ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 293/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, reclamantul J.G. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin

Guvernul României – C.C.S.D., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:

- să fie anulată

Decizia nr. 2505/ FF din 6 mai 2008 emisă de pârât;

- să se emită un nou

titlu executoriu pentru suma de 2.184.240 lei;

În motivarea acțiunii

reclamantul a susținut că, prin decizia arătată s-a stabilit că valoarea de

piață a suprafeței de teren de 2 ha, situat în intravilanul localității 23

August, este de 557.309 lei, luându-se în calcul prețul de 7,51 euro/mp, însă

în realitate prețul de piață este de 70 euro/mp, astfel că despăgubirea ce i

s-ar cuveni ar fi de 2.184.240 lei.

Prin întâmpinare

pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii, pentru că reclamantul nu a

așteptat răspunsul la plângerea prealabilă, iar pe fond, a solicitat

respingerea acțiunii pentru că valoarea de piață a imobilului a fost stabilită în

concordanță cu standardele de evaluare.

Prin sentința civilă nr.

141/ CA din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

prematurității acțiunii reclamantului, a anulat decizia atacată și a obligat

pârâtul să emită titlu executoriu în favoarea reclamantului în cuantum de

4.901.590 lei.

Pentru a dispune

astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

A apreciat că

reclamantul a îndeplinit procedura plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 554/2004 și a considerat că întrucât pârâtul a răspuns la plângerea

prealabilă pe timpul judecății acest lucru echivalează cu rămânerea excepției

fără obiect.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a dispus, la cererea reclamantului efectuarea unei expertize

care a stabilit că imobilul care face obiectul cauzei are o valoare de

5.203.088 lei, modificată prin răspunsul la obiecțiunile formulate de pârât la

valoarea de 4.901.590 lei.

Constatând că pârâtul

nu a solicitat efectuarea unei noi expertize, instanța de fond și-a însușit

concluziile expertului privind valoarea imobilului în sumă de 4.901.590 lei și

a dispus în consecință.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care prevăd că modificarea sau

casarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Recurentul susține,

în esență, nelegalitatea hotărârii recurate în privința soluționării excepției

prematurității acțiunii, arătând că motivarea instanței de fond sub aspectul

respingerii excepției este lipsită de temei legal, în cauză în raport de

prevederile art. 7 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se

impunea respingerea cererii ca prematur introdusă, răspunsul instituției

recurente la plângerea prealabilă fiind transmis reclamantului, în termen

legal, ulterior sesizării instanței de judecată de către reclamant.

În ceea ce privește

fondul cauzei arată recurentul, instanța de fond nu a ținut cont de

dispozițiile legale cu privire la posibilitățile pe care le avea reclamantul

nemulțumit de evaluarea terenului, respectiv dreptul de a contesta această

evaluare și de a desemna un evaluator în vederea efectuării expertizei,

posibilități pe care acesta le-a ignorat.

Valoarea terenului

stabilită de societatea de evaluare desemnată în mod legal de C.C.S.D. nu a

fost contestată de către reclamant.

Susține recurentul că

pe baza raportului de evaluare și cu respectarea procedurii prevăzută în Titlul

VII din Legea nr. 247/2005 a emis Decizia nr. 2505/2008, titlu de despăgubire

pentru suma de 557.309 lei, pe care o consideră legală pentru suprafața de 2 ha teren situat în extravilanul localității 23 August, județul Constanța.

Astfel, în raport de

obiectul evaluării, reprezentat de un teren cu destinația extravilan agricol,

stabilirea valorii de 5.203.088 lei prin raportul de expertiză judiciară, reprezintă

în opinia recurentului, o supraevaluare a terenului ce face obiectul acestui

dosar.

Cu privire la

raportul de evaluare întocmit în Dosarul de despăgubiri al reclamantului nr. 1497/FFCC/2006,

arată recurentul că în conformitate cu dispozițiile art. 16 pct. 13 din H.G.nr.

1095/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, reclamantul avea atât posibilitatea de a formula obiecțiuni

la raportul de evaluare întocmit cât și posibilitatea de a fi asistat de un

evaluator ales și remunerat de acesta, astfel că în ședința C.C.S.D. din data

de 24 aprilie 2008, constatând că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de evaluare

și că acesta a stabilit valoarea de piață a terenului așa cum este definită de Comitetul

Internațional pentru Standarde de Evaluare și Grupul European al Asociațiilor

de Evaluatori, s-a procedat la aprobarea raportului în baza cărui a fost emisă

decizia atacată.

