ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 432/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 432/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 206 din 9 iunie 2006,

Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul N.D.E., pentru săvârșirea

infracțiunilor de:

- trafic de influență, prevăzută de art. 257,

alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 257, alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- complicitate la infracțiunea de folosire la

autoritatea vamală a documentelor falsificate, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 178 din Legea

nr. 141/1997,

la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută

de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatului i s-a

aplicat

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzută

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen., s-a

dispus suspendarea executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului, sub

supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art.

36

2

C. pen.

Conform art. 86

3

C. pen., pe

durata termenului de încercare

menționat,

inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte trimestrial, în prima zi de

luni la judecătorul delegat la B.E.P. din cadrul Tribunalului Suceava;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de

existență.

S-a atras atenția acestuia asupra

dispozițiile art. 86

4

și 86

5

C. pen., privind revocarea

și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-au confiscat de la

inculpat, în favoarea statului, sumele de 400 mărci germane

și 1.700 dolari S.U.A. sau contravaloarea

acestora în lei la cursul oficial practicat de B.N.R. la data punerii în

executare a prezentei hotărâri.

Inculpatul C.R.A.G., a

fost condamnat

pentru săvârșirea

infracțiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată

prevăzută de art. 290 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare;

- folosirea la autoritatea

vamală a documentelor falsificate, prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997,

la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.;

Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen., s-a

dispus suspendarea executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului, sub supraveghere,

pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Conform art. 86

3

C. pen., pe

durata termenului de încercare

menționat,

inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte semestrial, în prima zi de

luni la judecătorul delegat la B.E.P. din cadrul Tribunalului Suceava;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

-

să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de

existență.

S-a atras atenția

acestuia asupra dispozițiilor art. 86

4

și 86

5

C. pen.,

privind revocarea și anularea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpatul a fost

obligat să plătească părții civile suma de 66.423.801 lei, cu titlu de debit,

la care se vor adăuga contravaloare comision, accize, T.V.A. și

majorări de întârziere, calculate de la data

de 19 decembrie 2001 și până la achitarea integrală a pagubei.

Inculpatul A.N. a fost condamnat pentru

săvârșirea

infracțiunii de folosire la

autoritatea vamală a documentelor falsificate, prevăzută de art.

178 din

Legea nr. 141/1997, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen., s-a

dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului, sub supraveghere,

pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 C. pen.

Conform art. 86

3

C. pen., pe

durata termenului de încercare menționat, inculpatul trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte semestrial, în prima zi de

luni la judecătorul delegat la B.E.P. din cadrul Tribunalului Suceava;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele de existentă.

S-a atras atenția acestuia asupra

dispozițiile art. 86

4

și 86

5

C. pen., privind revocarea

și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A fost obligat inculpatul să plătească părții

civile suma de 56.733.862 lei, cu titlu de debit la care se vor adăuga

contravaloare comision, accize, T.V.A. și majorări de întârziere, calculate de

la data de 19 decembrie 2001 și până la achitarea integrală a pagubei.

Inculpata M.R., a fost condamnată pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice,

prevăzută de art. 248 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat

condiționat executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani,

conform art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.

83 și următoarele C. pen.

Conform art. 170 C. proc. pen. și art. 348

teza finală C. proc. pen., s-au anulat înscrisurile false, respectiv

certificatele de circulație a mărfurilor tip EUR 1 nr. D 154852 și nr. D

154900, nr. A 028190 și nr. A 028200, contractele de vânzare-cumpărare: nr. 12

și 19 din 27 noiembrie 2001, nr. 8 din 25 noiembrie 2001, în care este

menționat ca exportator firma A.K., iar cumpărător SC C.L. SRL și nr. 101 din

23 octombrie 2001, unde vânzător apare firma A.A., iar cumpărător SC C.L. SRL,

traducerile legalizate ale acestor acte, împuternicirile ca provenind de la SC

C.L. SRL scrise, semnate și ștampilate de inculpatul A.N. și martorul R.R.,

contractele de vânzare cumpărare fictive încheiate între SC C.L. SRL și

inculpații A.N. și C.R.A.G., depuse la organele competente.

