ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 650/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 650/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia la data de 23 ianuarie 2008, reclamantul Protopopiatul Român Unit
cu Roma Greco Catolic – Ocna Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut
cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 1528/2007, emisă de
pârâtă, ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că prin decizia contestată pârâta i-a respins cererea de
restituire în natură sau în echivalent a imobilului înscris în CF 1061 Ocna
Mureș. În opinia sa, decizia contestată este urmarea unei greșite interpretări a
cuprinsului cărții funciare și a ignorării particularităților dreptului de
proprietate din zona Ocna Mureș și a dreptului de embatic, constând în dreptul
de proprietate asupra solului, însoțit de un drept de proprietate al statului
asupra subsolului, pentru exploatarea sării.
În drept, acțiunea a fost
întemeiată pe prevederile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000 și ale art. 480 C. civ.
Prin sentința nr. 36/F/CA/2008
din data de 12 martie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active
a reclamantului, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins acțiunea ca
neîntemeiată.
În
considerentele sentinței, instanța a reținut că excepția lipsei calității
procesuale active este neîntemeiată, întrucât Parohia Română Unită cu Roma
Greco Catolică Ocna Mureș face parte din limitele teritoriului administrativ al
Protopopiatului Român Unit cu Roma Greco Catolic Ocna Mureș, care este
administrator și dispunător al tuturor bunurilor bisericești care se găsesc în
limitele teritoriului administrativ aflat în competență conform Codului Canoanelor
Bisericilor Orientale, acesta fiind cel care a depus cererea de retrocedare a
imobilului și căruia i s-a comunicat Decizia nr. l528/10 decembrie 2007,
atacată cu prezenta contestație.
Cu
privire la fondul cauzei, curtea de apel a reținut că reclamantul nu a făcut
dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, iar din extrasele
cărților funciare aflate la dosar nu rezultă că Parohia Română Unită cu Roma
Greco Catolică ar fi fost proprietara imobilelor identificate sub nr. top
1996/1 Ocna Mureș.
Reclamantul
a atacat cu recurs sentința menționată, pentru motive pe care le-a încadrat în
prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
În
motivarea căii de atac, recurenta – reclamantă a arătat că instanța de fond
și-a însușit eronat concluziile Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri
imobile care au aparținut cultelor religioase din România, omițând că imobilul
în litigiu a fost înscris în Cf 1061 Ocna Mureș, cartea funciară care a cuprins
o mare parte a imobilelor proprietatea cultului greco-catolic. Relevantă este,
potrivit susținerilor recurentului – reclamant, împrejurarea că în aceeași
carte funciară este cuprins și lăcașul de cult, care a fost restituit pe cale
judecătorească cultului Greco-Catolic, ceea ce constituie un argument în plus
în sensul neobservării și neexaminării corespunzătoare a actelor de
proprietate, care au condus la pronunțarea unei soluții eronate.
Prin cererea de recurs, Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco - Catolic
Ocna Mureș a solicitat și proba cu înscrisuri constând în acte de proprietate
suplimentare, dar ulterior nu a mai depus la dosarul de recurs nici un înscris,
deși proba era admisibilă conform art. 305 C. proc. civ.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul –
reclamant și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constatată că recursul nu este fondat.
Actul administrativ supus controlului exercitat de instanța de
contencios administrativ este Decizia nr. 1528 din 10 decembrie 2007, prin care
intimata – pârâtă a respins cererea de retrocedare a imobilului situat în
orașul Ocna Mureș, județul Alba înscris în CF nr. 1061 a localității respective, cu nr. top.1996/1.
În motivarea deciziei, Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri
imobiliare care au aparținut cultelor religioase din România a reținut că nu
sunt întrunite condițiile pentru retrocedarea imobilului solicitat potrivit
O.U.G. nr. 94/2000, pentru că la data soluționării cererii de retrocedare,
construcția care a aparținut cultului a fost demolată, iar terenul, care fusese
deținut de Parohia Română Unită cu Roma Greco - Catolică doar cu titlu de
folosință, a fost înstrăinat, pe acesta fiind edificată o construcție nouă.
Probele prezentate de petiționar în procedura administrativă au fost:
copia certificată a cărții funciare nr. 1061 a localității Ocna Mureș, județul
Alba, nr. top. 1996/1;
copia certificată a cărții funciare nr. 1888 a localității Ocna Mureș, județul
Alba,; adresa din 23 iunie 2005 emisă de Primăria orașului Ocna Mureș,
privind situația juridică și locativă actuală a
imobilului solicitat; copia Deciziei nr. 4173/2002 a Curții Supreme de Justiție
și copia Deciziei
nr. 801/1999 a Curții de Apel Alba Iulia.
Din extrasul de carte
funciară rezultă că anterior preluării imobilului, conform Decretului nr. 177/1948,
și transcrierii lui în favoarea Bisericii Ortodoxe Române, Parohia Greco –
Catolică era titulara unui drept de embatic, descris în cartea funciară ca
fiind „folosința terenului și proprietatea supraedificatelor”, proprietarul
terenului fiind Statul Român, situație juridică reținută în mod corect de
instanța de fond.
Recurentul – reclamant nu a
administrat probe noi în faza judiciară pentru a face dovada dreptului de
proprietate al parohiei asupra terenului, iar în ceea ce privește construcția care
i-a aparținut nu a contestat împrejurarea că a fost demolată, în prezent pe
terenul respectiv fiind edificată o construcție nouă.
Potrivit art. 1 alin. (3)
din O.U.G. nr. 194/2000, pot face obiectul retrocedării numai construcțiile
încă existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor (dacă la data preluării
erau proprietatea cultului solicitant) și adăugările care nu depășesc 50% din
aria desfășurată actuală.
Tocmai de aceea nu poate fi
reținută o identitate de regim juridic între imobilul ce face obiectul cauzei
de față și imobilul compus din construcție (lăcaș de cult) și teren, înscris în
cartea funciară nr. 3440, cu nr. top 2151, restituit Parohiei Bisericii Române
Unite cu Roma – Greco – Catolică Ocna Mureș prin decizia nr. 4173/2002 a Curții
Supreme de Justiție, secția civilă.
În consecință, neexistând
motive de modificare a sentinței potrivit art. 304 pct. 9 și 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin.
(1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco Catolic – Ocna Mureș în
calitate reprezentant legal al Parohiei Greco Catolice Ocna Mureș împotriva
sentinței civile nr. 36/F/CA/2008 din 12 martie 2008 a Curții de Apel Alba – Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 februarie 2009.