ÎCCJ, Decizia nr. 34/2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Revizuenta A. a formulat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 533R din 16 iulie 2021 (Decizia nr. 533/2021), prin care Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția inadmisibilității recursului și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 3354A din 19 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, susținând că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 542R din 26 iunie 2019 (Decizia nr. 542/2019), pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2016, prin care a fost respinsă excepția inadmisibilității recursului promovat de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prin Decizia nr. 1169 din 25 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 533/2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei menționate la pct. 2 a declarat recurs revizuenta A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.

În susținerea motivelor de recurs, se arată că în mod eronat instanța de revizuire a reținut că poziția contestatoarei în cadrul executării silite este aceea de parte (debitor) și nu de terț, prin interpretarea greșită a considerentelor Deciziei penale nr. 1207/2014, pentru următoarele argumente: (i) prin încheierea de ședință din 15.09.2014, s-a dispus că măsurile asigurătorii să fie luate până la soluționarea definitivă a cauzei, iar, din dispozitivul deciziei, rezultă că măsurile asigurătorii luate de instanța penală prin încheierea din 15.09.2014 aveau caracter temporar, fiind limitate în timp, respectiv până la soluționarea definitivă a cauzei (14.10.2014); (ii) prin decizia penală au fost menținute numai măsurile asigurătorii prevăzute în mod expres în dispozitivul deciziei, printre care nu sunt prevăzute bunurile revizuentei; (iii) astfel, din moment ce în dispozitivul deciziei, nu există nicio mențiune privind poprirea conturilor revizuentei ori a părților sociale deținute la diverse societăți, înseamnă că această măsură asiguratorie nu a fost menținută în privința sa, în acest sens fiind atât dispozițiile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., cât și faptul că, prin încheierea din 15.09.2014, instanța penală a dispus luarea măsurilor asigurătorii până la soluționarea definitivă a cauzei; (iv) în consecință, așa cum reiese din dispozitivul și considerentele Deciziei penale nr. 1207/2014, instanța a indicat în mod expres care dintre măsurile asigurătorii dispuse în cursul procesului penal care a făcut obiectul dosarului nr. x/2005 au fost menținute, respectiv cele instituite asupra bunurilor mobile și imobile nominalizate, care sunt indisponibilizate în continuare pentru garantarea executării măsurii confiscării speciale a sumelor de bani de la inculpatul B., iar nu și cele instituite asupra conturilor bancare sau participațiilor deținute de revizuentă. (v) raportat la dispozițiile art. 226 și art. 229 din Codul de procedură fiscală, recurenta-revizuentă a formulat contestațiile în calitate de terț, și nu în calitate de debitor a unei obligații fiscale.

II. Considerentele Înaltei Curți

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De esența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora să existe tripla identitate de părți, cauză, obiect, pentru a se putea verifica respectarea autorității de lucru judecat.

În jurisprudența Curții Constituționale, s-a reținut că efectul admiterii revizuirii îl constituie "anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii", astfel că, "în ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor".

În cauză, prin cererea sa de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta A. a pretins că Decizia nr. 533 din 16 iulie 2021 (Decizia nr. 533/2021), a cărei anulare se solicită, este potrivnică Deciziei nr. 542 din 26 iunie 2019 (Decizia nr. 542/2019), ambele pronunțate de Curtea de Apel București în litigii având ca obiect contestațiile sale la executare formulate împotriva executărilor silite pornite de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București (DGRFP București), în temeiul Deciziei penale nr. 1207 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2005 (Decizia penală nr. 1207/2014), caracterul potrivnic decurgând din dezlegarea diferită a chestiunii de drept referitoare la calitatea revizuentei de debitor sau terț în procedura de executare silită.

În ceea ce privește cele două litigii în care au fost pronunțate hotărârile indicate în revizuire, se constată aspectele arătate în continuare.

Dosarul nr. x/2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatele DGRFP București și ANAF, contestație la executare, solicitând: anularea proceselor-verbale de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr. x/03.03.2015, nr. x/04.03.2015, nr. x/04.03.2015, nr. x/04.03.2015, nr. y/04.03.2015, emise în dosarul de executare nr. x/19.12.2014; anularea adresei de înștiințare privind înființarea popririi nr. x/04.03.2015; anularea tuturor măsurilor asigurătorii instituite în Dosarul nr. x/2005 care se întemeiază pe Decizia penală nr. 1207/2014.

Prin Sentința civilă nr. 7106/21.10.2015, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2015.

Prin Sentința civilă nr. 5299/24.03.2016, Judecătoria Sectorului 1 București a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A., ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 3354A din 19.09.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 5299/24.03.2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2015.

Prin Decizia nr. 533/2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva Deciziei civile nr. 3354A din 19.09.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, pentru considerentele arătate în continuare.

