ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 24 septembrie 2021, sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției Inspectorului Șef nr. C21-1440 din 10.09.2021(anexa 2, filele x) și a rezoluției de clasare nr. x din data de 09.08.2021(anexa 4, filele x), emisă în dosarul nr. x de inspectorul judiciar, ca netemeinice și nelegale, admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Prin sentința civilă nr. 1207 pronunțată la 28 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1207 pronunțate la 28 iunie 2022 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii în sensul anulării Rezoluției Inspectorului Șef nr. C21-1440 din 10.09.2021 și a Rezoluției de clasare nr. x din data de 09.08.2021.

Consideră hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală, întrucât instanța a încălcat regulile de procedură și cu încălcarea normelor de drept material.

Recurenta a indicat legislația incidentă, a prezentat istoricul speței și a adus următoarele critici hotărârii atacate:

- Judecătorul care a emis hotărârea ce face obiectul cauzei, nu a cunoscut la momentul emiterii acesteia numele reclamantei (prin încheierea din 14.06.2022 a indicat părții reclamante ca fiind B.), dar nici adevăratele lucrări transmise la Inspecția judiciară (indicând eronat că ar fi fost 3 lucrări), care nu au fost decât doua (2), una ce a vizat clasarea si cea de a 2-a, contestație la rezoluția primita cu privire clasare.

De asemenea, evidențiază faptul că judecătorul cauzei nu a respectat prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, respectiv a motivat hotărârea cu depășirea termenului stabilit prin lege.

Apreciază că antedatarea hotărârii reprezintă o practica nelegala, "strâmbă" din parte justiției care cu bună știință încalcă prevederile legale în defavoarea cetățenilor si nu in ultimul rând se încalcă un drept constituțional, așa după cum Curtea Constituțională a motivat în Decizia 33/2018.

Este evident de ce acest mod de lucru defectuos cu încălcarea legii îi produce prejudicii, dacă se raportează la multele aspecte sesizate Inspecției Judiciare (cu abateri de la legalitate din partea procurorilor) si apoi Tribunalului București, acesta din urma achiesând prin practica expusa mai sus, in mod direct și fără echivoc la nerespectarea prevederilor legale/constituționale care reglementează activitatea judiciara.

Recurenta arată că magistrații C., procuror general și D., procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și-au exercitat funcția cu gravă neglijentă, fapt pentru care a solicitat Inspecției Judiciară atragerea răspunderii disciplinare a acestora. Sesizarea sa viza mai multe aspecte, respectiv nerespectarea termenului legal de 20 de zile pentru emiterea ordonanțelor, necomunicarea ordonanțelor, audierea în calitate de martori a unor persoane constituite ca părți civile, nerespectarea termenului de finalizare a cercetării penale și nerespectarea modului de stabilire a cheltuielilor judiciare și a Ordinului nr. 288/2019.

Inspectorul judiciar a apreciat că sesizarea sa trebuie clasată, inspectorul șef a respins plângerea sa, iar judecătorul fondului în mod nelegal a menținut cele două rezoluții.

A susținut că nu exista o metoda obligatorie de desfășurare a activitații de verificare de către inspectorii judiciari, dar exista o obligatie legala conform art. 74 din Legea nr. 317/2004, care obligă prin jurământ (art. 34 din Legea nr. 303/2004) magistrații să depună toate diligențele pentru aflarea adevărului și respectarea legii.

Menționează că a demonstrat si sustinut atat in scris către Inspectia Judiciara cât si Curții de Apel Bucuresti prin plângerea depusă că este mai mult decât vădită încălcarea de către procurorii PCA Iași a Ordinului nr. 288/2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la modul de avansare de către stat a cheltuielilor judiciare. Prin inscrisuri a demonstrat reaua-credinta în interpretarea Ordinului mentionat de către procurorii PCA Iași când au procedat la a imputa prin nota de cheltuieli indemnizația procurorului, a grefierului, ba chiar si salariul șoferului pentru un număr de ore în condițiile in care nu s-a stabilit în plata niciun litru de combustibil pentru ca autoturismele din dotarea unitatii de parchet nu s-au deplasat 1 cm pentru soluționarea dosarului penal x/2019

Acceptarea de către Inspecția judiciară si de către Curtea de Apel București a argumentelor scrise de către cei 2 procurori, precum că imputarea indemnizațiilor magistratului, etc. e practica la PCA Iași (fără ca inspectorii judiciari să susțină fie si cu o alta nota de cheltuieli din alt dosar, sau cu un raport de audit intern, etc) iar inculpatul nu trebuie decât să se judece la instanțele din România pentru a se stabili realitatea, pentru ca Nota de cheltuieli nu este titlu executoriu, este o sfidare, o rușine pentru ceea ce reprezintă justiția in Romania.

