ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4629/2023

Ședința publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 ianuarie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea Rezoluțiilor nr. 3653/A din 24.10.2019 și nr. C19-4605 din 13.01.2020, emise de Inspecția Judiciară în soluționarea sesizării depuse de reclamant la Consiliul Superior al Magistraturii cu nr. x/06.09.2019, urmând a se dispune, în conformitate cu art. 304 pct. 5, art. 322 pct. 2 și 7, art. 324 alin. (1) pct. 1, art. 261 alin. (3), art. 105 alin. (2) și art. 103 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. din 1865, anularea hotărârilor judecătorești prin care cererile de revizuire formulate au fost respinse ca urmare a admiterii excepției tardivității, în condițiile în care reclamantul a fost împiedicat, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, să depună respectivele cereri în termen de o lună de la data comunicării deciziei nr. 1134 din 08.03.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2001, obligația procedurală de comunicare nefiind efectuată conform art. 261 alin. (3) și art. 266 alin. (3) din C. proc. civ. din 1865, astfel că reclamantul a intrat în posesia deciziei în data de 27.07.2018 și a depus cererile de revizuire la data de 30.07.2018, în limitele termenului de o lună de la această dată.

1.2. Prin cererea precizatoare depusă la 10 martie 2020, reclamantul A. a învederat următoarele:

- calitatea de pârâți în proces revine următorilor: Inspecția Judiciară, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Instituția Prefectului Județului Brașov prin Prefect, Municipiul Brașov prin Primar, S.C. R.I.A.L. S.R.L. Brașov și S.C. B. S.A. Brașov;

- în legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul a învederat că înțelege să critice admiterea excepției de tardivitate a cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în contextul omisiunii de comunicare a deciziei ÎCCJ nr. 1134/28.03.2018. În consecință, reclamantul a solicitat: (i) constatarea încălcării de către secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a art. 261 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, iar în urma aplicării art. 105 alin. (2) coroborat cu art. 103 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. de la 1865 să se dispună anularea hotărârilor judecătorești prin care a fost admisă excepția tardivității depunerii cererilor de revizuire; (ii) obligarea reclamantului să ducă la îndeplinire anularea hotărârilor judecătorești prin care a fost admisă excepția tardivității depunerii cererii de revizuire și după pronunțarea nulității să depună în termen de 15 zile noi cereri de revizuire; (iii) respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 797 din 17 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ a dispus următoarele:

(i) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Instituția Prefectului Județului Brașov prin Prefect, Municipiul Brașov prin Primar, R.I.A.L. S.R.L., și B. S.A., în ceea ce privește cererea formulată de reclamantul A. vizând rezoluțiile emise de Inspecția Judiciară;

(ii) a respins cererea formulată de reclamantul A., vizând rezoluțiile emise de Inspecția Judiciară, în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Instituția Prefectului Județului Brașov prin Prefect, Municipiul Brașov prin Primar, R.I.A.L. S.R.L. și B. S.A., pentru lipsa calității procesuale pasive;

(iii) a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantul A. asupra chestiunilor ce excedează analiza rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară, respingând în consecință cererea de chemare în judecată formulată pentru acele chestiuni;

(iv) a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, vizând rezoluțiile emise de Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 797 din 17 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, în sensul recunoașterii comunicării deciziei nr. 1134/28.02.2018 pronunțate de ÎCCJ în dosarul nr. x/2001 (nr. inițial 9818/1996) la data de 27.07.2018, dată de la care curge termenul de o lună pentru depunerea cererilor de revizuire conform art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 1865.

Prin decizia nr. 5073 din data de 2 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității recursului, invocată de intimatele Inspecția Judiciară și Înalta Curte de Casație și Justiție și a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 797 din data de 17 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Prin cererea înregistrată la data de 9 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 5073 din data de 2 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, casarea deciziei atacate și reținerea cauzei în vederea rejudecării recursului, urmând a fi dispuse următoarele:

- alipirea dosarului nr. x/2001;

- disjungerea capătului de cerere privind stabilirea datei la care a fost comunicată Decizia nr. 1134 din 28.03.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2001 (nr. inițial 9818/1996), definitivă și irevocabilă din 28.03.2018, ca fiind data de 27.07.2018 și, implicit, constatarea depunerii cererilor de revizuire în limitele termenului de o lună de zile de la data comunicării acestei decizii;

- respingerea invocării prevederilor Noului C. proc. civ. în vederea admiterii admiterii excepției tardivității depunerii cererilor de revizuire, întrucât contravine prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012;

- examinarea motivelor pentru care nu au fost aplicate prevederile Legii Speciale nr. 10/2001 și nu a fost admisă dovada faptului că C. este exceptată de la măsura naționalizării având calitatea de văduvă de funcționar - pensionară conform art. II din Decretul nr. 92/1950, că Statul Român a dobândit aceste imobile fără titlu legal valabil, că B. S.A. Brașov este succesorul fostului S.C. D. S.A Brașov și că A. este persoană îndreptățită la a revendica imobilul.

Cererea de revizuire a fost întemeiată de revizuent pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 2010, sub imperiul cărora a fost pronunțată decizia nr. 5073/02.11.2022, respectiv pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 din C. proc. civ. de la 1865, sub ale cărui prevederi ar fi trebuit pronunțată această decizie.

