ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2681/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2681/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 147/2004
Tribunalul Brașov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.
(1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.P.A., pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. și pe inculpatul T.A.,
pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.
În baza art. 334 C. proc.
pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpații, B.A.,
T.A. și S.L.G. din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209
alin. (1) lit. a), g) și i), alin. (3) lit. a) C. pen., în infracțiunea
prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit.
a), g) și i) și alin. (3) C. pen., pentru care i-a condamnat după cum urmează.
- B.P.A. la 3 ani închisoare
- T.A. și
- S.L.G. la câte 2 ani
închisoare fiecare.
Conform art. 86
1
și art. 86
2
C. pen., a dispus suspendarea executării sub
supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului B.P.A. pe
durata unui termen de încercare de 6 ani cu obligarea lui la măsurile de
supraveghere, prevăzute la art. 86
3
alin. (1) lit. a) – d) C. pen.
S-a făcut și aplicarea art.
86
4
C. pen.
Conform art. 81 și art. 82
C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte 2
ani închisoare, aplicate inculpaților T.A. și S.L.G. pe durata termenului de
încercare de 4 ani și s-a atras atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen. S-a
dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.P.A.
În baza art. 118 lit. b) C.
pen., s-a dispus confiscarea de la T.A. a lucrurilor care au servit la
comiterea infracțiunii.
Inculpații au fost obligați,
fiecare la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că, inculpatul B.P.A., muncitor necalificat la stația de
combustibil din comuna Târlungeni, sat Zizin, aparținând SC A. SRL Brașov,
având atribuții vânzarea combustibilului și paza unității, împreună cu
coinculpatul T.A., fără ocupație, au convenit în jurul datei de 7 octombrie
2003 să fure benzină și motorină din depozitul stației, inculpatul B.P.A.,
urmând să primească de la T.A. 15.000 lei/litrul de motorină și 20.000 lei
pentru litrul de benzină.
Așa au mai procedat
inculpații în cursul lunii august 2004.
În noaptea de 7 octombrie
2003 cei doi s-au întâlnit în stație și cu inculpatul S.L.G. având recipiente
din plastic, găleți, pâlnii, pregătite pentru furtul de combustibil.
Inculpatul B.P.A. a intrat
în țarcul unde erau îngropate rezervoarele și cu o cheie a deșurubat capacele
rezervoarelor de benzină și motorină iar ceilalți 2 coinculpați au luat
gălețile în care au turnat combustibilii cu ajutorul pâlniilor.
În acest timp inculpații au
fost observați de martorii M.A. și I.I. care organizaseră o pândă la stația de
combustibil și care au anunțat telefonic societatea de pază SC D. SRL Brașov.
Echipajul trimis la fața locului i-a surprins pe făptuitorii care au părăsit în
grabă zona, abandonând combustibilul sustras, respectiv 123 litri benzină
Premium și 30 litri motorină Euro, toate în valoare de 3.825.750 lei.
S-a motivat că fapta
inculpatului B.P.A. nu îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de
luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., iar aceea a inculpatului
T.A. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.
255 alin. (1) C. pen.
S-a reținut că cei trei inculpați
au comis doar tentativă la infracțiunea de furt calificat.
Prin decizia penală nr.
310/2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul procurorului și a schimbat
încadrarea juridică dată faptelor inculpaților din tentativă la infracțiunea de
furt calificat în infracțiunea consumată, prevăzută de art. 208 – art. 209
alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., aplicând și
prevederile art. 74 lit. a) – art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., față de
inculpații T.A. și S.L.G.
Inculpatul B.P.A. a fost
condamnat la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., iar
T.A. și S.L.G. la câte 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.
pen. S-a computat din pedepse durata arestului preventiv.
Împotriva deciziei au
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații.
Inculpații nu și-au motivat
recursurile.
În recursul parchetului
decizia este criticată pentru greșita achitare a inculpaților în legătură cu
infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen., respectiv art. 255 C. pen., motiv
de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
1
și pentru
greșita individualizare a pedepselor considerate prea reduse, motiv de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Examinând cauza și în raport
de prevederile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că
în cauză există un motiv de casare prevalent celor invocate de procuror și
inculpați.
Potrivit art. 385
9
alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării în cazul când
instanța nu a fost compusă potrivit legii.
Conform art. 17 alin. (1)
din Legea nr. 92/1992 în vigoare la data judecării în fond a cauzei, 11 martie
2004, de către Tribunalul Brașov, cauzele date potrivit legii în competența de
primă instanța tribunalelor se judecă de un singur judecător.
Potrivit art. 27 pct. 1 lit.
a) C. proc. pen., judecata în primă instanță a infracțiunilor prevăzute de art.
254 și art. 255 C. pen., cum sunt cele din cauză, este de competența
tribunalului. Prin urmare, conform regulii generale cauza de față ar fi trebuit
judecată de un singur judecător.
Or, în cauză, completul
tribunalului care a soluționat cauza a fost format din doi judecători. Așa
fiind, hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută potrivit art. 197
alin. (2) C. pen., urmând a fi casată.
Este adevărat că, potrivit
art. 29 din Legea nr. 78/2000 astfel cum a fost modificată prin Art. I pct. 23
din Cartea a II-a titlul I al Legii nr. 161/2003 pentru judecarea în primă
instanță a infracțiunilor din Legea nr. 78/2000 se constituie complete speciale
formate din 2 judecători.
Din examinarea prevederilor
O.U. nr. 43/2002 art. 13 rezultă însă că infracțiunile prevăzute de art. 254 și
art. 255 atrag competența de soluționare în condițiile dispozițiilor Legii nr.
78/2000 numai în anumite condiții care în cauză nu sunt realizate.
Așa fiind, în baza art. 385
pct. 2 lit. c) și art. 385
9
pct. 3 C. proc. pen., Curtea va admite
recursurile procurorului și inculpaților, va casa hotărârile pronunțate și v-a
trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpații B.P.A., T.A. și
S.L.G. împotriva deciziei penale nr. 310 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel
Brașov.
Casează decizia atacată,
precum și sentința penală nr. 147 din 11 martie 2004 a Tribunalului Brașov și
trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 22 aprilie 2005.