ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3237/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții F.I. și F.V. au chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună introducerea pe lista soluționării cu prioritate a Dosarului nr. 09643 din 9 februarie 2009 și obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 RON și a contravalorii venitului pe care l-ar fi realizat în cuantum de 81.480 RON conform calcului făcut de expert. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Decizia nr. 4570 din 26 septembrie 2005 a Primarului General al Municipiului București, li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 288 mp situată în București, imposibil de restituit, fiind afectată în totalitate de carosabil.

Prin decizia nr. 4117 din 17 decembrie 2008 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a stabilit despăgubirile cuvenite la suma de 1.299.662,63 ROL iar prin Decizia nr. 247 din 12 februarie 2009 (titlu de conversie) s-a luat act de opțiunea reclamanților pin care s-a emis titlul de conversie în cuantum de 799.662,63 RON, pârâta urmând să le achite diferența, în numerar, de 500.000 RON în două tranșe a câte 250.000 RON fiecare în termen de 2 ani. Prin precizarea de acțiune, reclamanții au arătat că renunță la solicitarea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință și își restrâng pretențiile la suma de 250.000 RON, reprezentând a doua tranșă din suma datorată.

Prin întâmpinare, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la cea de a doua solicitare. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 3717 din 5 octombrie 2010, a respins excepția inadmisibilității cererii cu privire la capătul 1 al acțiunii și excepția prematurității cererii cu privire la petitul 2 al acțiunii, invocate de pârâtă, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să le plătească a doua tranșă a sumei de bani prevăzută în Titlul de plată din 18 martie 2010 în cuantum de 250.000 RON.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Cererea privind analiza cu prioritate nu poate fi socotită inadmisibilă în temeiul art. 18.2.5 din norme, potrivit cărora prin derogare de la art. 18.2.4 Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar va putea emite cu prioritate titluri de plată sau titluri de conversie. Or, câtă vreme există o asemenea posibilitate există și calea procesuală de examinare a legalității unui eventual refuz de aplicare a prevederilor citate. În ce privește excepția prematurității, s-a reținut că termenul de 2 ani prevăzut de art. 14 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 81/2007 nu este un termen suspensiv ci un termen limită până la care pârâta trebuie să achite integral despăgubirile.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că existența termenului limită de 2 ani nu constituie prin ea însăși o împrejurare care să justifice refuzul de plată a despăgubirilor dacă nu este însoțită de alte elemente care să probeze imposibilitatea obiectivă a plății. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Recurenta a susținut că reclamanților F.I. și F.V.

li s-a emis titlul de plată din 18 martie 2010 și plata efectivă corespunzătoare primei tranșe a fost realizată prin ordinul de plată din 22 martie 2010. Având în vedere că sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranșe pe parcursul a 2 ani, calculați de la data emiterii titlului de plată, până la concurența sumei de 50.000 RON, pentru Dosarul nr. 09643 din 9 februarie 2009 scadența pentru cea de a doua tranșă este la data de 18 martie 2012. Recursul va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Prin întâmpinarea formulată la data de 4 iunie 2011 intimații-reclamați F.I. și F.V. au precizat că pe data de 13 decembrie 2010 în contul în care au primit prima tranșă de 250.000 RON li s-a virat și ce a de a doua tranșă, astfel că recursul a rămas fără obiect.

Intimații-reclamanți au investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând introducerea Dosarului nr. 09643 din 9 februarie 2009 pe lista dosarelor soluționate cu prioritate și obligarea pârâtei la plata sumei 500.000 RON și a contravalorii venitului de 81.480 RON pe care le-ar fi putut realiza conform calculului întocmit de expertul numit de pârâtă. Prin decizia nr. 4117 din 17 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, intimaților-reclamanți li s-au stabilit despăgubirile cuvenite în cuantum de 1.299.662,63 ROL iar prin titlul de conversie (decizia nr. 247 din 12 februarie 2009) s-a emis titlul de conversie pentru un număr de 799.663 acțiuni, pârâta urmând să le achite diferența de 500.000 RON în numerar în două tranșe, în decurs de 2 ani.

Procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură este reglementată în cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Potrivit art. 3 lit. h) din Ttlul VII din Legea nr. 247/2005 „titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, de a primi în numerar o sumă maximă de 500.000 RON. Plata efectivă corespunzătoare primei tranșe a fost realizată reclamanților prin Ordinul de plată din 22 martie 2010, iar plata celei de-a doua tranșe a fost efectuată la data de 6 decembrie 2010, prin ordinul de plată, așa cum de altfel rezultă din Extrasul de cont depus la dosarul de recurs.

Având în vedere că prin emiterea acestui ultim ordin de plată a fost plătită și ce de-a doua tranșă, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința recurată respingând acțiunea ca rămasă fără obiect. În ceea ce privește obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, cererea acestora va fi respinsă, față de dezlegarea dată pricinii de către instanța de recurs și de faptul că recurenta nu a fost în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3717 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților F.I. și F.V. ca rămasă fără obiect. Respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2011.