ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1888/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 din 10

februarie 2005, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpații:

- A.W., la 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4, cu aplicarea art. 16 din

Legea nr. 143/2000;

- S.I., la 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și

la 3 ani închisoare și un an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din

aceeași lege, pentru ambele cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmând

ca, după contopire, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani

închisoare.

În baza art. 86

7

C. pen.,

pentru inculpatul S.I. s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, SC T.S.P.

SRL Sf. Gheorghe, urmând ca acesta să îndeplinească toate îndatoririle și

măsurile prevăzute de art. 86

8

alin. (3), raportat la art. 86

3

C. pen. Totodată, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă pe

timpul executării pedepsei.

În baza art. 86 C. pen., pentru

inculpatul A.W. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei

și s-au stabilit măsuri arătate expres în dispozitiv pe care trebuie să le

respecte pe durata termenului de încercare, potrivit art. 86

3

C.

pen.

- B.I.Z., la două pedepse de câte un

an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000

și respectiv, la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din

aceeași lege, pentru ambele cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.,

urmând ca după contopirea pedepselor, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă

de un an și 6 luni închisoare.

Totodată, s-a dispus suspendarea

executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului B.I.Z., pe durata

termenului de încercare de 3 ani și 6 luni și, respectiv, un an și 6 luni,

făcându-se aplicarea art. 86

3

C. pen.

Pentru inculpatul S.I., s-a dedus,

din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 1

octombrie 2004 la 10 februarie 2005.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și

a art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a

470 grame cannabis, a plantelor cannabis găsite în localitatea Măgheruș și a

unor instrumente folosite la prepararea și consumul de droguri.

S-au reținut, în esență, următoarele:

În cursul anului 2004, inculpații S.I.

și A.W., ambii consumatori de droguri tip cannabis, au cultivat semințe de

cânepă sălbatică, pentru consum propriu, iar, ulterior, inculpatul S.I. a

oferit spre consum țigări cu cannabis și inculpatului B.I.Z.

La 1 octombrie 2004, inculpații S.I.

și B.I.Z., au plecat cu un autoturism condus de acesta din urmă, să transporte

un sac cu 10 plante de cânepă în localitatea Măgheruș, unde au fost prinși de

organele de poliție.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 299/ Ap din 21 septembrie 2005, admițând apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și de către inculpații A.W. și B.I.Z.,

a desființat în parte sentința și, rejudecând:

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul S.I. la un

an și 8 luni închisoare, iar, în baza art. 4 cu aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000 și a art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 4 luni

închisoare, dispunând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.,

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 8 luni închisoare.

În baza art. 86

1

și 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe

durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86

3

alin.

(1) C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere,

așa cum rezultă din dispozițiile deciziei instanței de apel și s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Totodată, s-a constatat că inculpatul

a fost reținut și arestat preventiv în perioada 1 octombrie 2004 – 10 februarie

2005.

cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.W., la 6 luni

închisoare, dispunându-se, în baza art. 81, 82 C. pen., suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani

și 6 luni.

Totodată, s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost

reținut și arestat preventiv în perioada 4 octombrie 2004 – 7 octombrie 2005.

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea

inculpatului B.I.Z. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 6 luni

închisoare, iar, în baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani

și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 118 lit. a) C. pen. și

a art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a

470 gr. cannabis, 29 kg plante de cannabis, greutăți folosite la cântărit, o

balanță de mână, o pipă și 2 talere, dispunându-se restituirea celorlalte

bunuri ridicate de la inculpați.

În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate.

Totodată, s-a luat act de retragerea

apelului declarat de inculpatul S.I.

În cauză, a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, invocând greșita achitare a

inculpatului B.I.Z. și greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților.

Recursul nu este fondat.

În urma examinării lucrărilor dosarului,

se constată că soluția de achitare pronunțată de instanța de apel privitor la

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reținută în

sarcina inculpatului B.I.Z. este temeinică și legală.

Potrivit art. 345 alin. (2) C. proc.

pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există,

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Totodată, art. 287 C. proc. pen.,

prevede că instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate.

În ceea ce privește probele invocate

în recursul parchetului trebuie reținută împrejurarea esențială că ele se

limitează doar la declarații date de inculpații S.Z. și B.I.Z.

Din economia prevederilor textului art.

69 C. proc. pen., rezultă că declarațiile învinuitului și inculpatului nu pot servi

la aflarea adevărului, și deci la formarea convingerii instanței, decât cu

condiția ca susținerile acestora să fie confirmate de alte probe administrate

în cauză.

Or, alte probe care să confirme

susținerile coinculpatului S.I., nu există în cauză,

Referitor la inculpatul B.I.Z.,

trebuie adăugată împrejurarea, de asemenea, esențială că, prin declarația dată

în cursul cercetării judecătorești, acesta a precizat că a aflat de la

inculpatul S.I. că „transportă cannabids chiar atunci când era să ajungem în

localitatea Măgheruș”.

În aceste condiții apare clar că

instanța de apel a procedat corect achitându-l pe inculpatul B.I.Z., întrucât

la dosar nu există probe care să formeze convingerea certă a instanței cu

privire la vinovăția acestui inculpat așa cum prevăd dispozițiile art. 345 alin.

(2) C. proc. pen.

Nici critica referitoare la

individualizarea pedepselor nu este întemeiată.

În raport de gradul concret de

pericol social al faptelor, reflectat de împrejurările comiterii acestora, de

sinceritatea inculpaților, de conduita lor și de datele ce caracterizează

persoana lor, pedepsele aplicate au fost just individualizate.

Pentru aceste motive, recursul

parchetului urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei

penale nr. 299/ Ap din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală,

privind pe inculpații B.I.Z., S.I. și A.W.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 martie 2006.