ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4661/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ

și fiscal, reclamantul N.V. a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.P. solicitând instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtei la plata

sumei de 49.934 RON, actualizată de la data de 14 noiembrie 2008, când a fost emis

titlul de despăgubire nr. CC, precum și acordarea de daune materiale și morale.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că beneficiază de o cotă de ¼ din cele 4 apartamente

în suprafață totală de 172 m.p. și 2 ateliere, în suprafață totală de 232 m.p.,

pentru care s-a stabilit acordarea de despăgubiri în sumă de 49.934 RON.

Reclamantul a susținut

că autoritatea pârâtă nu a procedat la achitarea sumei anterior individualizate,

motiv pentru care este îndreptățit să solicite reactualizarea acesteia, precum și

acordarea de daune morale.

În întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât,

în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamantul

putea solicita reactualizarea despăgubirilor ce i se cuvin în termen de 6 luni de

la data comunicării titlului de creanță; numai în situația existenței unor motive

temeinice, reclamantul putea formula cererea de chemare în judecată în termen de

un an de la data comunicării actului administrativ. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii reclamantului.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 644 din 17 decembrie 2009, a respins ca nefondate excepția prescripției

dreptului la acțiune, precum și acțiunea formulată de reclamantul N.V.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul a formulat

acțiunea în termen de 1 an de la data comunicării titlul de despăgubire nr. CC din

14 noiembrie 2008, respectiv la data de 20 octombrie 2009.

Pe baza titlului de despăgubire

anterior arătat și a opțiunii reclamantului înregistrată la A.N.R.P. sub nr. CC

din 14 noiembrie 2008 a fost emis titlul de conversie.

În speță, reclamantul

nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu pentru a putea solicita daune materiale

și morale.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii

acțiunii.

În motivarea căii de atac,

care nu a fost structurată pe motive de recurs, se susține de către recurent faptul

că titlul de conversie în acțiuni din 7 mai 2009 a fost emis în mod greșit, deoarece

opțiunea sa a fost pentru acordarea de despăgubiri în numerar.

Recurentul a precizat

faptul că a contestat în instanță titlul de conversie în acțiuni anterior arătat

și că solicită plata cu prioritate a sumei de 49.934 RON, în baza art. 18

2

alin. (5) din H.G. nr. 128/2008.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ. în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză,

și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Obiectul cererii deduse

judecății îl reprezintă obligarea intimatei-pârâte A.N.R.P. la plata sumei de 49.934

RON, actualizată, de la data de 14 noiembrie 2008, când a fost emis titlul de despăgubire

nr. CC, precum și acordarea de daune materiale și morale.

Astfel, în temeiul

art. 13 alin. (1) și art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2007, având

în vedere dispoziția din 18 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești,

recurentului-reclamant i s-a acordat titlul de despăgubire pentru suma de 49.934

RON, reprezentând cota de ¼ din cuantumul total al despăgubirilor aferente

imobilului construcție, prin decizia nr. 3409 din 14 noiembrie 2008 emisă de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Totodată, recurentului-reclamant

i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 640.981,75 RON,

prin decizia de despăgubire nr. 1163 din 28 iunie 2007 emisă de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând cota de ¼ din cuantumul total

al despăgubirilor aferente imobilului teren.

Prin cererea de opțiune

înregistrată sub nr. 1384 din 19 octombrie 2007, recurentul-reclamant a optat pentru

emiterea titlului de plată în numerar pentru suma de 400.000 RON și pentru titlu

de conversie pentru suma de 240.981 RON.

Pe baza opțiunii recurentului-reclamant

anterior indicată, a fost emis titlul de conversie din 23 octombrie 2007, pentru

suma de 515.981,75 RON, reprezentând un număr total de 415.982 acțiuni la o valoare

nominală de 1 RON pentru fiecare acțiune și titlul de plată din 14 decembrie 2007

pentru suma de 125.000 RON.

De asemenea, recurentului-reclamant

i-a fost emis de către intimata-pârâtă și titlul de conversie din 7 mai 2009 pentru

suma de 49.934 RON, reprezentând un număr total de 49.934 acțiuni la o valoare nominală

de 1 RON pentru fiecare acțiune, pe baza opțiunii acestuia înregistrată sub nr.

9869 din 17 februarie 2009.

Prima tranșă a despăgubirilor

în numerar în sumă de 62.500 RON a fost achitată recurentului-reclamant cu ordinul

de plată din 30 iunie 2008, iar cea de-a doua tranșă urmează să fie achitată în

termen de 2 ani de la data emiterii titlului de plată.

Ca atare, instanța de

control judiciar nu poate primi critica recurentului-reclamant în sensul că deciziile

privind titlurile de despăgubire nu au fost puse în executare, în condițiile în

care autoritatea publică intimată a ținut seama de opțiunile exprimate de acesta,

anterior prezentate.

Pe de altă parte, Înalta

Curte constată că recurentul-reclamant nu a probat susținerea făcută în cererea

de recurs în sensul că a contestat în instanță titlul de conversie în acțiuni din

7 mai 2009 pentru suma de 49.934 RON, întrucât nu a fost de acord cu suma nominalizată

în cuprinsul acestuia.

De asemenea, instanța

de control judiciar apreciază că este corectă concluzia primei instanțe în sensul

că recurentul-reclamant nu a probat existența vreunui prejudiciu pentru a putea

fi îndreptățit la acordarea de despăgubiri materiale și morale.

Față de împrejurarea că

instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior

indicate, în speță nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc.

civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.V. împotriva sentinței nr. 644 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2010.