În baza titlului executoriu reprezentat de Decizia penală nr. 1207/2014, creditoarea a declanșat executarea silită împotriva recurentei A., instituind sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile reprezentate de părți sociale deținute de către debitoarea A. la SC C. SRL, SC D.. SRL, SC E. SRL, SC F. SRL, SC G. SRL și s-a luat măsura indisponibilizării sumelor existente, precum și a celor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în RON și/sau în valută deschise la mai multe bănci.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 2 alin. (3), art. 172 și art. 173 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art. 483 alin. (2) și art. 718 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta A. are, în dosarul de executare nr. x/19.12.2014, calitatea de debitor, iar nu de terț, întrucât, în dosarul penal, în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 1207/2014, a avut calitatea de terț intervenient, în calitate de fostă soție a inculpatului H., iar, prin decizia penală, s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii dispuse prin Ordonanța DIICOT din 12.01.2005 și a sechestrului asigurator instituit prin încheierea de ședință din 20.05.2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților (...) H., (...), măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins prin încheierea de ședință din 15.09.2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2005, inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, ale soțiilor, rudelor de gradul I ale acestora și ale altor persoane în posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecății.

Dosarul nr. x/2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele DGRFP București și ANAF, a formulat contestația la executare împotriva procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/11.10.2016, solicitând anularea executării silite și, în subsidiar, anularea procesului-verbal de sechestru asigurător și ridicarea sechestrului asigurator cu privire la două bunuri imobile situate în București.

Prin Sentința civilă nr. 759/16.02.2017, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea A., s-a dispus anularea executării silite demarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat prin procesul-verbal de sechestru cu privire la bunurile imobile situate în București.

Prin Decizia civilă nr. 3020 A din 10.08.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantele-intimate Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva Sentinței civile nr. 759/16.02.2017, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosar nr. x/2016.

Prin Decizia civilă nr. 542/2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepția nulității recursului și excepția inadmisibilității recursului și a respins, ca nefondat, recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei civile nr. 3020/10.08.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2016, reținând considerentele arătate în continuare.

Excepția inadmisibilității recursului, formulată prin prisma dispozițiilor art. 718 alin. (1) cu trimitere la art. 715 alin. (4) din C. proc. civ., se raportează la obiectul cererii, iar nu la partea care promovează calea de atac a recursului. Prin urmare, hotărârea este supusă recursului dacă prin contestația la executare o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, indiferent dacă recursul este formulat de partea care a formulat contestația sau de partea adversă. Ca atare, excepția inadmisibilității, astfel cum a fost formulată, este neîntemeiată.

Pe fond, s-a reținut că, în cauza ce a făcut obiectul dosarului penal nr. x/2005, au fost dispuse o serie de măsuri asigurătorii prin Ordonanța DIICOT din 12.01.2005, precum și sechestrul asigurător instituit prin încheierea de ședință din 20.05.2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, iar, prin Decizia penală nr. 1207/2014 nu se face vreo referire la imobilul din str. x, care face obiectul prezentei cauze.

În ceea ce privește criticile din recurs, se rețin următoarele.

Prin recurs, subsumat motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., hotărârea atacată este criticată, în esență, pentru faptul că instanța de revizuire în mod greșit nu a observat faptul că hotărârile ce formează obiectul revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt potrivnice în ceea ce privește calitatea recurentei-revizuente de terț, iar nu de debitor al creanțelor ce formează obiectul procedurii de executare silită întemeiată pe Decizia penală nr. 1207/2014, calitate în care a formulat contestațiile la executare în ambele dosare, astfel că este îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză.

Din expunerea rezumativă a litigiilor în care au fost pronunțate hotărârile ce formează obiectul revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., contrar susținerilor din recurs și în acord cu cele reținute în hotărârea recurată, se constată că nu este îndeplinită cerința referitoare la identitatea de obiect.

Astfel, în timp ce Dosarul nr. x/2015, în care a fost pronunțată Decizia nr. 533R din 16 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a avut ca obiect contestația la executare împotriva măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile reprezentate de părțile sociale deținute la SC C. SRL, SC D.. SRL, SC E. SRL, SC F. SRL, SC G. SRL și sumele prezente și viitoare aflate în conturi deschise la mai multe unități bancare aparținând debitoarei A., Dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunțată Decizia civilă nr. 542R din 26 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a avut ca obiect contestația la executare formulată de A. împotriva procesului-verbal de sechestru asigurator asupra a două bunuri imobile situate în București.

În raport cu obiectul diferit al celor două litigii, prin Decizia nr. 542R/26.06.2019, s-a reținut că bunurile imobile situate în București nu se regăsesc printre cele menționate în încheierea din 15.09.2014 și în dispozitivul Deciziei penale nr. 1207/2014, contestatoarea A. având calitatea de terț, iar prin Decizia nr. 533R din 16 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a reținut că bunurile mobile, constând în părțile sociale și sumele prezente și viitoare aflate în conturi deschise la mai multe unități bancare aparținând numitei A., fac parte din bunurile asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii prin aceleași hotărâri penale, contestatoarea având în privința bunurilor respective calitatea de debitor.

În consecință, pentru argumentele expuse în precedent, în acord cu cele reținute în hotărârea recurată, se constată că, în privința hotărârilor invocate în revizuire, nu se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză, corelativă motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1169 din 25 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.

GGC - ED