Inculpații au fost obligați să plătească

fiecare câte 11.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Din întreg materialul probator administrat în

cele două faze procesuale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În primăvara anului 2001, numitul M.R., după

ce a obținut viză Schengen, s-a deplasat, împreună cu soția sa în Germania țară

unde, constatând că autoturismele second-hand sunt ieftine, s-a hotărât să

cumpere astfel de mașini pentru a le comercializa în România. Întrucât, din

anul 1995, acesta era asociat si administrator la SC C.L. SRL SUCEAVA și SC M.S.

SRL BROȘTENI, a realizat importurile pe numele celor două firme, iar după

finalizarea operațiunilor vamale și înmatricularea autoturismelor în țară, Ie-a

vândut la diverse persoane.

Astfel, în perioada 28

iunie 2001 - 01 octombrie 2001, M.R. a importat din Germania, pe firmele sale,

un număr de trei autoturisme, care au fost introduse în

România prin Vama Borș, iar operațiunile de vămuire

și achitare a taxelor vamale au avut loc la B.V. Suceava și Domești. De fiecare

dată, la B.V. de frontieră au fost prezentate și s-au reținut de organele

vamale, împuterniciri din partea societății importatoare pentru persoana ce

introducea autoturismele în țară, iar la birourile vamale de interior, pentru

finalizarea operațiunilor de vămuire, au fost depuse contracte de

vânzare-cumpărare traduse și legalizate, conform prevederilor legale în vigoare

menționate mai sus.

În cursul anului 2001,

inculpatul N.D.E. avea gradul

profesional

de plutonier la B.P.R. Suceava, fiind coleg de serviciu cu martorul C.B. Din

anul 1988, inculpatul N.D.E. a fost coleg de școală cu numitul M.R., la

Facultatea de Mecanică din Suceava, devenind apoi prieteni de familie,

conjunctură în care și-au petrecut

împreună

concediile de odihnă și sărbătorile de iarnă, inclusiv cele din anii 2001 si

2002.

În vara anului 2001, în timp ce se aflau în concediu la munte, cei doi au

discutat și cu privire la faptul că autoturismele sunt ieftine în Germania,

convenind

ca M.R. să facă deplasări în

această țară, de unde să cumpere astfel de

mașini, folosind și banii

inculpatului N.D.E., urmând ca după achitarea taxelor vamale și înmatriculare

să le revândă în România la prețuri mai mari.

În aceeași perioadă, inculpatul A.N.,

cumătrul surorii inculpatului N.D.E., l-a vizitat pe acesta în Municipiul

Suceava, și l-a rugat să-i găsească patru autoturisme la un preț mai mic,

întrucât dorea să inițieze o activitate de taximetrie în municipiul lași,

context în care inculpatul

N.D.E., i-a

făcut cunoștință cu M.R. pentru a-i cumpăra

autoturisme direct din

Germania.

În luna octombrie 2001, când a avut loc

discuția dintre M.R. și A.N., primul avea deja importat un autoturism O.A. pe

firma

SC C.L. SRL Suceava și, pe cale de

consecință, i l-a vândut celui

de-al doilea. În acele împrejurări,

cei doi s-au înțeles și cu privire la faptul ca M.R.

să-i aducă din Germania

alte trei autoturisme, dar pe numele

inculpatului A.N., ca persoană fizică, pentru ca ulterior introducerii

mașinilor în țară să nu mai fie necesară încheierea unor contracte de vânzare

cumpărare între SC C.L. SRL și inculpatul A.N., iar operațiunile vamale,

omologarea R.A.R și înmatricularea să se facă direct pe numele său. De

asemenea, aceștia s-au înțeles ca inculpatul A.N. să preia autoturismele din

Ungaria, astfel încât la intrarea în țară organele vamale să elibereze

declarații vamale de tranzit pentru B.V. Piatra Neamț, unde urmau să se

finalizeze formalitățile de vămuire, titular fiind persoana fizică A.N.

