ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5042/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5042/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea rezoluției din data de 15 ianuarie 2020 emisă de Inspecția Judiciară, în dosarul nr. x.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1063 din data de 30 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 1063 din data de 30 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul B., prin care a reluat aspectele invocate în cuprinsul sesizării adresate Inspecției Judiciare.
Apărările formulate în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității recursului. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Decizia instanței de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata - pârâtă prin întâmpinare.
Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantului B. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din lecturarea susținerilor recurentei, rezultă că acesta nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în aceste motive de casare.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererile recurentei-reclamante Autoritatea Pentru Supravegherea și Protecția Animalelor București de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.
Recurentul -reclamant s-a limitat la a relua situația de fapt și a-și exprimare nemulțumirea față de modul în care a fost soluționată sesizarea sa de către Inspecția Judiciară.
Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.
O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul B. împotriva sentinței civile nr. 1063/2020 din 30 octombrie 2020 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2022.