ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.02.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 678/2008

HOTĂRÂRE
21.02.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 678/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj

sub nr. 2323/33 din 25 aprilie 2006, reclamanții

și A.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Comerțului

și

SA Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, prin lichidator judiciar SC C.E. SRL, anularea

certificatului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 01 martie 2006,

în favoarea pârâtei SC F.S. SRL pentru suprafața de 9.250 m.p., precum și suspendarea

actului administrativ contestat, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că actul administrativ contestat se impune a fi anulat întrucât

a fost emis pe seama pârâtei, cu încălcarea normelor de drept aplicabile, respectiv

H.G. nr. 834/1991 și Legii nr. 15/1990, întrucât pârâta a depus documentația, ulterior

momentului în care, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, instanța a consfințit

dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în litigiu. S-a susținut,

de asemenea, că, prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate

pe seama pârâtei, atât emitentul actului, cât și beneficiara acestuia au nesocotit

și dispozițiile Legii nr. 99/1999.

La data de 10 mai 2006,

M.D. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, cerere care a fost încuviințată

în principiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 221 din

23 aprilie 2007 a admis acțiunea reclamanților:

și A.G. și cererea de intervenție formulată de M.D. și, în consecință, a dispus

anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

din 01 martie 2006, pe seama pârâtei SC F.S. SA Năsăud, județul Bistrița-Năsăud.

A dispus suspendarea executării actului administrativ contestat, până la soluționarea

irevocabilă a cauzei. A obligat pârâții în solidar să plătească reclamanților suma

de 4.030,8 RON cheltuieli de judecată, iar intervenientului suma de 291 RON cheltuieli

de judecată.

În considerentele sentinței

s-a reținut că, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor din 01 martie 2006 emis de Ministerul Economiei și Comerțului se atestă

dreptul de proprietate exclusivă al pârâtei SC F.S. SA pentru suprafața de teren

de 9.250 m.p. Anterior emiterii certificatului, prin hotărârea de stabilire a dreptului

de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud a admis propunerea Comisiei Locale

de Fond Funciar Rebrișoara, județul Bistrița-Năsăud, și a validat neconstituirea

dreptului de proprietate și înscrierea în anexe a terenurilor agricole și cu vegetație

forestieră pentru reclamanți sau antecesorii acestora, care au solicitat reconstituirea

dreptului de proprietate.

Tribunalul Bistrița-Năsăud

prin decizia civilă nr. 385/R/2005, irevocabilă, a respins contestația formulată

de SC F.S. SA împotriva hotărârii nr. 726/2000, Anexa 38, a Comisiei Județene de

Fond Funciar Bistrița-Năsăud.

În motivarea sentinței

s-a mai reținut că pârâta SC F.S. SA este în faliment, nu mai desfășoară activitățile

specifice obiectului său de activitate, iar emiterea certificatului de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe seama pârâtei SC F.S. SA s-a realizat

cu nesocotirea dispozițiilor legale. Totodată, instanța de fond a stabilit ca fiind

îndeplinite cerințele art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea

executării actului administrativ contestat, respectiv cazul bine justificat și iminența

producerii unui prejudiciu.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs în termen pârâta SC F.S. SA Năsăud, prin lichidator judiciar Cabinet

de Insolvență P.I.

Prin cererea de recurs

s-a subliniat că sentința atacată este netemeinică și nelegală pentru motivele de

casare/modificare prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ. și a dreptului de apărare

consacrat prin art. 21 din Constituția României, întrucât nu a fost citat în cauză

lichidatorul SC F.S. SA Năsăud, respectiv Cabinetul de Insolvență P.I., ci fostul

lichidator SC C.E. SRL Bistrița, societate care a fost radiată din Tabloul U.N.P.I.R.

la data de 31 decembrie 2006 în conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (2) și

(3) din O.U.G. nr. 86 din 08 noiembrie 2006;

către instanță o serie de neregularități invocate de către recurenta-pârâtă prin

întâmpinarea depusă la fond și care vizau neîndeplinirea de către reclamanți a procedurii

obligatorii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ,

lipsa unui mandat al reclamanților pentru avocatul M.C. să se adreseze Ministerului

Economiei și Comerțului;

cauzei s-a făcut pe baza unui raport de expertiză tehnică apreciat de recurentă

ca fiind nul în condițiile în care nici în fața instanței și nici în vederea efectuării

expertizei nu a fost legal citată societatea falită, neaplicându-se pe citațiile

emise ștampila acestei societăți; de altfel, în opinia recurentei, este greșită

fundamentarea soluției pronunțate pe această lucrare deoarece expertul nu a răspuns

unor obiective esențiale pentru dezlegarea corectă a pricinii, obiective legate

atât de terenul în discuție, cât și de situația juridică a imobilelor pe care se

află activele societății falite.