În motivarea revizuirii, se arată că obiectul cauzei îl reprezintă constatarea datei la care ÎCCJ, secția I civilă a comunicat reclamantului A. decizia nr. 1134/28.03.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2001, litigiu supus prevederilor C. proc. civ. de la 1865. Conform art. 261 alin. (3) din acest cod, termenul de comunicare a deciziei era de 7 zile de la pronunțare. Cu toate acestea, conform adresei x din 27.11.2018, decizia a fost redactată și predată Serviciului Arhivă pe data de 14.05.2018, fiind comunicată reclamantului pe data de 27.07.2018. Cum cererile de revizuire au fost depuse la data de 30.07.2018, rezultă, în opinia revizuentului, că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității formulării revizuirilor, prin invocarea unor prevederi ale Noului C. proc. civ., contrar art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012.

Consideră revizuentul că prin decizia nr. 5073/02.11.2022 a fost admisă în mod nelegal excepția nulității recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 797 din data de 17 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind invocate prevederile art. 248 alin. (1), art. 486 alin. (1) lit. d), art. 486 alin. (3), art. 487 alin. (1), art. 489 alin. (1) si (2), art. 488 alin. (1) pct. 1-8, art. 483 alin. (3), art. 489 alin. (2) din Noul C. proc. civ., ceea ce denotă o gravă încălcare a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012.

Apreciază că, întrucât nu a fost respectat termenul de comunicare a deciziei nr. 1134/28.03.2018, constatarea neîndeplinirii actului de procedură dintr-o împrejurare mai presus de voința reclamantului conduce, în condițiile art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, la anularea hotărârilor judecătorești prin care au fost respinse cererile de revizuire ca tardive, consecutiv constatării datei de 27.07.2018 ca fiind data la care a avut loc comunicarea deciziei.

Revizuentul prezintă și o serie de aspecte referitoare la situația de fapt care a condus la naționalizarea imobilelor ce au aparținut autoarei sale, cu trimiteri la înscrierile din Cartea Funciară și la demersurile administrative și judiciare pe care le-a realizat în vederea restituirii dreptului de proprietate asupra imobilelor.

Intimatele Inspecția Judiciară și E.. S.R.L. Brașov au depus întâmpinări față de cererea de revizuire formulată de A., Inspecția Judiciară invocând inadmisibilitatea căii de atac extraordinare, iar societatea intimată solicitând respingerea cererii de revizuire.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În vederea analizării cerințelor de admisibilitate ale revizuirii, Înalta Curte constată că prezenta cauză este supusă, potrivit art. 24 din C. proc. civ. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, normelor de procedură reglementate de C. proc. civ. din 2010, în vigoare la data formulării și înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - 29.01.2020, aceste norme reglementând și regimul căilor de atac declarate în cauză de A., respectiv recursul formulat împotriva sentinței instanței de fond și revizuirea formulată împotriva deciziei instanței de recurs.

După cum s-a arătat anterior, la pct. I.1. din prezenta decizie, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestația formulată de reclamantul A. împotriva Rezoluțiilor nr. 3653/A din 24.10.2019 și nr. C19-4605 din 13.01.2020, emise de Inspecția Judiciară.

Susținând incidența normelor C. proc. civ. de la 1865, revizuentul confundă motivele pentru care a formulat plângerea adresată Inspecției Judiciare (pretinse neregularități referitoare, în esență, la modalitatea de comunicare de către ÎCCJ, secția I civilă a deciziei nr. 1134/28.03.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2001), cu legea aplicabilă contestației judiciare formulate împotriva rezoluțiilor adoptate de Inspecția Judiciară, precum și căilor de atac declarate în cadrul acestei proceduri. Chiar dacă pricina ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2001 este supusă prevederilor C. proc. civ. de la 1865, normele acestui cod nu sunt incidente și în privința acțiunii formulate împotriva rezoluțiilor Inspecției Judiciare după intrarea în vigoare a C. proc. civ. din 2010, aceasta fiind guvernată de legea în vigoare la data sesizării instanței de contencios administrativ.

În consecință, Înalta Curte va analiza prezenta revizuire prin raportare la dispozițiile art. 509 - 513 din C. proc. civ. din 2010.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 - 11, hotărârile pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, însă doar pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 și pct. 7-10 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. (respectiv pct. 7 - 11, conform modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018).

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuent pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Înalta Curte reține că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă în toate cazurile în care revizuirea se întemeiază pe pct. 1 din acest articol. Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanțelor naționale, hotărârile instanței de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanța admite recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reținut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului, ca nefondat ori respingerea/anularea în temeiul unei excepții, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse și hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluționarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competență, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecății.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Înalta Curte reține că, prin decizia nr. 5073 din data de 2 noiembrie 2022, atacată cu revizuire, a fost anulat, ca nemotivat, recursul declarat de reclamant, astfel că această decizie nu s-a pronunțat asupra fondului și nici nu a evocat fondul, ci doar a constatat că recursul declarat de reclamant nu îndeplinește exigențele motivării căii de atac, prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), art. 487 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 1-8 și art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, raportat la cazul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat în susținerea cererii și, reținând că revizuirea este îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 5073 din data de 2 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.