ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1888/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 10 din 10 februarie 2005, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpații: - A.W., la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; - S.I., la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și la 3 ani închisoare și un an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din aceeași lege, pentru ambele cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmând ca, după contopire, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 86 7 C. pen., pentru inculpatul S.I. s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, SC T.S.P. SRL Sf. Gheorghe, urmând ca acesta să îndeplinească toate îndatoririle și măsurile prevăzute de art. 86 8 alin. (3), raportat la art. 86 3 C. pen. Totodată, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă pe timpul executării pedepsei. În baza art. 86 C. pen., pentru inculpatul A.W. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei și s-au stabilit măsuri arătate expres în dispozitiv pe care trebuie să le respecte pe durata termenului de încercare, potrivit art. 86 3 C. pen.

- B.I.Z., la două pedepse de câte un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 și respectiv, la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, pentru ambele cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., urmând ca după contopirea pedepselor, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare. Totodată, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului B.I.Z., pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni și, respectiv, un an și 6 luni, făcându-se aplicarea art. 86 3 C. pen. Pentru inculpatul S.I., s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 1 octombrie 2004 la 10 februarie 2005. În baza art. 118 lit. e) C. pen.

și a art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a 470 grame cannabis, a plantelor cannabis găsite în localitatea Măgheruș și a unor instrumente folosite la prepararea și consumul de droguri. S-au reținut, în esență, următoarele: În cursul anului 2004, inculpații S.I. și A.W., ambii consumatori de droguri tip cannabis, au cultivat semințe de cânepă sălbatică, pentru consum propriu, iar, ulterior, inculpatul S.I. a oferit spre consum țigări cu cannabis și inculpatului B.I.Z. La 1 octombrie 2004, inculpații S.I. și B.I.Z., au plecat cu un autoturism condus de acesta din urmă, să transporte un sac cu 10 plante de cânepă în localitatea Măgheruș, unde au fost prinși de organele de poliție.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 299/ Ap din 21 septembrie 2005, admițând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și de către inculpații A.W. și B.I.Z., a desființat în parte sentința și, rejudecând: 1. În baza art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul S.I. la un an și 8 luni închisoare, iar, în baza art. 4 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 4 luni închisoare, dispunând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 8 luni închisoare. În baza art. 86 1 și 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, așa cum rezultă din dispozițiile deciziei instanței de apel și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 1 octombrie 2004 – 10 februarie 2005. 2. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.W., la 6 luni închisoare, dispunându-se, în baza art. 81, 82 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 4 octombrie 2004 – 7 octombrie 2005. 3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.I.Z. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare, iar, în baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 118 lit. a) C. pen. și a art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a 470 gr.

cannabis, 29 kg plante de cannabis, greutăți folosite la cântărit, o balanță de mână, o pipă și 2 talere, dispunându-se restituirea celorlalte bunuri ridicate de la inculpați. În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate. Totodată, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul S.I. În cauză, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, invocând greșita achitare a inculpatului B.I.Z. și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților. Recursul nu este fondat. În urma examinării lucrărilor dosarului, se constată că soluția de achitare pronunțată de instanța de apel privitor la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reținută în sarcina inculpatului B.I.Z.

este temeinică și legală. Potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Totodată, art. 287 C. proc. pen., prevede că instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate. În ceea ce privește probele invocate în recursul parchetului trebuie reținută împrejurarea esențială că ele se limitează doar la declarații date de inculpații S.Z. și B.I.Z. Din economia prevederilor textului art. 69 C. proc. pen., rezultă că declarațiile învinuitului și inculpatului nu pot servi la aflarea adevărului, și deci la formarea convingerii instanței, decât cu condiția ca susținerile acestora să fie confirmate de alte probe administrate în cauză.

Or, alte probe care să confirme susținerile coinculpatului S.I., nu există în cauză, Referitor la inculpatul B.I.Z., trebuie adăugată împrejurarea, de asemenea, esențială că, prin declarația dată în cursul cercetării judecătorești, acesta a precizat că a aflat de la inculpatul S.I. că „transportă cannabids chiar atunci când era să ajungem în localitatea Măgheruș”. În aceste condiții apare clar că instanța de apel a procedat corect achitându-l pe inculpatul B.I.Z., întrucât la dosar nu există probe care să formeze convingerea certă a instanței cu privire la vinovăția acestui inculpat așa cum prevăd dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. Nici critica referitoare la individualizarea pedepselor nu este întemeiată.

În raport de gradul concret de pericol social al faptelor, reflectat de împrejurările comiterii acestora, de sinceritatea inculpaților, de conduita lor și de datele ce caracterizează persoana lor, pedepsele aplicate au fost just individualizate. Pentru aceste motive, recursul parchetului urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 299/ Ap din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală, privind pe inculpații B.I.Z., S.I. și A.W. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2006.