La sfârșitul lunii octombrie 2001, M.R.,

împreună cu soția lui, s-a deplasat în Germania, de unde a cumpărat pentru

inculpatul A.N. un autoturism marca O.A., de culoare vișinie, cu banii pe care

i-a primit prin intermediul inculpatului

N.D.E.,

deși acesta din urmă, precum și A.N. afirmă că

banii i-au fost dați

personal lui M.R. Cum nu știa dacă se va întâlni cu inculpatul A.N. în Ungaria

pentru ca acesta să preia mașina, M.

R. a

solicitat firmei vânzătoare, A.A., să-i întocmească două

contracte de

vânzare cumpărare, unul pe numele inculpatului A.N. și unul pe numele firmei

sale, SC C.L. SRL, iar pe certificatul EUR 1, seria A, nr. 028190 din 24

octombrie 2001, la rubrica „importator”, nu a menționat nimic.

În același timp, conform înțelegerii avute

înainte de a pleca din țară, M.R. a mai cumpărat, de la firma A.K., alte două

autoturisme V.G. pentru martorul C.B. și inculpatul N.D.E., precum și un

autoturism pentru el.

Deoarece avea cumpărate mai multe mașini, M.R.

a solicitat unui angajat al firmei A.A., pe numele M., să conducă autoturismul

destinat inculpatului A.N. până la Vama Nickelsdorf, dintre Austria și Ungaria,

deplasându-se și el cu mașina cumpărată pentru sine. La locul de întâlnire, M.R.

a susținut că acel angajat a dat toate documentele întocmite în Germania pentru

mașină inculpatului A.N., cei doi rămânând într-un local din zonă, el plecând

în Austria, după soția sa care a rămas cu celelalte mașini la rudele ei. După

ce s-a întâlnit cu soția sa în Austria, soții M. au adus celelalte trei

autoturisme, din care una tractată pe o platformă, până în partea ungară a

Vămii Borș unde, conform înțelegerii avute, s-a întâlnit cu C.B. și C.D.,

acesta din urmă prezentându-se pentru a introduce în țară mașina cumpărată

pentru inculpatul N.D.E.

De asemenea, M.R. nu i-a dat inculpatului A.N.

copii după documentele firmei sale sau împuternicire pentru a realiza importul

pe numele SC C.L. SRL și nu a cunoscut prin ce punct vamal inculpatul menționat

a intrat în țară și ce activități vamale a desfășurat ulterior.

Inculpatul A.N. a intrat în România prin Vama

Nădlac, la data de 27 octombrie 2001, unde a prezentat organelor vamale contractul

de vânzare-cumpărare din 25 octombrie 2001 încheiat pe numele său. Întrucât

conform normelor legale menționate anterior importatorul nu avea documentele

traduse și nici nota de constatare R.A.R. pentru vamă, organele vamale au

întocmit declarația vamală de tranzit nr. I. 21404, către B.V. Piatra Neamț,

unde trebuia finalizat importul în termen de 30 zile. Inculpatul A.N. a semnat

declarația vamală de tranzit întocmită pe numele său și a achitat suma de

25.843.134 lei reprezentând garanție vamală, reținută cu adeverința nr. 279715

din 27 octombrie 2001.

În luna noiembrie 2001, deplasându-se din nou

în Germania, M.R. a cumpărat de la firma A.K. autoturismul O.A., de culoare

turcoaz, fiind întocmit contractul de vânzare-cumpărare din 12 noiembrie 2001,

pe numele inculpatului A.N., în calitate de persoană fizică.

Conform înțelegerii, acesta s-a întâlnit pe

teritoriul Ungariei, în același loc, cu inculpatul A.N., unde i-a predat mașina

și documentele menționate mai sus, după care s-au despărțit. Inculpatul A.N. a

intrat în țară tot prin Vama Nădlac, unde a prezentat actele primite, organele

vamale întocmind declarația vamală de tranzit nr. I. 23478 din 14 noiembrie 2001

pentru B.V. Piatra Neamț, întrucât importatorul nu avea toate documentele

necesare. Acesta a semnat declarația vamală întocmită pe numele său, a achitat

suma de 25.970.395 lei, reprezentând garanția vamală, având obligația să

finalizeze importul în termen de 30 zile la B.V. de destinație, ca și în cazul

primei mașini.

