ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2799/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea Rezoluției de clasare nr. 2516/A din 17 august 2020 emise în lucrarea nr. 20-2696 și a Rezoluției din 19 octombrie 2020 emise de Inspectorul Șef al Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii emise în lucrarea nr. C20-1494.

Prin încheierea de ședință din 20 mai 2021 s-a amânat pronunțarea la data 02 iunie 2021, în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 861 din 2 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Împotriva încheierii din 20 mai 2021 și sentinței civile nr. 861 din 2 iunie 2021, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că instanța de fond nu a motivat sentința recurată, soluționând cauza fără a mai acorda cel puțin un termen pentru a verifica aspectele invocate de recurent în sesizarea adresată Inspecției Judiciare

Recurentul a susținut că hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât s-a făcut referire și la modul în care pot fi atacate soluția procurorului, sentința sau deciziile pronunțate, în contextul în care în sesizare s-a contestat modul în care reclamantul nu a fost lăsat să intre în interiorul Palatului de Justiție din Suceava.

În continuarea s-a arătat că pluralul "indiciile" din textul de lege "indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare" nu exclude vreun indiciu, chiar unul singur, în dovedirea săvârșirii unei abateri disciplinare de către magistrați.

În contextul în care a criticat expresia "recurs ierarh specific" folosită de judecătorul fondului cu referire la rezoluția inspectorului șef prin care a fost respinsă plângerea în baza art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004, recurentul a solicitat rejudecarea cauzei de un alt complet.

De asemenea recurentul a criticat diverse exprimări folosite în motivarea sentinței, respectiv teremenul de "recurs grațios" și expresiile "teza fundamentală a puterii discreționare de care dispune administrația", "depășirea limitelor puterii discreționare de care dispune uneori", apreciind că aceste aspecte conduc la concluzia că motivele reținute de instanța de fond sunt străine de natura cauzei.

Recurentul reclamant a mai susținut că prima instanță a confundat propriul statut de instanță competentă în a gestiona cauze în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară astfel cum a fost stabilită prin Decizia nr. 226/27.03.2017 a președintelui Curții de Apel București cu statutul de instanță competentă în materia contenciosului administrativ.

În final, recurentul reclamant a arătat că instanța de fond a încălcat prevederile art. 204 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât nu a acordat un nou termen de judecată pentru a comunica pârâtei IJ cererea modificatoare (completatoare) depusă la data de 20.05.2021.

Prin înscrisul denumit "Recurs preliminar II", recurentul reclamant a susținut că prin încheierea de ședință din 20.05.2021 s-au consemnat foarte puține din susținerile sale, fără a se reține că accesul în Palatul de Justiție din Suceava a fost condiționat în mod nelegal de termoscanare, motiv pentru care a solicitat instanței de recurs să solicite instanței de fond copia electronică a înregistrării ședinței de judecată din 20.05.2021 și notele grefierului de ședință.

Recurentul reclamant a depus și înscrisul denumit "întregire recurs", susținând că toate cele trei memorii de recurs au fost depuse cu respectarea dispozițiilor art. 490 din C. proc. civ.

Recurentul a reiterat faptul că prin încheierea de ședință din 20.05.2021 nu s-au consemnat toate susținerile sale sau, dacă s-a consemnat, nu li s-a dat un răspuns.

Totodată, recurentul a arătat că instanța nu s-a pronunțat în vreun fel cu privire la criticile sale referitoare la lipsa oricăror elemente proprii inspectorului șef al Inspecției Judiciare, în cadrul rezoluției întocmite de domnia sa, rezoluție în care nu a adăugat nimic concret la cele susținute de inspectorul căruia i-a fost repartizată plângerea.

Intimata pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea îl nemulțumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Motivele identificate de recurent ca fiind străine de natura cauzei sunt de fapt preluări trunchiate a unor expresii din motivarea sentinței de fond cu privire la care recurentul expune propria interpretare.

De asemenea, împrejurarea că judecătorul fondului a menționat modul în care pot fi contestate soluția procurorului și hotărârile instanțelor nu este de natură să conducă la concluzia că motivarea sentinței este străină de natura cauzei, această precizare fiind facută în contextul prezentării principiilor care guvernează raporturile dintre activitatea judecătorilor și cea a inspectorilor judiciari, în mod special limitările legale ale verificărilor pe care aceștia din urmă le pot efectua, prin raportare și la criticile formulate prin acțiunea dedusă judecății.

Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect obiectul cauzei astfel cum a fost stabilit de reclamant, iar motivarea este circumscrisă analizei modului în care inspectorul judiciar a efectuat verificările raportat la aspectele invocate de petent în sesizare.

Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că prin sesizarea adresată Inspecției Judiciare, A. a solicitat cercetarea judecătorului B., președintele Curții de Apel Suceava, pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. b) din Legea nr. 55/2020, întrucât a împiedicat petentul în trei rânduri să intre în Palatul de Justiție din Suceva pe motiv că a refuzat termoscanarea, în condițiile în care petentul solicitase ca verificarea temperaturii să fie făcută în mod clasic, cu un termometru cu mercur aflat asupra sa.

