ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2547/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 2953 de la 1 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2080/39/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat l.P. împotriva deciziei penale nr. 28 din 12 martie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția penală și a fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța supremă, ca instanță de recurs a reținut că prin rechizitoriul P.N.A. – S.T. Suceava, a fost trimis în judecată inculpatul l.P., agent șef, Poliția Frasin, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 1 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Tribunalul Suceava, secția penală, investit cu soluționarea, prin sentința penală nr. 30 din 31 ianuarie 2006, l-a condamnat pe inculpatul l.P. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 1 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 81 și 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe o durată de 5 ani. În temeiul art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 5.900 lei RON, primiți de la denunțătorul C.B.C. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că în luna octombrie 2004, inculpatul a pretins și primit de la agentul șef adjunct C.B.C., suma de 1000 lire sterline, pentru a interveni la ofițerul anchetator comisar șef C.M., din cadrul Compartimentului Control și îndrumare al I.P.J.

Suceava, în vederea propunerii aplicării unei măsuri disciplinare mai puțin severe. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție, D.N.A. - S. T. Suceava și inculpatul. Parchetul, apelul său, a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la arat. 1 lit. a), art. 6 și 7 pct. 3 din Legea nr. 78/2000 și aplicarea unei pedepse mai severe, cu înlăturarea aplicării art. 81 C. pen. Inculpatul, în apelul său, a solicitat, în principal, achitarea sa, pentru inexistența faptei, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei. Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia nr. 28 din 12 martie 2007, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.

- S. T. Suceava împotriva sentinței penale nr. 30 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Suceava, secția penală și a desființat sentința, în parte, în sensul că, a înlăturat aplicarea art. 81 C. pen., cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului l.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 1 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000. A aplicat art. 71 C. pen., cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 30 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Suceava și l-a obligat pe acesta să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a da această soluție, curtea a reținut aceeași situație de fapt descrisă în rechizitoriu, ca și sentința. În concordanță cu particularitatea speței, constând în relațiile strânse dintre inculpat și comisarul șef, a apreciat că, în speță, tribunalul a dat și o justă încadrare juridică faptei, nereținând prevederile de la art. 7 pct. 3 din Legea nr. 78/2000. Curtea, însă, făcând o nouă individualizare a pedepsei, în raport de prevederile art. 52 și 72 C. pen., având în vedere modalitatea de comitere a faptei, poziția nesinceră a inculpatului, în timpul procesului, cuantumul sumei de bani pretinse și primite, precum și faptul că aceasta n-a fost restituită de bunăvoie, a apreciat că suspendarea executării pedepsei nu este de natură să conducă la reeducarea inculpatului, motiv pentru care a înlăturat aplicarea art. 81 C. pen.

Întrucât vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, iar pedeapsa sub aspectul cuantumului, a fost just individualizată, a considerat că motivele de apel ale inculpatului nu pot fi primite, apelul acestuia fiind nefondat. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul l.P., invocând motivele prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 21 C. proc. pen. și, susținând că hotărârea este netemeinică și nelegală, în primul rând, pentru că el n-a comis fapta de care este învinuit și, deci, nu este vinovat de comiterea ei, iar, în ipoteza trecerii peste această apărare, pentru faptul că, în mod greșit, s-a înlăturat aplicarea art. 81 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei.

Recursul a fost considerat nefondat. Art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., se referă la situația în care s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare iar art. 385 9 pct. 21 la situația în care, judecata în primă instanță sau în apel, a avut loc fără citarea legală a unei părți, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate. În speță, nu-și găsesc aplicare, niciunul dintre aceste motive. Fapta inculpatului ca și vinovăția sunt riguros dovedite, cu probele dosarului iar pedeapsa aplicată ca și modalitatea de executare a acesteia, prin privare de libertate, este corect aleasă încât, în mod just, instanța de apel a înlăturat aplicarea art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În raport cu cele arătate, curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul l.P. împotriva deciziei penale nr. 28 din 12 martie 2007 a Curții de Apel Suceava, ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, decizia atacată, văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat. Prin adresa cu nr. 829266/ PAAR din 27 aprilie 2009 a Penitenciarului Arad, înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3785/1/2009 la 30 aprilie 2009 s-a menționat că se înaintează cererea deținutului l.P. prin care solicită contestație în anulare, fiind anexată copie xerox după mandatul în a cărui executare se află, menționându-se că executarea pedepsei a început la data de 20 noiembrie 2008. În cererea cu nr. 1 de la 23 aprilie 2009, condamnatul l.P.