Prin întâmpinare,

intimatul - reclamant J.G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Cu privire la

excepția prematurității, în mod corect instanța de fond a respins această

excepție, de vreme ce așa cum rezultă din înscrisurile dosarului, au fost

respectate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

al doilea motiv de recurs, susține intimatul că nicio dispoziție legală

incidentă în cauză nu condiționează demersul său judiciar de contestarea

raportului de evaluare efectuat în Dosarul de despăgubii nr. 1497/FFCC/2006, de

vreme ce dispozițiile art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, prevăd că

deciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate în condițiile Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Examinând cu

prioritate motivul de recurs ce vizează soluționarea excepției prematurității

acțiunii, Înalta Curte constată că este nefondat.

Conform prevederilor art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:”Înainte de a

se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un

act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente

sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de

zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia.”

Potrivit

înscrisurilor depuse în cauză, intimatul - reclamant J.G. a formulat plângere

prealabilă împotriva Deciziei nr. 2505/ FF din 6 mai 2008 emisă de C.C.S.D.,

fiind depusă la fila 141 copia recipisei poștale din 3 iulie 2008 și

înregistrată la A.N.R.P. din 9 iulie 2008.

În aceste condiții,

în mod corect, prima instanță a respins excepția prematurității cererii, având în

vedere și practica judiciară în materie invocată de reclamant prin întâmpinarea

depusă la fondul cauzei, reținând că deși declanșarea „procedurii judiciare

este condiționată de sesizarea pe cale administrativă a autorității emitente a

actului a cărui anulare se cere, intenția legiuitorului fiind evident și aceea

de a-l proteja pe cel ce se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege,

oferindu-i posibilitatea de a evita eventual un proces în fața instanței de

judecată, în cazul în care în cadrul procedurii prealabile autoritatea emitentă

ar proceda la revocarea propriului act.

În măsura în care

însă cel ce se consideră vătămat printr-un act administrativ înțelege să se

adreseze instanței de judecată chiar înainte de a primi răspunsul autorității

emitente, după cum susține această din urmă parte, că a procedat recurentul - reclamant,

ar fi excesiv de formalist a se interpreta că procedura prealabilă nu a fost

îndeplinită.”

Pentru aceste

considerente, constatând că dreptul reclamantului de a se adresa instanței de

judecată era un drept născut, actual și direct, excepția prematurității este

nefondată, motiv pentru care nu poate fi reținută critica din recurs ce vizează

acest aspect soluționat prin respingerea excepției de instanța de fond.

Recursul este însă întemeiat,

iar sentința urmează a fi modificată în sensul respingerii acțiunii ca

nefondată, conform prevederilor art. 304 pct. 9 cu referire la art. 312 alin. (2)

și (3) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 16 pct.

13 din H.G. nr.

1095/2005 pentru aprobarea

normelor metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul

stabilirii

și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente: "Raportul de evaluare al evaluatorului

desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și

persoanelor îndreptățite solicitante. In măsura în care acestea din urmă

formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea.

Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului

desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale.Astfel,

dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevăd o procedură

administrativă de soluționare a cererilor de retrocedare în situația în care se

acordă despăgubiri.

Această

procedură include o etapă specială de evaluare a imobilului pentru care s-a

propus acordarea de despăgubiri, de către evaluatori independenți, stabiliți în

mod aleatoriu. Acest procedeu exclude, în principiu, subiectivitatea evaluării

și se bazează pe criterii transparente, unanim recunoscute internațional.

Pe

de altă parte, Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin

H.G. nr. 1095/2005, prevăd, la pct. 16.13, posibilitatea persoanei îndreptățite

la despăgubiri ca pe tot parcursul desfășurării procedurii de specialitate, să

fie asistată de un evaluator ales și remunerat de el.

Caracterul

evident contradictoriu al procedurii administrative în etapa evaluării are

rolul de a asigura dreptul persoanei beneficiare de a obține o evaluare cât mai

apropiată de realitatea pieței de la acel moment.

Curtea

reține astfel că este inadmisibil ca solicitantul despăgubirilor care, din

propria culpă nu și-a exercitat drepturile specifice procedurii administrative

să conteste ulterior concluziile raportului de evaluare pe baza căruia C.C.S.D.

a emis decizia - titlu de despăgubire.

În cauză, nu se

contestă faptul că reclamantul J.G. nu a formulat obiecțiuni la raportul de

evaluare conform dispozițiilor art. 16.13 din Normele aprobate prin H.G. nr. 1095/2005,

deși a avut această posibilitate, motiv pentru care recurenta a dispus

aprobarea raportului de evaluare și a emis decizia contestată.

În aceste condiții

este irelevantă împrejurarea că la fondul cauzei, recurenta - pârâtă nu a

solicitat o nouă expertiză judiciară care să stabilească valoarea de circulație

a terenului pentru care s-a emis decizia contestată în baza unui raport de

evaluare necontestat conform prevederilor legale menționate.

Constatând că decizia

atacată în contencios administrativ, conform prevederilor art. 19 din Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, este legală și temeinică, acțiunea se impune a fi

respinsă ca nefondată în urma admiterii prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 141/

CA din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului J.G., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2010.