ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5551/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, la data de 30.01.2020 reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, contestație împotriva Rezoluției inspectorului - sef nr. C19-4587, de la data de 8 ianuarie 2020 și a Rezoluției de clasare nr. 3414/A/07.10.2019.

Prin sentința nr. 981 din 12 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară, așa cum a fost completată, ca nefondată.

Recurentul - reclamant A. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 981 din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea acestuia și anularea hotărârii, anularea rezoluțiilor contestate și obligarea pârâtei Inspecția Judiciară la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității recursului având în vedere de faptul că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară.

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantului nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentului, rezultă că acesta nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în aceste motive de casare.

De altfel, chiar dacă ar fi menționat un text de lege, simpla indicare a unui articol din lege, lipsită însă de descrierea și motivarea faptică a situației care să vină în susținerea și dea legitimitate dispoziției legale invocate, nu este suficientă și nu poate fi asimilată cu cerința obligatorie a motivării recursului.

Totodată, având în vedere faptul că, în cuprinsul recursului declarat nu a fost indicată nicio normă de drept material care să fi fost încălcată sau aplicată greșit la pronunțarea sentinței civile nr. 981/12.10.2020 și nu a fost arătat niciun motiv pentru care hotărârea recurată nu ar fî în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, instanța de control judiciar apreciază că susținerile prezentate de recurent nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate în ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat, dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, în ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului.

Pornind de la aceste prevederi legale, Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi extraordinare de atac, care poate fi exercitată pentru motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ., cu scopul de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că cererea recurentului-reclamant de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd expres sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței nr. 981 din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.