ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 266/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 25 aprilie 2006 reclamanții B.R., M.O., L.M., T.D., F.M., C.A., D.R., M.I., M.V., R.P.R., R.P.L., M.A.,

M.F., P.V., S.O., C.E., A.M., A.G. au chemat în judecată Ministerul Economiei

și Comerțului și SC F.S. SA, prin lichidator SC C.E. SA, solicitând anularea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate din 1 martie 2006, emis în favoarea

pârâtei SC F.S. SA pentru 9.250 mp teren. Totodată reclamanții au solicitat

suspendarea actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii,

reclamanți au arătat că actul contestat este nelegal fiind emis ulterior

pronunțării unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care le era recunoscut

dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

În cauză a formulat cerere

de intervenție M.D., cerere încuviințată în principiu.

Prin sentința civilă nr. 221

din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea și cererea de

intervenție și a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din

1 martie 2006, obligând în același timp pârâții în solidar la plata

cheltuielilor de judecată către reclamanți.

Prin Decizia civilă nr. 678

din 21 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC F.S. SA și a casat

sentința nr. 221/2007 a Curți de Apel Cluj cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, reținând pentru aceasta că judecata în fond s-a făcut cu lipsă de

procedură în ce o privește pe SC F.S. SA aflată în procedură de insolvență și

pentru care trebuia citată prin lichidator.

În fond după casare, Curtea

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 550 din 3 iulie 2008 a admis acțiunea reclamanților; a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate și a obligat pârâții

în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

S-a reținut pentru aceasta

că reclamanții și-au justificat pretențiile, pentru terenul în litigiu

fiindu-le recunoscut dreptul de proprietate cu mult anterior emiterii

certificatului de atestare; că în fapt pârâta SC F.S. SA l-a avut numai în

folosință valoarea lui nefiind inclusă în capitalul social și mai mult că dat

fiind starea sa de insolvență – nu mai desfășoară activitățile specifice obiectului

său de activitate și nu mai justifică solicitarea cu privire la eliberarea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta SC F.S. SA criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Susținând motivele de

casare, recurenta a invocat lipsa de procedură cu lichidatorul „Cabinetul

Individual de Insolvență P.I.”, pentru ziua de 26 iunie 2008 când s-au pus

concluziile în fond; încălcarea dreptului sau la apărare prin respingerea

cererii de amânare formulată în acest sens; necitarea sa de către expertul

numit în cauză și necomunicarea raportului întocmit de către acesta pentru a putea

formula eventuale obiecțiuni; netemeinicia acestui raport care nu ține cont că

în fapt reclamanții au făcut schimb de terenuri pentru cele pe care recurenta a

edificat construcții; neîndeplinirea procedurii plângerii prealabile și mai

ales formularea acestei plângeri de către o persoană care nu era mandatată de

reclamanți.

Analizând legalitatea și

temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se

reține că acestea nu se justifică.

Referitor la îndeplinirea

procedurii de citare pentru termenul când s-au pus concluzii pe fond, se reține

potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar (fila 47) că a fost citat

lichidatorul „Cabinet de Insolvență P.I.” – care de altfel a și depus o cerere

– la termen, ceea ce dovedește în plus că a avut cunoștință de termen.

În ce privește încălcarea

dreptului de apărare prin refuzul instanței de a-i acorda termen în acest sens,

de reținut că societatea a cerut un prim termen la 8 mai 2008 când a intervenit suspendarea judecății în condițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. după care la 26

iunie 2008 a formulat o nouă cerere apreciată corect de instanța fondului ca

fiind de natură să ducă la tergiversarea cauzei, reclamanta având timpul

material necesar cel puțin din 8 mai 2008, să-și angajeze apărător pentru a o reprezenta în instanță.

Referitor la neregularitățile

privind citarea pârâtei recurente la efectuarea expertizei, comunicarea

raportului precum și în legătură cu posibilitatea de a formula eventuale

obiecțiuni, potrivit dovezilor aflate în dosar – rezultă că expertul numit în

cauză a citat societatea pârâtă prin lichidator SC C.E. SRL – dovezile de

comunicare fiind semnate de administrator P.I., care în fapt este același cu

administratorul noului cabinet de insolvență.

De altfel este de reținut că

această critică a fost semnalată pentru prima dată în recurs. Tot astfel este

de reținut că raportul de expertiză a fost depus la dosar la 30 martie 2007, moment de la care până la soluționarea în fond, pârâta prin lichidator

avea posibilitatea să ia cunoștință și să formuleze eventuale obiecțiuni.

În ce privește îndeplinirea

procedurii prealabile impusă de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004,

urmează a se reține că și sub acest aspect hotărârea Curții de Apel Cluj este

temeinică și legală, fiind corect reținut că atât reclamanți cât și

intervenientul s-au adresat M.E.C., autoritatea emitentă a actului contestat.

Pe fondul cauzei, deși

recurenta nu înțelege să formuleze critici punctuale, urmează a se reține că

legal și temeinica Curtea de Apel Cluj a anulat certificatul de atestare emis

în favoarea SC F.S. SA – constatând ca nefiind îndeplinite cerințele H.G. nr. 834/1991.

În acest sens corect s-a reținut că anterior emiterii acestui act se recunoscuse

prin hotărâre definitivă și irevocabilă dreptul de proprietate al reclamanților

asupra terenului în litigiu, că în fapt pârâta a avut numai folosința lui, fără

ca la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 acesta să fi fost inclus

în patrimoniul societății iar valoarea sa în capitalul social și mai ales că în

prezent societatea aflată în faliment nu mai desfășoară activități astfel încât

condiția esențială impusă de H.G. nr. 834/1991 ca terenul să fie necesar

desfășurării activității – neputând fi îndeplinită - eliberarea certificatului

de atestare, s-a făcut în mod evident cu încălcarea dispozițiilor actului

normativ menționat.

În raport de aceste

considerente și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. și 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC F.S. SA Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 550 din 3 iulie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 476 lei

cheltuieli de judecată intimaților - reclamanți L.I., L.V., J.S., L.G., B.R., M.O.

și A.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2009.