Examinând cauza prin prisma

criticilor invocate și în temeiul art. 304

1

de Casație și Justiție reține ca fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C.

proc. civ. și cele ale art. 312 alin. (5) teza a II-a din același C. proc. civ.,

urmând a dispune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Motivul casării îl constituie

judecarea cauzei cu lipsă de procedură în ce o privește pe SC F.S. SA, beneficiară

a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, care, deși aflată în procedura

falimentului reglementată de Legea nr. 64/1995, nu a fost citată prin lichidatorul

Cabinet de Insolvență P.I. cu sediul în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud.

Potrivit art. 85 C. proc.

civ. „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea

părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”, iar art. 87 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ. statuează că cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a

falimentului vor fi citați prin administratorul judiciar, ori, după caz, lichidatorul

judiciar.

Din actele dosarului rezultă

că pârâta a fost citată atât la sediul său, cât și la sediul lichidatorului SC C.E.

SRL, că pentru termenul din 12 iulie 2006 citația a fost primită de reprezentantul

lichidatorului judiciar menționat, însă ulterior acestui termen procedura s-a efectuat

numai prin afișare la ambele sedii. Față de dispozițiile art. 92

1

teza

ultimă C. proc. civ. în mod corect instanța a apreciat procedura ca fiind legal

îndeplinită. De altfel, prin întâmpinarea depusă la SC F.S. SA se precizează că

această societate este reprezentată de societatea lichidatoare SC C.E. S.R.L. (reprezentată

la rândul său de administrator P.I.).

Situația intervenită la

31 decembrie 2006 privind radierea din Tabloul U.N.P.I.R. a lichidatorului SC C.E.

SRL a fost făcută cunoscută pentru întâia oară în fața instanței de control judiciar,

prin cererea de recurs, fiind depuse și dovezile în acest sens: decizia de înființare

a Cabinetului Individual de Practician în Insolvență P.I.; tabelul centralizator

cuprinzând portofoliul activităților de insolvență și clientela ce se transferă

de la SC C.E. SRL la Cabinetul Individual de Insolvență P.I. (în care se regăsește

SC F.S. SA); atestatul emis de U.N.P.I.R.

În acest context, nu se

poate imputa judecătorului fondului lipsa de rol activ în sensul art. 129 C. proc.

civ., așa cum afirmă recurenta, cu atât mai mult cu cât aceasta a ignorat la rândul

său prevederile alin. (1) al aceluiași text legal invocat privitor la îndatoririle

pe care le au părțile în vederea unui proces just.

Pentru a asigurarea respectării

principiului contradictorialității, a dreptului la un proces echitabil așa cum este

acesta consacrat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta

Curte de Casație și Justiție va admite recursul și va casa sentința atacată, trimițând

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării,

instanța fondului se va apleca și asupra celorlalte aspecte detailate în cererea

de recurs atât în privința neregularităților sesizate de pârâtă, cât și în privința

fondului pricinii.

Admite recursul declarat

de SC F.S. SA Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, prin lichidator judiciar Cabinet

Insolvență P.I., împotriva sentinței civile nr. 221 din 23 aprilie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 266/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 25 aprilie 2006 reclamanții B.R., M.O., L.M., T.D., F.M., C.A., D.R., M.I., M.V., R.P.R., R.P.L., M.A., M.F., P.V., S.O., C.E.,
ÎCCJ 2008-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 367/2008
Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 135 din 5 martie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamanți, admițând totodată atât excepția de lucru judecat invocată de pârâta SC U.T.H. SA, cât
ÎCCJ 2007-02-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1202/2007
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2530 din 29 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul
ÎCCJ 2007-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1125/2007
se ulterior ca nefondate apelurile exercitate de recurentele-reclamante în cauză prin decizia nr. 2394/2004 a Curții de Apel Cluj. Mai mult prin sentința nr. 127/2004 a curții de Apel Cluj s-a respins acțiunea reclamantelor-recurente în cau
ÎCCJ 2008-11-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4259/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.750 din 6 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea
Sursă