a formulat contestație în anulare în temeiul art. 386 lit. e) C. proc. pen., în dosarul nr. 881/P/2005 al Tribunalului Suceava, invocând și dispozițiile Legii nr. 356/2006, art. 385 14 alin. (1 1 ) și art. 385 16 alin. (1) cu aplicarea art. 385 C. proc. pen., arătând că a fost condamnat în lipsă fără să fie audiat de instanța de recurs, cu aplicarea art. 522 C. proc. pen., solicitând admiterea contestației, anularea hotărârilor date de Tribunalul Suceava prin sentința penală nr. 30 de la 31 ianuarie 2006, a deciziei penale date de Curtea de Apel Suceava și a deciziei date de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și că nu i s-a prezentat rechizitoriul. De asemenea, i-a fost atașată acestei cereri, fotocopia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 30/2006 din 2 iunie 2007 emis de Tribunalul Suceava, secția penală, în dosarul nr. 30/881/P/2005 din 2 iunie 2007 privind pe condamnatul l.P.

pentru o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000, aflată la dosarul Înaltei Curți. Înalta Curte a solicitat, prin adresă Tribunalului Suceava, secția penală, trimiterea dosarului inclusiv dosarele componente, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 30 din 31 ianuarie 2006, rămasă definitivă prin decizia penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2953 din 1 iunie 2007 în dosarul nr. 2080/39/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală privind pe inculpatul l.P., adresă aflată la dosarul Înaltei Curți. Tribunalul Suceava, secția penală, prin adresa aflată la dosarul Înaltei Curți, a comunicat instanței supreme că dosarul nr. 881 /p/2005 privind pe inculpatul l.P.

se află în prezent atașat la dosarul nr. 2848/86/2009 al Tribunalului Suceava ce are ca obiect contestație la executare, cu termen de judecată la data de 3 iunie 2009 și față de această situație, urmează să dea curs solicitării după soluționarea dosarului mai sus menționat. La termenul de judecată de la 4 iunie 2009, Înalta Curte față de lipsa dosarului nr. 2080/39/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care s-a pronunțat decizia nr. 2953 din 1 iulie 2007 contestată, a amânat cauza la 2 iulie 2009, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data menționată, aflată la dosarul Înaltei Curți. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a revenit cu adresă la Tribunalul Suceava în vederea trimiterii dosarului solicitat, adresă aflată la dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 23972 la 17 iunie 2009, cererea contestatorului l.P. în care a reiterat faptul că formulează contestație în anulare, în temeiul art. 386 lit. e) C. proc. pen., invocând și temeiurile menționate în cererea inițială, cerere aflată la dosarul Înaltei Curți. De asemenea, a fost depusă la dosar, adresa Tribunalului Suceava, secția penală, aflată la dosarul Înaltei Curți, în care comunică instanței supreme faptul că dosarul nr. 881/P/2005 al Tribunalului Suceava se află atașat la dosarul nr. 2848/86/2009 al aceleiași instanțe, având ca obiect contestație la executare și urmează a fi înaintat la Curtea de Apel Suceava pentru soluționarea recursului declarat de contestatorul l.P.

