ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4117/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4117/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursurilor de față
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 336/S din 4 iulie 2007, Tribunalul Brașov a achitat, în
baza
art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.
d) C. proc. pen., pe inculpații:
- P.A. pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.,
- C.G.
pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută
de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen.
În baza
art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la
art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit.
a) – art. 76 lit. c) C. pen., a
condamnat pe inculpatul P.A. la o
pedeapsă de 2 ani închisoare, iar pe inculpatul C.G. la o pedeapsă de 2
ani închisoare pentru săvârșirea complicității la
aceeași infracțiune.
În baza
art. 86
1
C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a
pedepselor de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaților pe durata termenului
de încercare de 4 ani, conform art. 86
2
C. pen.
în baza
art. 86
3
C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare
inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în dispozitivul sentinței,
punându-se în vedere acestora prevederile art. 86
4
C. pen.
Potrivit
art. 65 alin. (2) C. pen., s-a dispus inculpaților interzicerea dreptului
prevăzut de art. 64 lit. b) C. pen., respectiv
dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat
pe
durata a 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a
făcut aplicarea art. 13 C. pen. cu privire la
neaplicarea
pedepselor accesorii față de ambii inculpați.
Totodată,
s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reținerii și a arestării preventive,
de la 8 martie 2006 la 29 iulie 2006 pentru inculpatul P.A. și de la 8 martie
2006 la 23 iunie 2006 pentru inculpatul C.G.
Î
n esență, s-au reținut următoarele:
În
cursul lunii decembrie 2005, în calitate de agent de
poliție, inculpatul P.A. a pretins și primit băuturi alcoolice și
sumele de 50 RON, respectiv 800 RON, de la numitul
C.D.,
în scopul de a nu înregistra dosarul penal în care acesta din urmă
era învinuit.
S-a mai
reținut că inculpatul C.G., agent de poliție, a înlesnit activitatea
infracțională a inculpatului P.A., în vederea omiterii înregistrării dosarului
penal.
Referitor la cea de a doua infracțiune pentru are
inculpații au
fost trimiși
în judecată, prevăzută de art. 246 C. pen. și achitați de
instanța
de fond, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile laturii obiective a
acestei infracțiuni.
Curtea
de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală
nr. 66/AP din 10 iulie 2008, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Brașov, a desființat sentința atacată cu privire la individualizarea pedepselor
principale și complementare aplicate inculpaților și, rejudecând, a înlăturat
circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin.
(1) lit. a) – art. 76 lit. c) C. pen.
reținute pentru ambii inculpați și
a majorat pedepsele aplicate inculpaților de la 2 ani închisoare la 3 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6, art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. de către
inculpatul P.A. și, respectiv, complicitate la aceeași infracțiune, săvârșită
de inculpatul C.G.
Totodată,
a fost majorată durata termenului de încercare pentru ambii inculpați de la 4
ani la 6 ani.
Î
n baza
art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpaților, ca
pedeapsă complementară, pe lângă dreptul prevăzut
de art. 64 alin. (1)
lit. b) C. pen., și dreptul de a fi ales în
autoritățile publice sau în
funcții
elective publice, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. pen.
Au fost
menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin
aceeași decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de ambii
inculpați.
Prin
recursurile declarate, inculpații au solicitat casarea hotărârilor și
trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale de către
procuror, pentru motivele arătate în partea
introductivă
a hotărârii și achitarea acestora, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)
rap.
la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în subsidiar, apărătorul inculpatului P.A. a
solicitat aplicarea circumstanțelor atenuante.
Recursurile nu sunt fondate.
Din
examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect
faptele și vinovăția inculpaților, le-au dat o încadrare juridică
corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedepsele
aplicate acestora.
Critica
referitoare la nulitatea urmăririi penale, pentru neefectuarea acesteia în mod
nemijlocit de procuror, nu este întemeiată, explicațiile motivate de
reprezentantul Ministerului Public, referitoare la această critică, redate în
preambulul deciziei fiind în concordanță cu prevederile legale în materie.
Î
n cauză, instanța a apreciat corect că urmărirea
penală s-a
desfășurat în conformitate cu dispozițiile
procesual penale, care nu limitează în nici un mod posibilitatea procurorului
de a delega
organele de poliție pentru
efectuarea unor acte de cercetare penală,
în cauzele în care urmărirea
penală se efectuează de către procuror.
Astfel,
potrivit art. 217 alin. (4) C. proc. pen., în redactarea anterioară modificării
aduse prin Legea nr. 356/2006, în cauzele în care urmărirea penală se
efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare
penală să fie efectuate de către organele poliției.
Așadar,
din economia textului art. 217 alin. (4) C. proc. pen., rezultă că legiuitorul
nu a instituit nici un criteriu cantitativ al actelor de cercetare care pot
face obiectul delegării pentru a fi efectuate de organele de poliție, unica
condiție fiind aceea ca delegarea să nu fie una generală, ci să se refere la
„anumite" acte de cercetare.
Or, din lecturarea dosarului de urmărire penală,
rezultă că a
existat o delegare explicită pentru fiecare
act de cercetare efectuat de organele poliției.
Nici
cea de a doua critică, referitoare la achitarea inculpaților, nu poate fi
primită.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,
rezultă că sunt
întrunite atât cerințele laturii
obiective, cât și a celei subiective ale infracțiunii de luare de mită,
respectiv, complicitate la aceeași infracțiune săvârșite de inculpați.
Din
coroborarea declarațiilor inculpaților cu cele ale denunțătorului, ale
martorilor T.C., G.A. și I.G., precum și cu transcrierile înregistrărilor
convorbirilor telefonice, rezultă cert că
inculpatul P. a pretins și
primit bani și băutură de la denunțătorul C.D.,
în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
Astfel,
deși a constatat săvârșirea de către denunțător a unei infracțiuni la regimul
circulației rutiere, inculpatul P.A. a omis să întocmească procesul-verbal de
constatare a infracțiunii, tergiversând înregistrarea dosarului, cu scopul de a
nu întocmi dosar penal denunțătorului. Ajutorul dat de inculpatul C.G., deși nu
a avut loc urmare unei înțelegeri prealabile, a fost concretizat în acte de
sprijinire concomitente a activității infracționale a inculpatului P., pentru
ca acesta din urmă să pretindă și să primească suma de bani și băuturile
alcoolice.
Nici
critica privind individualizarea pedepsei aplicate inculpatului P., prin
greșita înlăturare a circumstanțelor atenuante, nu poate fi primită. Instanța
de apel a individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate
inculpaților, către minimul special prevăzut de lege, apreciind, în mod just,
că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.
(1) lit. a) C. pen., în raport de calitatea inculpaților, de polițiști, ale
căror funcții presupun existența unei bune conduite din partea acestora și de
faptul că ei nu au recunoscut faptele săvârșite.
Neexistând
nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,
urmează ca recursurile inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea
acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.A.
și C.G. împotriva deciziei penale nr. 66/AP din 10 iulie 2008 a Curții de Apel
Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11
decembrie 2008.