ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4289/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 597/CA din 30 noiembrie

2009 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității cererii; a admis cererea

promovată în contencios administrativ și fiscal de reclamanta M.V., în contradictoriu

cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat decizia nr. 4566/FF din 04

septembrie 2008, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită un titlu de despăgubire

pentru 74.525 RON.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Excepția prematurității

cererii este neîntemeiată, întrucât în speță, reclamanta a formulat plângere prealabilă

împotriva deciziei contestate la 05 noiembrie 2008 și a primit răspuns din partea

pârâtei la 28 noiembrie 2009, astfel că nu se poate reține susținerea pârâtei potrivit

căreia partea interesată nu a urmat procedura stabilită de art. 7 din Legea nr.

554/2004.

Pe fond, instanța a reținut

faptul că prin decizia nr. 4566/FF din 04 septembrie 2009, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea

S.G., S.N. și M.V., în cuantum de 7.200 RON, conform raportului de evaluare 1619/R

din 16 octombrie 2007 întocmit în Dosarul nr. 1474/FFCC/2006, iar reclamanta nu

a fost mulțumită de acest calcul, solicitând efectuarea evaluării în funcție de

valoarea pieții imobiliare (metoda bazată pe comparația vânzării).

Ca urmare, expertiza judiciară

efectuată în cauză a stabilit valoarea terenului ce a făcut obiectul deciziei contestate

la 74.525 RON (echivalentul a 21.000 euro la un curs de 3,5487 RON), la data emiterii

deciziei, metoda folosită de expert fiind abordarea prin comparație de piață.

Reținând că decizia

nr. 4566/FF din 04 septembrie 2008 nu reflecta valoarea reală a despăgubirii terenului

proprietatea autorului reclamantei, astfel cum a rezultat din probele administrate,

instanța a dispus anularea sa și obligarea pârâtei să emită titlu de despăgubire

pentru suma de 74.525 RON.

Împotriva acestei hotărâri,

au declarat recurs pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, susținând că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- în mod greșit a fost

respinsă, de către instanță, excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, memoriile depuse de reclamantă privind

soluționarea dosarului său neavând ca obiect anularea deciziei nr. 4566/FF din

04 septembrie 2008;

- instanța de fond a omis

să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, excepție care, conform art. 2 din H.G.

nr. 361/2005 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, cu modificările și completările ulterioare, ar fi trebuit să conducă

la admiterea acestei excepții, întrucât autoritatea menționată nu are atribuții

legate de emitere a deciziilor individuale de despăgubire;

- în mod greșit, prin

sentința atacată, a fost soluționat fondul cauzei, stabilindu-se o nouă valoare

a despăgubirilor, în baza unei expertize tehnice judiciare efectuată la o altă dată

decât evaluarea inițială, respectiv în alte condiții de piață. În speță, instanța

ar fi trebuit să se pronunțe, în mod strict, aspra motivelor de nelegalitate ale

primei evaluări.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, care se încadrează în

prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:

În mod greșit instanța

de fond a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice judiciare pentru evaluarea

imobilului în litigiu în funcție de o altă dată decât evaluarea inițială, care a

avut loc în luna iulie 2007.

Astfel, o nouă expertiză

de evaluare ar fi fost admisibilă numai pentru a verifica modul în care, în procedura

administrativă, au fost respectate Standardele Internaționale de Evaluare, în raport

de data la care s-a făcut evaluarea.

Această concluzie rezultă

din modul de reglementare a procedurii evaluării prin H.G. nr. 1095/2005 pentru

aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII, potrivit cărora „raportul

de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei

Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante.

În măsura în care acestea

din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile

formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate

în mod obligatoriu și Comisiei Centrale”.

În speță, reclamanta a

formulat obiecțiuni la raportul de evaluare, societatea de evaluare SC R. SRL menținându-și

punctul de vedere și comunicând acest fapt petentei cu adresa din 03 iunie 2008.

Înalta Curte constată

că raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză este neconcludent,

deoarece stabilește o valoare a imobilului la o altă dată decât cea din evaluarea

făcută în procedura administrativă, în condițiile de piață modificate și care, totodată,

se bazează pe metode de calcul diferite, fără a face referire la metodele de evaluare

din raportul SC R. SRL.

De altfel, Înalta Curte

constată că în speță sunt întemeiate și criticile privind lipsa procedurii administrative

prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece prin cererea din

18 noiembrie 2008 reclamanta nu a solicitat în mod expres anularea sau revocarea

deciziei nr. 4566/FF din 02 septembrie 2008, ci a solicitat autorității pârâte doar

informații privind căile de atac împotriva deciziei și termenele de exercitare după

care s-a adresat direct instanței de judecată.

Pentru considerentele

menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și

netemeinică, iar în baza art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., va admite

recursurile, modificând sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate

de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de Statul Român, prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile

nr. 597/CA din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2010.