ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4052/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.11.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției dispuse în dosarul nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 2193 din 12 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 5923 din data de 25 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2193 din 12 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante.

Împotriva deciziei nr. 5923 din data de 25 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, contestatoarea a arătat că instanța de recurs trebuia să constate că are calitate procesuală și că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 153 C. proc. civ., astfel încât trebuia să amâne judecarea cauzei și să dispună citarea părților, cu respectarea dispozițiilor legale.

Contestatoarea a susținut că respingerea cererii sale de amânare și introducere în cauză, nu are temei legal, aprecierea că acțiunea de față are caracter personal, fiind eronată, având în vedere faptul că acțiunea introdusă are ca scop final redeschiderea cauzei, în vederea rejudecării, astfel încât să fie înlăturat prejudiciul produs în dauna mamei sale.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând încheierea contestată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Conform dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., invocate de contestator:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

În speță, contestatoarea critică faptul că nu a fost legal citată pentru termenul de judecată când s-a soluționat recursul, respectiv la 25.11.2021, și nici nu a fost admisă cererea sa de amânare și introducere în cauză, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 153 din C. proc. civ., potrivit căruia citarea era obligatorie.

Prin decizia contestată, instanța de recurs a respins cererea de introducere în cauză a contestatoarei A., apreciind că acțiunea de față are caracter personal. Totodată, a anulat recursul pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentei - reclamante B..

Intimata a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității cererii de contestație în anulare, pentru că motivele puteau fi susținute prin intermediul căii de atac a recursului.

Contrar susținerilor contestatoarei, Înalta Curte constată că aceasta avea cunoștință de termenul de judecată din data de 25.11.2021, când s-a soluțioant cauza, astfel cum rezultă din cererea de amânare a cauzei aflată la dosarul de recurs.

În realitate, nemulțumirea contestatoarei vizează soluția de respingere a cererii de introducere în cauză în calitate de moștenitor al recurentei - reclamante B. și, implicit, soluția dată de instanța de recurs asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință.

Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, fiind deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute limitativ de art. 503 C. proc. civ.

Dispozițiile legale menționate au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv.

Fiind o cale de retractare, contestația în anulare vizează exclusiv îndreptarea unor nereguli procedurale expres prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate prin decizia contestată, respectiv excepția lipsei calității procesuale de folosință a recurentei - reclamante B..

Prin urmare, motivele și criticile cuprinse în contestație nu încadrează în cazurile și condițiile prevăzute de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestație în anulare privind nelegala citare a părții, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea B. împotriva deciziei nr. 5923 din 25 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2022.