Precizează în finalul motivelor de recurs că a solicitat în sedință de judecata de la termenul din 14 iunie 2022, ca în cazul în care această practica a procurorilor de la PCA Iași de a imputa salariile acestora celor pe care-i cercetează să procedeze la dispunerea unei hotarari prin care să i se impute si indemnizațiile inspectorilor judiciari si ale tuturor magistraților din dosarul penal, pentru că, aceștia au venit cu banii de acasă.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În privința criticilor formulate de reclamantă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că existența în considerentele sentinței a unor erori materiale (referitoare la numele reclamantei și la numărul sesizărilor depuse), precum și nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru redactarea hotărârii judecătorești (termen de recomandare) nu constituie nereguli procedurale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, astfel cum impune motivul de casare menționat. Ca urmare, criticile recurentei nu sunt fondate, întrucât nu pot determina concluzia nelegalității sentinței atacate.

Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate nici criticile formulate de recurentă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. .

Înalta Curte are în vedere că prevederile art. 74 lit. c), d) și e) invocate de recurentă reglementează atribuțiile de verificare ale inspectorilor judiciari, fără însă a impune identificarea unor abateri disciplinare în alte condiții decât cele prevăzute de Legea nr. 303/2004. În acest context, Înalta Curte reține că nu orice depășire a termenelor prevăzute de lege sau alte neregularități procedurale pretins săvârșite de magistrați pot constitui abateri disciplinare. Aceasta întrucât, abaterile disciplinare sunt prevăzute limitativ de art. 99 din Legea nr. 303/2004, ceea ce înseamnă că existența unei încălcări a legii nu este suficientă pentru a se constata existența unei abateri disciplinare.

În speță, Înalta Curte constată că nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea în efectuarea lucrărilor constituie abatere disciplinară dacă aceste fapte sunt săvârșite în mod repetat și din motive imputabile magistratului. În speță, inspectorul judiciar a argumentat lipsa de imputabilitate a faptelor magistraților vizați în raport cu volumul de activitate al acestora.

De asemenea, săvârșirea de către magistrați a unor neregularități procedurale nu constituie abatere disciplinară decât în măsura în care aceștia acționează cu rea-credință ori gravă neglijență, în sensul prevederilor art. 99

1

din Legea nr. 303/2004. Or, după cum în mod corect a arătat inspectorul judiciar, în speță nu există indicii ale vinovăției magistraților în forma relei-credințe sau gravei neglijențe.

Pe de altă parte, după cum s-a arătat și în jurisprudența Completului de 5 judecători al ICCJ, modul de interpretare și aplicare a normelor de drept de către magistrați nu poate fi considerată o abatere de la îndatoririle de serviciu, iar cenzurarea acesteia în cadrul contenciosului disciplinar nu poate fi realizată.

Totodată, nerespectarea dispozițiilor cu caracter administrativ dispuse de conducerea Ministerului Public nu constituie, în speță, abatere disciplinară, atâta timp cât nota de cheltuieli judiciare a fost întocmită în raport cu practica unității de parchet, iar această notă nu produce efecte juridice față de reclamantă, cuantumul cheltuielilor judiciare fiind finalmente stabilit de către instanța de judecată.

Înalta Curte constată că niciuna dintre aceste argumentații nu a fost în mod explicit ori convingător combătută de către recurenta-reclamantă care, în cea mai mare parte a cererii de recurs formulează întrebări retorice și judecăți de valoare, fără ca acestea să fie însoțite de un raționament juridic adecvat, impus de specificul căii de atac a recursului.

Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1207 pronunțate la 28 iunie 2022 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 februarie 2024.