În acest context, instanța de contencios administrativ a fost învestită de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, cu o cerere prin care s-a solicitat desființarea Rezoluției de clasare nr. 2516/A din 17 august 2020 emise în lucrarea nr. 20-2696 și a Rezoluției din 19 octombrie 2020 emise de Inspectorul Șef al Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii emise în lucrarea nr. C20-1494.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța de fond reținând că din activitatea inspecției nu au rezultat date privind eventuale abateri ale Președintelui instanței de la aplicarea regulilor de acces, circulație și staționare în sediul Palatului de Justiție din Suceava.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs reține că, potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, "Pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne se poate institui:

a) obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă;

b) obligativitatea organizării activității instituțiilor și autorităților publice, operatorilor economici și profesioniștilor, astfel încât să se asigure la intrarea în sediu, în mod obligatoriu, triajul epidemiologie și dezinfectarea obligatorie a mâinilor, atât pentru personalul propriu, cât și pentru vizitatori. Pentru personalul propriu triajul epidemiologie constă în măsurarea temperaturii prin termometru noncontact, iar pentru vizitatori triajul se realizează prin măsurarea temperaturii, cu ocazia adoptării hotărârilor menționate."

Pentru implementarea acestor dipoziții legale a fost emisă Decizia nr. 134 din 11 mai 2020 consolidată prin Decizia nr. 140/13 mai 2020 și nr. 154/20 mai 2020 emisă de domnul judecător B., în calitate de președinte al Curții de Apel Suceava, prin care au fost stabilite regulile de acces, circulație și staționare în sediul Palatului de Justiție din Suceava, în concordanță și cu dispozițiile Ordinul Ministrului Sănătății privind instituirea obligativității purtării măștii de protecție, a triajului epidemiologie și dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-COV2 pe durata stării de alertă, publicat în Monitorul Oficial nr. 435/22 mai 2020 - art. 2 și, respectiv punctul II din Anexă.

Prin urmare, nu i poate reproșa conducătorului instanței aplicarea unor măsuri adoptate în baza unor acte care se bucură de prezumția de legalitate, în condițiile în care cenzurarea acestora nu poate reveni decât instanței de judecată legal învestite cu anularea acestora.

Contrar susținerilor recurentului reclamant, instanța de fond a analizat activitatea inspectorului judiciar prin raportare la aspectele sesizate de petent, în mod corect stabilindu-se că lipsesc indiciile privind săvârșirea unor fapte de natură disciplinară de către domnul judecător B..

Împrejurarea că judecătorul fondului nu s-a raportat la toate documentele considerate de recurentul reclamant ca fiind relevante nu poate constitui un motiv de nelegalitate a sentinței atactate, având în vedere că prima instanță trebuia să analizeze dacă inspectorul judiciar a efectuat verificările necesare pentru a stabili dacă există elemente vădite care să conducă la aprecierea atitudinii judecătorului în sensul reclamat, iar nu să anlizeze dacă inspectorii judiciari implicați în emiterea rezoluțiilor care au produs nemulțumirea titularului sesizării respectă "fișa postului".

Referitor la motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceste motive de casare nu sunt incidente în cauză, întrucât, după comunicarea încheierii de ședință din 20.05.2021, argumentele dezvoltate de recurent nu justifică invocarea lor.

În ceea ce privește critica recurentului cu privire la necomunicarea cererii completatoare depuse în dosarul de fond la data de 20.05.2021, Înalta Curte observă că prin cererea respectivă reclamantul a învederat că în perioada 11.02.2019-18.02.2019 Inspecția Judiciară a descins la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București în urma deciziei într-un dosar în care a fost parte ca intervenient, respectiv dosarul nr. x/2018, solicitând obligarea Inspecției Judiciare să depună la dosarul prezentei cauze rezoluția care a rezultat în urma respectivei descinderi.

În condițiile în care această cerere nu reprezintă o veritabilă modificare a cererii inițiale, în mod corect prima instanță a apreciat că nu a fost necesară acordarea unui nou termen de judecată, o eventuală vătămăre a dreptului la apărare putând fi invocată numai de partea pârâtă, ceea ce nu este cazul în speță.

Nu pot fi reținute nici criticile recurentului cu privire la o eventuală suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2020, având în vedere că adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. l din C. proc. civ. depinde de aprecierea instanței, care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării judecății. Astfel, în mod corect s-a soluționat cauza, în condițiile în care, prin încheirea recurată, judecătorul fondului a încuviințat probatoriul solicitat de părți aflat la dosar ca fiind concludent.

Instanța de recurs constată prin încheierea din 20.05.2021 au fost consemnate susținerile reclamantului relevante pentru soluționarea cauzei, astfel încât nu este întemeiată cererea recurentului de a se solicita instanței de fond copia electronică a înregistrării ședinței de judecată din 20.05.2021 și notele grefierului de ședință.

În sfârșit, nu pot fi primite nici criticile potrivit cărora rezoluția inspectorului șef ar fi nemotivată, întrucât prin actul contestat s-a analizat activitatea inspectorului judiciar prin raportare la aspectele sesizate de petent, în mod corect stabilindu-se că lipsesc elementele care să ateste săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004. Totodată, inspectorul șef a arătat că rezoluția de clasare cuprinde elementele de drept și de fapt care să permită petentului, pe de o parte, să cunoască temeiurile deciziei, iar pe de altă parte să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 20 mai 2021 și sentinței civile nr. 861 din 2 iunie 2021 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.