împotriva sentinței penale nr. 164 din 3 iunie 2009 prin care i s-a respins, ca inadmisibilă cererea formulată și față de această situație, urmează să dea curs solicitării după soluționarea recursului. Înalta Curte prin adresă a solicitat Curții de Apel Suceava înaintarea în integralitate a dosarului nr. 2848/86/2009 la care sunt atașate dosarele Tribunalului Suceava în care a fost pronunțată sentința penală nr. 30 de la 31 iunie 2006 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2953 din 1 iunie 2007 în dosarul nr. 2080/39/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală privind pe inculpatul l.P., urmând a fi restituit instanței pentru termenul din 6 iulie 2009, adresă aflată la dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 3465 la 29 iunie 2009, adresa Curții de Apel Suceava prin care se comunică înaintarea dosarului solicitat la care sunt indicate dosarele atașate, solicitându-se restituirea acestuia până la termenul de judecată din data de 6 iulie 2009, adresă aflată la dosarul Înaltei Curți. Pentru termenul de astăzi, nu s-a dispus citarea contestatorului, pentru apărarea sa, prezentându-se apărător desemnat din oficiu, avocat V.C. Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea contestației în anulare formulată de contestator, în raport cu termenul introducerii acesteia. Apărătorul contestatorului a lăsat soluția la apreciere.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a contestației în anulare, ca inadmisibilă în principiu, fiind tardiv formulată, în raport cu data începerii executării pedepsei la 20 noiembrie 2008 și data înregistrării ei la instanță. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul l. P., sub aspectul admisibilității în principiu, potrivit art. 391 C. proc. pen. , Înalta Curte apreciază ca fiind inadmisibilă contestația în anulare pentru considerentele ce se vor arăta.

Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac ce se poate formula numai împotriva hotărârilor penale definitive, având o natură juridică mixtă, respectiv de anulare și de retractare și a cărei reglementare este în mod concret prevăzută de lege, în sensul indicării exprese și limitative a cazurilor când aceasta poate fi formulată, titularilor ei, termenelor de exercitare și procedurii de soluționare Astfel, legiuitorul român a prevăzut în conținutul dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, cazurile de contestație în anulare, statuând că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: - când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; - când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (u). Totodată, dispozițiile art. 388 din același cod, evidențiază în mod expres termenul de introducere astfel „(1) Contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării,

iar de către celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere. (2) Contestația pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) poate fi introdusă oricând.” De asemenea, în art. 391 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că „(1) Instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a) - c) și e ), fără citarea părților. (2) Instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.” Înalta Curte, verificând contestația în anulare formulată de contestatorul l.P., în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 391 C. proc.

pen., a constatat că în cauză contestația în anulare exercitată de contestator, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., a fost formulată împotriva deciziei penale nr. 2953 din 1 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2080/39/2006, hotărâre pronunțată în recurs, ce are caracter definitiv, respectiv a unei hotărâri susceptibile de a face obiectul unei asemenea căi extraordinare de atac. Înalta Curte consideră, însă că, în contextul cauzei, contestația în anulare formulată de contestatorul l.P. a fost exercitată cu depășirea termenului de 10 zile stipulat de art. 388 alin. (1) C. proc. pen. Prin sintagma folosită de legiuitor în art. 388 alin. (1) C. proc.

pen., „cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării” se înțelege data efectivă a începerii executării, respectiv atunci când condamnatul a fost arestat și depus la locul de deținere și nicidecum data întocmirii actelor de executare și anume emiterea mandatului de executare, care ar însemna „punerea în executare”, această din urmă semnificație nefiind avută în vedere de către legiuitor în conținutul normei mai sus arătate. Termenul de 10 zile mai sus menționat este un termen procedural ce se calculează în condițiile art. 186 alin. (2) și (4) C. proc. pen. Astfel, „art. 186 alin. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Alin. (4) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează." Or, din examinarea cauzei rezultă că Tribunalul Suceava, secția penală a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 30/2006 din 2 iunie 2007, privind pe inculpatul l.P. condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, mandat emis în dosarul nr. 30/881/P/2005, aflat la dosarul Înaltei curți. În fotocopia mandatului de executare a pedepsei mai sus menționat se face referire la sentința penală nr. 30 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Suceava, modificată prin decizia penală nr. 28 de la 12 martie 2007 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2953 din 1 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind pe inculpatul l.P.

