ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 266/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 25 aprilie 2006 reclamanții B.R., M.O., L.M., T.D., F.M., C.A., D.R., M.I., M.V., R.P.R., R.P.L., M.A., M.F., P.V., S.O., C.E., A.M., A.G. au chemat în judecată Ministerul Economiei și Comerțului și SC F.S. SA, prin lichidator SC C.E. SA, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 1 martie 2006, emis în favoarea pârâtei SC F.S. SA pentru 9.250 mp teren. Totodată reclamanții au solicitat suspendarea actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei. În motivarea cererii, reclamanți au arătat că actul contestat este nelegal fiind emis ulterior pronunțării unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care le era recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

În cauză a formulat cerere de intervenție M.D., cerere încuviințată în principiu. Prin sentința civilă nr. 221 din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea și cererea de intervenție și a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 1 martie 2006, obligând în același timp pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți. Prin Decizia civilă nr. 678 din 21 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC F.S. SA și a casat sentința nr. 221/2007 a Curți de Apel Cluj cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând pentru aceasta că judecata în fond s-a făcut cu lipsă de procedură în ce o privește pe SC F.S.

SA aflată în procedură de insolvență și pentru care trebuia citată prin lichidator. În fond după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 550 din 3 iulie 2008 a admis acțiunea reclamanților; a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate și a obligat pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată. S-a reținut pentru aceasta că reclamanții și-au justificat pretențiile, pentru terenul în litigiu fiindu-le recunoscut dreptul de proprietate cu mult anterior emiterii certificatului de atestare; că în fapt pârâta SC F.S. SA l-a avut numai în folosință valoarea lui nefiind inclusă în capitalul social și mai mult că dat fiind starea sa de insolvență – nu mai desfășoară activitățile specifice obiectului său de activitate și nu mai justifică solicitarea cu privire la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC F.S. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susținând motivele de casare, recurenta a invocat lipsa de procedură cu lichidatorul „Cabinetul Individual de Insolvență P.I.”, pentru ziua de 26 iunie 2008 când s-au pus concluziile în fond; încălcarea dreptului sau la apărare prin respingerea cererii de amânare formulată în acest sens; necitarea sa de către expertul numit în cauză și necomunicarea raportului întocmit de către acesta pentru a putea formula eventuale obiecțiuni; netemeinicia acestui raport care nu ține cont că în fapt reclamanții au făcut schimb de terenuri pentru cele pe care recurenta a edificat construcții; neîndeplinirea procedurii plângerii prealabile și mai ales formularea acestei plângeri de către o persoană care nu era mandatată de reclamanți.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se reține că acestea nu se justifică. Referitor la îndeplinirea procedurii de citare pentru termenul când s-au pus concluzii pe fond, se reține potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar (fila 47) că a fost citat lichidatorul „Cabinet de Insolvență P.I.” – care de altfel a și depus o cerere – la termen, ceea ce dovedește în plus că a avut cunoștință de termen. În ce privește încălcarea dreptului de apărare prin refuzul instanței de a-i acorda termen în acest sens, de reținut că societatea a cerut un prim termen la 8 mai 2008 când a intervenit suspendarea judecății în condițiile art. 242 pct. 2 C. proc.

civ. după care la 26 iunie 2008 a formulat o nouă cerere apreciată corect de instanța fondului ca fiind de natură să ducă la tergiversarea cauzei, reclamanta având timpul material necesar cel puțin din 8 mai 2008, să-și angajeze apărător pentru a o reprezenta în instanță. Referitor la neregularitățile privind citarea pârâtei recurente la efectuarea expertizei, comunicarea raportului precum și în legătură cu posibilitatea de a formula eventuale obiecțiuni, potrivit dovezilor aflate în dosar – rezultă că expertul numit în cauză a citat societatea pârâtă prin lichidator SC C.E. SRL – dovezile de comunicare fiind semnate de administrator P.I., care în fapt este același cu administratorul noului cabinet de insolvență.

De altfel este de reținut că această critică a fost semnalată pentru prima dată în recurs. Tot astfel este de reținut că raportul de expertiză a fost depus la dosar la 30 martie 2007, moment de la care până la soluționarea în fond, pârâta prin lichidator avea posibilitatea să ia cunoștință și să formuleze eventuale obiecțiuni. În ce privește îndeplinirea procedurii prealabile impusă de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, urmează a se reține că și sub acest aspect hotărârea Curții de Apel Cluj este temeinică și legală, fiind corect reținut că atât reclamanți cât și intervenientul s-au adresat M.E.C., autoritatea emitentă a actului contestat. Pe fondul cauzei, deși recurenta nu înțelege să formuleze critici punctuale, urmează a se reține că legal și temeinica Curtea de Apel Cluj a anulat certificatul de atestare emis în favoarea SC F.S.

SA – constatând ca nefiind îndeplinite cerințele H.G. nr. 834/1991. În acest sens corect s-a reținut că anterior emiterii acestui act se recunoscuse prin hotărâre definitivă și irevocabilă dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în litigiu, că în fapt pârâta a avut numai folosința lui, fără ca la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 acesta să fi fost inclus în patrimoniul societății iar valoarea sa în capitalul social și mai ales că în prezent societatea aflată în faliment nu mai desfășoară activități astfel încât condiția esențială impusă de H.G. nr. 834/1991 ca terenul să fie necesar desfășurării activității – neputând fi îndeplinită - eliberarea certificatului de atestare, s-a făcut în mod evident cu încălcarea dispozițiilor actului normativ menționat.

În raport de aceste considerente și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. și 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC F.S. SA Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 550 din 3 iulie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 476 lei cheltuieli de judecată intimaților - reclamanți L.I., L.V., J.S., L.G., B.R., M.O. și A.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.