ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3237/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții F.I. și F.V. au chemat în

judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună introducerea pe lista

soluționării cu prioritate a Dosarului nr. 09643 din 9 februarie 2009 și

obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 RON și a contravalorii venitului pe

care l-ar fi realizat în cuantum de 81.480 RON conform calcului făcut de

expert.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că prin Decizia nr. 4570 din 26 septembrie 2005 a Primarului

General al Municipiului București, li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent

pentru suprafața de 288 mp situată în București, imposibil de restituit, fiind afectată

în totalitate de carosabil.

Prin decizia nr. 4117

din 17 decembrie 2008 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a stabilit

despăgubirile cuvenite la suma de 1.299.662,63 ROL iar prin Decizia nr. 247 din

12 februarie 2009 (titlu de conversie) s-a luat act de opțiunea reclamanților pin

care s-a emis titlul de conversie în cuantum de 799.662,63 RON, pârâta urmând să

le achite diferența, în numerar, de 500.000 RON în două tranșe a câte 250.000 RON

fiecare în termen de 2 ani.

Prin precizarea de acțiune,

reclamanții au arătat că renunță la solicitarea privind obligarea pârâtei la plata

contravalorii lipsei de folosință și își restrâng pretențiile la suma de 250.000

RON, reprezentând a doua tranșă din suma datorată.

Prin întâmpinare, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii cu privire la cea de a doua solicitare.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 3717

din 5 octombrie 2010, a respins excepția inadmisibilității cererii cu privire la

capătul 1 al acțiunii și excepția prematurității cererii cu privire la petitul 2

al acțiunii, invocate de pârâtă, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta

să le plătească a doua tranșă a sumei de bani prevăzută în Titlul de plată din 18

martie 2010 în cuantum de 250.000 RON.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarele:

Cererea privind analiza

cu prioritate nu poate fi socotită inadmisibilă în temeiul art. 18.2.5 din norme,

potrivit cărora prin derogare de la art. 18.2.4 Direcția pentru acordarea despăgubirilor

în numerar va putea emite cu prioritate titluri de plată sau titluri de conversie.

Or, câtă vreme există o asemenea posibilitate există și calea procesuală de examinare

a legalității unui eventual refuz de aplicare a prevederilor citate.

În ce privește excepția

prematurității, s-a reținut că termenul de 2 ani prevăzut de art. 14

1

alin. (3) din O.U.G. nr. 81/2007 nu este un termen suspensiv ci un termen limită

până la care pârâta trebuie să achite integral despăgubirile. Pe fondul cauzei,

s-a reținut că existența termenului limită de 2 ani nu constituie prin ea însăși

o împrejurare care să justifice refuzul de plată a despăgubirilor dacă nu este însoțită

de alte elemente care să probeze imposibilitatea obiectivă a plății.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților.

Recurenta a susținut că

reclamanților F.I. și F.V. li s-a emis titlul de plată din 18 martie 2010 și plata

efectivă corespunzătoare primei tranșe a fost realizată prin ordinul de plată din

22 martie 2010.

Având în vedere că sumele

aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranșe pe parcursul a 2 ani,

calculați de la data emiterii titlului de plată, până la concurența sumei de 50.000

RON, pentru Dosarul nr. 09643 din 9 februarie 2009 scadența pentru cea de a doua

tranșă este la data de 18 martie 2012.

Recursul va fi admis pentru

considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 4 iunie 2011 intimații-reclamați F.I. și F.V. au precizat că pe data

de 13 decembrie 2010 în contul în care au primit prima tranșă de 250.000 RON li

s-a virat și ce a de a doua tranșă, astfel că recursul a rămas fără obiect.

Intimații-reclamanți au

investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând introducerea Dosarului

nr. 09643 din 9 februarie 2009 pe lista dosarelor soluționate cu prioritate și obligarea

pârâtei la plata sumei 500.000 RON și a contravalorii venitului de 81.480 RON pe

care le-ar fi putut realiza conform calculului întocmit de expertul numit de pârâtă.

Prin decizia nr. 4117

din 17 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

intimaților-reclamanți li s-au stabilit despăgubirile cuvenite în cuantum de 1.299.662,63

ROL iar prin titlul de conversie (decizia nr. 247 din 12 februarie 2009) s-a emis

titlul de conversie pentru un număr de 799.663 acțiuni, pârâta urmând să le achite

diferența de 500.000 RON în numerar în două tranșe, în decurs de 2 ani.

Procedura administrativă

de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură

este reglementată în cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Potrivit art. 3 lit. h)

din Ttlul VII din Legea nr. 247/2005 „titlurile de plată sunt certificate emise

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama

statului român, de a primi în numerar o sumă maximă de 500.000 RON.

Plata efectivă corespunzătoare

primei tranșe a fost realizată reclamanților prin Ordinul de plată din 22 martie

2010, iar plata celei de-a doua tranșe a fost efectuată la data de 6 decembrie 2010,

prin ordinul de plată, așa cum de altfel rezultă din Extrasul de cont depus la dosarul

de recurs.

Având în vedere că prin

emiterea acestui ultim ordin de plată a fost plătită și ce de-a doua tranșă, acțiunea

reclamanților a rămas fără obiect.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

Înalta Curte va admite

recursul, va modifica sentința recurată respingând acțiunea ca rămasă fără obiect.

În ceea ce privește obligarea

recurentei la plata cheltuielilor de judecată, cererea acestora va fi respinsă,

față de dezlegarea dată pricinii de către instanța de recurs și de faptul că recurenta

nu a fost în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile

nr. 3717 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamanților

F.I. și F.V. ca rămasă fără obiect.

Respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie

2011.