În cursul anului 2001, inculpatul C.R.A.G. a

discutat cu cumnatul său din Germania, să-i cumpere autoturisme second-hand, în

vederea revânzării acestora în România, pentru a obține un profit.

La începutul lunii noiembrie 2001, inculpatul

a fost anunțat telefonic de cumnatul său, despre faptul că i-a cumpărat două

autoturisme O.A., stabilind să vină cu încă cineva în Vama Turnu pentru a le

introduce în țară.

După ce vecinul său,

martorul D.l.B. a fost de acord

să-l

însoțească în vamă, inculpatul C.R.A.G. a transmis

cumnatului său datele lor de stare civilă, astfel că certificatele de

origine EUR 1 și

contractele de vânzare cumpărare pentru cele două

mașini au fost întocmite pe numele acestora (inculpatul C.R. și martorul D.I.B.).

Conform înțelegerii avute cu cumnatul său, la

data de 06 noiembrie 2001, inculpatul C.R.A.G. și martorul D.l.B. au

preluat de pe teritoriul Ungariei, cele două

autoturisme marca O.A., din care

una de culoare roșie, și cealaltă de

culoare albă, primind totodată contractele de vânzare cumpărare și certificatele

de origine EUR 1 seria L 420148 și L 420147, în care aceștia erau menționați în

calitate de importatori, iar exportatori erau ultimii proprietari ai

autoturismelor înscriși în cărțile de identitate ale mașinilor.

În baza acestor documente prezentate organelor

vamale din Vama

Turnu, au fost întocmite

declarațiile vamale de tranzit nr. I. 14141 și I. 14142 din

06 noiembrie

2001, pentru B.V. Suceava.

La data de 08 noiembrie

2001, așa cum s-a arătat mai sus, D.G.

V., pentru a preveni și combate fraudele la acordarea regimului vamal

preferențial, a emis Ordinul circular nr. 53137, din care rezultă că începând

cu 15 noiembrie 2001, pentru o perioadă de 6 luni se suspendă acordarea

regimului tarifar preferențial pentru autoturismele introduse în țară de

persoane fizice, interdicție care nu se referea la importurile realizate de

persoane juridice.

La data apariției acestor ordine, inculpații

A.N. și C.R.A.G. nu aveau finalizate operațiunile vamale de import pentru cele

patru autoturisme indicate mai sus, introduse în țară pe numele acestora ca

persoane fizice.

În această situație, inculpatul A.N.

realizând că trebuie să plătească taxe vamale mult mai mari, a aflat de la

inculpatul N.D.

E. că există posibilitatea

de a retranzita autoturismele, urmare a aprobării dată

de D.R.V. lași,

către un birou vamal de frontieră, respectiv prin a le scoate din țară și a le

reintroduce tot atunci în țară, prin același punct vamal, dar folosind

documente de origine și proveniență pe numele unei societăți comerciale. Tot

acesta i-a sugerat să solicite ca declarațiile vamale de tranzit să fie

întocmite pentru B.V. Șiret, urmând să îl anunțe când va trebui să vină cu

mașinile, cu precizarea că mai este o altă persoană cu probleme similare.

Astfel, inculpatul A.N. a întocmit o cerere

pentru ambele autoturisme, solicitând să i se aprobe retranzitarea, în vederea

scoaterii lor din

țară prin Vama Șiret,

motivând că nu are posibilitatea achitării taxelor vamale, fapt

nereal,

în condițiile în care cunoștea exact scopul real al retranzita hi. Cererea a

fost înregistrată la D.R.V. lași sub nr. 19511,

din 21 noiembrie 2001 și

aprobată la aceeași dată, iar în baza acesteia,

la B.V. Piatra Neamț, au

fost întocmite

declarațiile vamale de tranzit nr. I. 18534 și I. 18537 din 11 decembrie 2001,

urmând

ca în termen de 5 zile să se finalizeze operațiunea de export prin Vama Șiret.

Deplasându-se din nou în Germania, pentru a

importa alte autoturisme pe firma sa, M.R. a fost contactat la telefon de

inculpatul N.D.

