ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2447/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul contestator A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară anularea Rezoluției Inspectorului șef nr. C20-569/30.04.2020, precum și a rezoluției de clasare nr. 651/A din data de 26 februarie 2020 emise în dosarul nr. x al Direcției de inspecție pentru judecători.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, la data de 12 iunie 2020, reclamantul contestator A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară anularea Rezoluției Inspectorului șef nr. C20-569/30.04.2020, precum și a rezoluției de clasare nr. 651/A din data de 26 februarie 2020 emise în dosarul nr. x al Direcției de inspecție pentru judecători.

Prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2020, Curtea de Apel a admis excepția de litispendență și a reunirea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 1331 din 30 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În susținerea recursului, recurentul arată că instanța de fond a ignorat două aspecte esențiale care relevă aplicarea greșită a legii și care impun casarea hotărârii atacate.

În primul rând, se susține că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că rezoluțiile emise de Inspecția Judiciară au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât nu au avut la bază verificările obligatorii ce trebuiau efectuate de Tribunalul Botoșani. Recurentul indică adresa din 16 decembrie 2019, aflată la dosarul cauzei, ca probă a omisiunii instanței de a analiza acest aspect. Se subliniază că în cuprinsul sentinței recurate nu există nicio referire la această problemă, deși ea este determinantă pentru legalitatea rezoluțiilor contestate.

În al doilea rând, recurentul susține că instanța de fond nu a analizat nici faptul că cele două rezoluții ale Inspecției Judiciare au fost emise fără a se efectua verificări cu privire la motivarea prin afirmații false a deciziei nr. 136 din 25 februarie 2019 a Tribunalului Botoșani, prin care s-a casat sentința civilă nr. 819 din 22 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Dorohoi. Recurentul indică existența a șase afirmații false care au stat la baza motivării deciziei respective, aspecte detaliate în cererea de revizuire formulată la data de 22 aprilie 2019, anexată la memoriul din 25 noiembrie 2019 și aflată la dosarul cauzei. Se arată că nici Inspecția Judiciară, nici Curtea de Apel București nu au făcut vreo referire concretă la aceste aspecte, limitându-se la formulări generale precum "s-a respectat legea, regulamentele și procedurile", fără a analiza în mod efectiv problemele invocate.

Recurentul consideră că ignorarea acestor două aspecte de către instanța de fond echivalează cu o validare nelegală a unor acte motivate pe falsuri, ceea ce contravine principiilor fundamentale ale procesului civil și ale statului de drept. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței nr. 1331/2021 ca fiind netemeinică și nelegală, și rejudecarea cauzei cu respectarea dispozițiilor legale incidente și a probatoriului administrat.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției din data de 30 aprilie 2020 emisă de Inspectorului-șef în lucrarea nr. C20-569, iar pe fond, admiterea plângerii formulate împotriva rezoluției de clasare 651/A din 26 februarie 2020 emise în dosarul nr. x al Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție pentru judecători.

Instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, înlăturând punctual toate argumentele invocate.

În raport de criticile formulate în recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.

O primă critică invocată vizează o pretinsă omisiune a instanței de fond de a analiza adresa din 16.12.2019. Recurentul susține că instanța de fond nu a avut în vedere această adresă, considerată de el esențială pentru legalitatea rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară. Cu toate acestea, din analiza sentinței civile nr. 1331/30.09.2021, rezultă că instanța de fond a examinat în mod complet și temeinic documentația administrativă depusă la dosar, inclusiv înscrisurile relevante provenite de la Tribunalul Botoșani, în cadrul verificărilor prealabile efectuate de Inspecția Judiciară.

Astfel, instanța a reținut că verificările au fost realizate în limitele de competență prevăzute de art. 45 alin. (3) și (4) din Legea nr. 317/2004, precum și de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, fiind avute în vedere inclusiv informațiile din aplicația ECRIS și înscrisurile depuse de petent. În acest context, susținerea recurentului privind ignorarea adresei menționate nu este susținută de conținutul hotărârii, care reflectă o analiză completă a probatoriului administrat.

Prin urmare, nu se poate reține o aplicare greșită a legii, ci dimpotrivă, o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, în conformitate și cu jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

O altă critică formulată vizează pretinsa neanalizare a motivării prin afirmații false a Deciziei nr. 136/25.02.2019. În acest sens, recurentul susține că instanța de fond nu a analizat existența unor afirmații false în motivarea deciziei Tribunalului Botoșani, aspecte detaliate în cererea de revizuire anexată la memoriul din 25.11.2019. Această critică este, de asemenea, nefondată.

Instanța de fond a reținut în mod expres că obiectul verificării disciplinare nu îl constituie raționamentul logico-juridic al magistratului, ci doar încălcarea cu intenție sau gravă neglijență a normelor de drept material ori procesual, în sensul art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004. În acest sens, s-a constatat că soluțiile pronunțate de instanțele învestite cu dosarele nr. x/2019 și nr. y/2015 au fost motivate în fapt și în drept, cu respectarea principiilor fundamentale ale activității de judecată.

Recurentul nu a făcut dovada că judecătorii învestiți cu soluționarea cauzelor respective au acționat cu rea-credință sau gravă neglijență, ci a exprimat nemulțumiri subiective față de modul de interpretare și aplicare a normelor legale. Or, aceste aspecte nu pot fi cenzurate în cadrul procedurii administrative desfășurate de Inspecția Judiciară, ci exclusiv prin căile de atac prevăzute de lege, în cadrul controlului judiciar.

În mod corect, instanța de fond a reținut că verificările prealabile au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare, iar soluția de clasare a fost motivată corespunzător, nefiind identificate indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare.

Sentința civilă nr. 1331/2021 pronunțată de Curtea de Apel București este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 317/2004, art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 și art. 18 din Legea nr. 554/2004. Instanța a analizat în mod obiectiv și complet toate aspectele relevante pentru soluționarea cauzei, în limitele competenței sale, fără a valida acte motivate pe falsuri, așa cum susține recurentul.

Criticile formulate în recurs nu relevă o aplicare greșită a legii, ci exprimă o percepție subiectivă asupra soluțiilor pronunțate, fără a fi susținute de elemente de fapt sau de drept în măsură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

Prin urmare, raționamentul expus de prima instanță urmează a fi validat de instanța de control judiciar, în cauză nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1331 din 30 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 aprilie 2024.