăți Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20 noiembrie 2023, recurentul - reclamant a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2799 din data de 18 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, susținând că aceasta este contrară Deciziei nr. 4696 din data de 19 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, solicitând admiterea cererii de revizuiri și, pe cale de consecință, desființarea deciziei atacate și a încheierii din data de 4 mai 2022 și, ca urmare, să se admită recursul declarat împotriva încheierii din 20 mai 2021 și împotriva sentinței civile nr. 861 din 2 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și trimiterea dosarului nr. x/2020 spre rejudecare instanței de fond, în mod similar soluției pronunțate în dosarul nr. x/2020. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. raportate la dispozițiile art. 2 alin. (2) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. Revizuentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a combătut punctual apărările intimatei. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, în cadrul acestei căi de atac, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". De asemenea, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. De asemenea, trebuie precizat că pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii, de aceeași instanță sau de către instanțe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepției puterii lucrului judecat. Dacă din diferite motive partea interesată nu a invocat excepția puterii lucrului judecat situația creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". Totodată, existența triplei identități de părți, obiect și cauză este condiția fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității lucrului judecat. Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat. Rațiunea reglementării în discuție o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, acest motiv de revizuire urmărind anularea hotărârii care încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri pronunțate anterior, numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prezentate mai sus. Prin urmare, de esența revizuirii este că dispoziția de anulare nu poate viza decât ultima hotărâre, pentru că ea este cea care are aptitudinea de a nega puterea de lucru judecat a celei dintâi. Prin raportare la aceste considerații de principiu, Înalta Curte constată că Decizia nr. 2779/18.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ce se solicită a fi revizuită, este anterioară celei în raport cu care se invocă a fi contrară, aspect ce relevă inadmisibilitatea demersului judiciar avut în vedere de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul urmărit de către autorul lui, pentru că încălcarea principiului autorității de lucru judecat presupune ca hotărârea contrară să fie anterioară celei atacate, nu ulterioară. În considerarea acestor argumente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 513 din C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.