ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4117/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4117/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 336/S din 4 iulie 2007, Tribunalul Brașov a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pe inculpații: - P.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., - C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. În baza art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar pe inculpatul C.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la aceeași infracțiune.
În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 86 2 C. pen. în baza art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în dispozitivul sentinței, punându-se în vedere acestora prevederile art. 86 4 C. pen. Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., s-a dispus inculpaților interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe durata a 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii. S-a făcut aplicarea art. 13 C. pen.
cu privire la neaplicarea pedepselor accesorii față de ambii inculpați. Totodată, s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reținerii și a arestării preventive, de la 8 martie 2006 la 29 iulie 2006 pentru inculpatul P.A. și de la 8 martie 2006 la 23 iunie 2006 pentru inculpatul C.G. Î n esență, s-au reținut următoarele: În cursul lunii decembrie 2005, în calitate de agent de poliție, inculpatul P.A. a pretins și primit băuturi alcoolice și sumele de 50 RON, respectiv 800 RON, de la numitul C.D., în scopul de a nu înregistra dosarul penal în care acesta din urmă era învinuit. S-a mai reținut că inculpatul C.G., agent de poliție, a înlesnit activitatea infracțională a inculpatului P.A., în vederea omiterii înregistrării dosarului penal.
Referitor la cea de a doua infracțiune pentru are inculpații au fost trimiși în judecată, prevăzută de art. 246 C. pen. și achitați de instanța de fond, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile laturii obiective a acestei infracțiuni. Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 66/AP din 10 iulie 2008, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, a desființat sentința atacată cu privire la individualizarea pedepselor principale și complementare aplicate inculpaților și, rejudecând, a înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 lit. c) C. pen. reținute pentru ambii inculpați și a majorat pedepsele aplicate inculpaților de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.
de către inculpatul P.A. și, respectiv, complicitate la aceeași infracțiune, săvârșită de inculpatul C.G. Totodată, a fost majorată durata termenului de încercare pentru ambii inculpați de la 4 ani la 6 ani. Î n baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpaților, ca pedeapsă complementară, pe lângă dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen., și dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de ambii inculpați. Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale de către procuror, pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii și achitarea acestora, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.
la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în subsidiar, apărătorul inculpatului P.A. a solicitat aplicarea circumstanțelor atenuante. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpaților, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedepsele aplicate acestora. Critica referitoare la nulitatea urmăririi penale, pentru neefectuarea acesteia în mod nemijlocit de procuror, nu este întemeiată, explicațiile motivate de reprezentantul Ministerului Public, referitoare la această critică, redate în preambulul deciziei fiind în concordanță cu prevederile legale în materie.
Î n cauză, instanța a apreciat corect că urmărirea penală s-a desfășurat în conformitate cu dispozițiile procesual penale, care nu limitează în nici un mod posibilitatea procurorului de a delega organele de poliție pentru efectuarea unor acte de cercetare penală, în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror. Astfel, potrivit art. 217 alin. (4) C. proc. pen., în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 356/2006, în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției. Așadar, din economia textului art. 217 alin. (4) C. proc. pen., rezultă că legiuitorul nu a instituit nici un criteriu cantitativ al actelor de cercetare care pot face obiectul delegării pentru a fi efectuate de organele de poliție, unica condiție fiind aceea ca delegarea să nu fie una generală, ci să se refere la „anumite" acte de cercetare.
Or, din lecturarea dosarului de urmărire penală, rezultă că a existat o delegare explicită pentru fiecare act de cercetare efectuat de organele poliției. Nici cea de a doua critică, referitoare la achitarea inculpaților, nu poate fi primită. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că sunt întrunite atât cerințele laturii obiective, cât și a celei subiective ale infracțiunii de luare de mită, respectiv, complicitate la aceeași infracțiune săvârșite de inculpați. Din coroborarea declarațiilor inculpaților cu cele ale denunțătorului, ale martorilor T.C., G.A. și I.G., precum și cu transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice, rezultă cert că inculpatul P. a pretins și primit bani și băutură de la denunțătorul C.D., în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
Astfel, deși a constatat săvârșirea de către denunțător a unei infracțiuni la regimul circulației rutiere, inculpatul P.A. a omis să întocmească procesul-verbal de constatare a infracțiunii, tergiversând înregistrarea dosarului, cu scopul de a nu întocmi dosar penal denunțătorului. Ajutorul dat de inculpatul C.G., deși nu a avut loc urmare unei înțelegeri prealabile, a fost concretizat în acte de sprijinire concomitente a activității infracționale a inculpatului P., pentru ca acesta din urmă să pretindă și să primească suma de bani și băuturile alcoolice. Nici critica privind individualizarea pedepsei aplicate inculpatului P., prin greșita înlăturare a circumstanțelor atenuante, nu poate fi primită.
Instanța de apel a individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, către minimul special prevăzut de lege, apreciind, în mod just, că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în raport de calitatea inculpaților, de polițiști, ale căror funcții presupun existența unei bune conduite din partea acestora și de faptul că ei nu au recunoscut faptele săvârșite. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.A. și C.G. împotriva deciziei penale nr. 66/AP din 10 iulie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2008.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.