care a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 71 C. pen., cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., deoarece în luna octombrie 2004 a pretins și primit de la agentul șef adjunct C.B.C. suma de 1.000 lire sterline pentru a interveni la ofițerul anchetator, comisarul șef C.M., din cadrul Compartimentului Control și îndrumare I.P.J. Suceava, în vedere propunerii aplicării unei măsuri disciplinare mai puțin severe.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, prin adresa nr. 2918/11/5 de la 17 iulie 2007, a solicitat Tribunalului Suceava, în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 30/2006 emis de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 881/P/2005 emiterea unui mandat de arestare european pe numele condamnatului l.P., solicitare întemeiată în drept pe prevederile art. 77 pct. 1, art. 81 și art. 83 pct. 2 din Legea nr. 302/2004 cu precizarea că față de Decizia-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare la care Italia a aderat cu amendamentul că pentru faptele comise înainte e data intrării în vigoare a acestui act normativ se aplică regulile privind extrădarea, iar pentru fapte comise după această dată, cum est și cazul de față se aplică regulile privind mandatul european de arestare, adresă aflată în fotocopie la dosarul Înaltei Curți.

Tribunalul Suceava, secția penală, a emis mandatul european de arestare nr. 30/2006 din 17 iunie 2007 în dosarul nr. 30/881/P/2005 din 17 iulie 2007 prin care a solicitat arestarea și predarea autorităților judiciare a persoanei l.P. în vederea executării unei pedepse de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 30 din 31 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 881/P/2005, modificată prin decizia penală nr. 28 de la 12 martie 2007 a Curții de Apel Suceava și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2953 din 1 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aflat în fotocopie la dosarul Înaltei Curți. Prin adresa emisă, de către I.G.P.R., D.I.C. cu nr. 15447/ S.6 din 21 noiembrie 2008 către Ministerul Justiției, D.D.I.T., B.N.I., I.P.J.

Suceava s-a informat că la data de 20 noiembrie 2008, a fost preluat sub escortă din Paris/Franța și încarcerat la Penitenciarul de Maximă Siguranță Rahova numitul l.P., urmărit la nivel național cu nr. 74868 din 14 iunie 2007 în baza M.E.P.I. nr. 30/06 din 02 iunie 2007 emis de Tribunalul Suceava prin care a fost condamnat, la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, adresă aflată în fotocopie la dosarul Înaltei Curți.

Totodată, la același dosar, se află în fotocopie și adresa Penitenciarului București Rahova ce poartă viza de înregistrare la Tribunalul Suceava, la data de 28 noiembrie 2008, în care se atestă că la 20 noiembrie 2008 a înmatriculat la acest penitenciar pe numitul l.P., cu datele de stare civilă menționate, în baza mandatului de executare nr. 30/2007 emis de Tribunalul Suceava, că prin hotărârea nr. 30 din data de 31 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru trafic de influență (257 C. pen.), că pedeapsa începe la 20 noiembrie 2008 și expiră la 19 noiembrie 2011. De asemenea, la dosarul Înaltei Curți se află și fotocopia adresei Tribunalului Suceava către I.G.P.F.

București prin care se informează că numitul l.P. a fost încarcerat în Penitenciarul Rahova, precum și celelalte mențiuni cu privire la data arestării, începerii executării pedepsei și data expirării acesteia. În raport cu cele mai sus arătate rezultă că data de la care se calculează termenul de 10 zile prevăzut de art. 388 C. proc. pen., în care condamnatul l.P. putea formula contestație în anulare este data de 20 noiembrie 2008, data încarcerării în Penitenciarul Rahova și care expira la data de 2 decembrie 2008 (zi de marți lucrătoare), deoarece ziua de 1 decembrie 2008 era o zi nelucrătoare, fiind ziua națională, contestația în anulare formulată de condamnat, fiind datată 23 aprilie 2009 și înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 3785/1/2009 la 30 aprilie 2009, așa încât exercitarea căii extraordinare de atac de către contestatorul condamnat l.P.

s-a făcut cu depășirea termenului menționat. Așadar, în cauză nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv aceea cu privire la formularea în termen a contestației în anulare, condiție a cărei examinare primează, în raport cu analiza motivului de contestație în anulare invocat, așa încât nerespectarea condiției mai sus menționate atrage inadmisibilitatea contestației în anulare formulată de contestatorul l.P. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul l.P. împotriva deciziei penale nr. 2953 din 1 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.P. împotriva deciziei penale nr. 2953 din 1 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2009.