ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5050/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul N.V. a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, emiterea unei decizii prin care această pârâtă să efectueze cu prioritate plata sumei de 125.000 RON, în Dosarul nr. 7902/CC din 30 ianuarie 2006, conform Deciziei nr. 1163 din 28 iunie 2007, emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că solicită plata cu prioritate a sumei de mai sus, pentru motive temeinice (caz medical) or, adresa de răspuns a pârâtei nu specifica rezolvarea cazului și nici nu precizează un termen în acest sens.

Prin precizările formulate la data de 8 ianuarie 2010, reclamantul a arătat că înțelege să conteste cuantumul stabilit prin titlul de plată în sumă de 125.000 RON, în baza deciziei nr. 1163 din 28 aprilie 2007 și a cererii de opțiune înregistrată sub nr. 1384 din 19 octombrie 2007, solicitând plata sumei de 275.000 RON. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 64/CA din 22 februarie 2010, a respins acțiunea formulată de reclamant ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin titlul de plată s-a respectat limita prevăzută de lege, respectiv i s-a acordat reclamantului despăgubirea în limita sumei de 500.000 RON corespunzătoare cotei sale de ¼ - respectiv 125.000 RON.

Așa fiind, reține în continuare instanța, solicitarea reclamantului la acordarea unor despăgubiri prin plata în numerar superioară sumei de 125.000 RON este nefondată, întrucât s-ar încălca limita de 500.000 RON (corespunzător cotei sale de ¼) pentru un singur dosar de despăgubire, în speță Dosarul nr. 7902/CC din 30 ianuarie 2006. S-a mai reținut și că reclamantului i s-au achitat drepturile cuvenite conform titlului de plată până la soluționarea cauzei. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a formulat recurs N.D. Recurentul a susținut, în esență, că hotărârea Curții de Apel Constanța este greșită, deoarece a menținut cuantumul de 125.000 RON și de asemenea și pentru faptul că a trimis dosarul pentru judecata pe fond la Tribunalul Constanța, pentru ca apoi, prin decizia nr. 2533 din 12 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competentă în soluționarea fondului să fie Curtea de Apel Constanța.

Recurentul susține și faptul că, în mod greșit au fost introduse bunurile tatălui său alături de cele ale celor două surori și a fratelui său, deoarece există o procură notarială respectiv procura nr. PP/2007 prin care patrimoniul tatălui său a fost separat de cel al fraților și surorilor. Astfel, pentru N.V. există titlu individual de despăgubire în cuantum de 640.981 RON și nu titlu de despăgubire colectiv de 2.563.927 RON. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente, care vor completa motivarea hotărârii atacate. Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța la data de 8 mai 2008, reclamantul N.V.

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 125.000 RON cu prioritate, pentru motive temeinice (caz medical) însă, prin răspunsul primit, pârâta nu a specificat rezolvarea cazului și nu precizează un termen în acest sens. Prin precizările formulate la data de 8 ianuarie 2010, reclamantul a arătat că înțelege să conteste cuantumul stabilit prin titlul de plată a sumei de 125.000 RON, în baza deciziei nr. 1163 din 28 aprilie 2007 și a cererii de opțiune înregistrată sub nr. 1384 din 19 octombrie 2007. La rândul său, pârâta, prin concluzii scrise, a invocat excepția tardivității modificării cererii, în raport de dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc.

civ., excepție respinsă ca neîntemeiată de către instanță, pe considerentul că reclamanta și-a modificat câtimea pretențiilor, situație permisă de art. 132 pct. 2 alin. (2) C. proc. civ. Din cele expuse mai sus, rezultă că reclamantul a formulat acțiunea introductivă de instanță la data de 8 mai 2008, iar la data de 8 ianuarie 2010 a solicitat suma de 275.000 RON în baza deciziei nr. 1163 din 28 aprilie 2007. Instanța de fond a considerat în mod greșit că această solicitare reprezintă o modificare a câtimii pretențiilor reclamantului [art. 132 pct. 2 alin. (2) C. proc. civ.] când, în realitate, această solicitare reprezintă o cerere de anulare a deciziei nr. 1539 din 14 decembrie 2007, prin care, reclamantul solicită să i se emită titlul de plată pentru 125.000 RON și pentru care acesta a pierdut termenul de contestare în instanță.

Așa fiind, solicitarea acestuia de a i se acorda despăgubiri, prin plata în numerar superioară sumei de 500.000 RON, pentru un singur dosar de despăgubire (corespunzător cotei sale de ¼) este nefondată, așa cum corect a reținut și instanța de fond. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.V. împotriva sentinței civile nr. 64/CA din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.