E., care i-a comunicat că

inculpatul A.N. a pierdut certificatul EUR 1 ce dovedea originea mașinii

introdusă în țară de acesta prin Vama

Nădlac, la data de 27 octombrie 2001,

rugându-l să-i aducă un alt document de acest gen, sens în care i-a dictat

datele tehnice, pentru a fi menționate în acest înscris.

În această situație, numitul M.R. a susținut că a

obținut de la firma A.

K. certificatul EUR 1, pe care l-a completat cu

datele primite prin telefon de la inculpatul N.D.E., după care I-a restituit

unui reprezentant al firmei vânzătoare de la care I-a primit stampilat cu

parafa vămii germane nr. 166 din 28 noiembrie 2001.

Cu toate că inculpatul N.D.E. a negat că i-ar

fi dat inculpatului A.N. aceste informații, el cunoștea instituția abilitată să

aprobe cererile, modul și procedeul în care

se putea face o astfel de retranzitare în

scopul obținerii regimului

vamal preferențial, întrucât ceruse relații de acest gen de

la martorul N.V.L., lucrător vamal în cadrul B.V.

Suceava,

și a efectuat activități similare la sfârșitul lunii noiembrie

2001, în cazul autoturismelor cumpărate pentru el și C.B. de M.R., mașini ce au

fost introduse în țară prin Vama Borș la 31 octombrie 2001, în condițiile

arătate mai

sus. Pentru cele două mașini au

fost întocmite declarațiile vamale de tranzit pentru Vama Suceava, mașina

destinată inculpatului N.D.E., fiind trecută

pe numele lui C.G.D., care

a fost în Vama Borș pentru a o introduce în țară, în locul martorului S.A.V.,

cumnat cu inculpatul, ce

nu s-a mai putut

deplasa în vamă, inițial numele său fiind înscris de M.R.

pe contractul

de vânzare-cumpărare.

Pentru cele două autoturisme, martorul C.B.

și inculpatul N.D.E. au întocmit câte o cerere de retranzitare, care au fost

aprobate de către directorul B.E. din cadrul D.R.V. lași.

Totodată, inculpatul a discutat cu martorul l.V.,

asociat și administrator la SC R. SRL Suceava, pentru a accepta ca, după

retranzitare, importul celor două mașini să fie efectuat prin Vama Șiret, pe

firma sa. La cererea sa a primit de la martor copii ale certificatului fiscal

și certificatului de înmatriculare ale societății, precum și două împuterniciri

din partea acesteia pentru a fi folosite la organele vamale de la B.V. Șiret.

În noaptea de 21 noiembrie 2001, cele două

autoturisme au fost duse în Vama Șiret, unde după efectuarea formalităților de

export și ieșire din țară, în

aceeași tură

de serviciu, martorul J.D., care îl cunoștea atât pe inculpatul

N.D.E.,

cât și pe martorul C.B., a înregistrat mașinile

în registrul de import, fiind reținute de acesta sub supraveghere

vamală în zona de

staționare.

După finalizarea

operațiunilor vamale de import, inculpatul N.D.

E. i-a predat martorului l.V. declarațiile vamale

1.1677 și 1.1678 din 30 noiembrie 2001, precum și contractele de

vânzare-cumpărare încheiate între SC R. SRL Suceava și martorul C.B. pentru

mașina sa, precum și martorul S.A.V., pentru mașina inculpatului N.D.E., care

s-a ocupat de înmatricularea acestui autoturism, numele său fiind menționat în

fișa depusă la S.E.I.P. Suceava, de către martorul P.G.V.

Întrucât nici inculpatul C.R.A.G. nu a finalizat operațiunile de vămuire

până la apariția Ordinului circular nr. 53157 din 08 noiembrie 2001, deoarece

nu avea bani să plătească taxe vamale majorate, acesta a încercat să vândă, în

B. Severin, autoturismele nevămuite și neînmatriculate,

împrejurare în care, s-a întâlnit cu martorul R.R., inculpatul i-a

relatat

problema sa, iar acesta i-a sugerat ca printr-o retranzitare să

scoată mașinile din țară și să le reintroducă pe o societate comercială,

spunându-i că inculpatul N.D.E. îl poate ajuta cu acest lucru.

La data de 13 decembrie 2001 inculpatul C.R.A.G.

și martorul R.R. s-au deplasat la R.A.R., filiala Suceava, de unde au obținut notele

de constatare R.A.R. pentru vamă nr. 10430 și 10431, din care rezulta că

autovehiculele au gradul normal de poluare, menționându-se la rubrica

„deținător”, în acele rapoarte de verificare tehnică, denumirea firmei SC J.I.

SRL Suceava, la care inculpatul C.R.A.G. era asociat și pe numele căreia s-a

gândit să reintroducă mașinile în țară, însă această societate nu mai desfășura

nici o activitate de mai mult timp.

Având în vedere această situație, cât și

sugestia martorului R.R., inculpatul C.R.A.G. a luat legătura cu inculpatul N.D.E.,

care a fost de acord să-l ajute cu obținerea aprobării retranzitării și cu

efectuarea importului pe o altă societate comercială, spunându-i că „îl va

ajuta la operațiunile de vămuire” și că „o să se rezolve”, aspecte negate însă

în cursul cercetării judecătorești, poziția procesuală oscilantă nefiind

susținută de probe. Pentru ajutorul dat, inculpatul

C.R.A.G. a fost de acord să-i vândă inculpatului N.

D.E., la

solicitarea acestuia, unul dintre autoturisme, respectiv cel de

culoare roșie, prin intermediul martorului R.R.,

la prețul cu care a fost

cumpărat din Germania, respectiv suma de 2.000

mărci germane, după care, conform înțelegerii, i-a predat acestuia cheile și

autoturismul promis, prin intermediul martorului R.R.

În aceeași perioadă, inculpatul N.D.E. a

primit actele celor două autoturisme, pentru a se ocupa de obținerea aprobării

retranzitării, sens în care, folosind faxul SC I.C. SRL Suceava, cu acordul

martorului J.A., în urma discuției telefonice cu o funcționară din cadrul D.R.V.

lași, a expediat cererile pentru aprobarea retranzitării, menționând pe

acestea, numărul de fax al acestei firme, pentru ca funcționara de la D.R.V.

lași să știe unde să remită cererile aprobate.

Această situație este confirmată de martora W.E.,

gestionar la

punctul de lucru din B-dul

George Enescu al SC I.C. SRL, situat vis-a-

vis de locuința inculpatului

N.D.E., unde acesta s-a prezentat pentru a transmite cererile prin fax și i-a

lăsat numărul său de telefon mobil, pentru a fi anunțat în legătură cu primirea

cererilor de la D.R.V. lași, revenind în cursul zilei de 14 decembrie 2001, de

două ori, pentru a verifica acest aspect, iar în jurul orelor

16,00, fiind anunțat de către martora sus

menționată, s-a prezentat la magazin și a retransmis cererile, tot prin fax, la

B.V. Suceava. De fiecare dată acesta a

venit de unul singur, fără a fi

însoțit de inculpatul C.R.A.G. sau de M.R., așa cum a susținut inculpatul N.D.E.

declarația finală dată la organele de urmărire penală.

Ulterior, în cursul aceleiași zile,

inculpatul C.R.A.

G. s-a întâlnit cu

inculpatul N.D.E., care i-a spus că a obținut aprobarea retranzitării și că în

zilele următoare vor merge împreună în Vama Șiret

pentru a scoate

mașinile din țară și a le reintroduce pe numele unei firme. Tot atunci, acesta

i-a mai cerut suma de 400 mărci germane, pe motivul că 200 mărci germane

trebuia să-i dea patronului firmei care acceptă importul mașinilor, iar 200 mărci

germane pentru alte cheltuieli legate de activitățile ce urmau să se desfășoare

în Vama Șiret.

În timp ce inculpatul C.R.A.G. a afirmat că a

dat inculpatului N.D.E. suma de bani solicitată, din banii primiți tot de la

acesta cu ocazia vânzării autoturismului de culoare roșie, acesta din urmă

recunoaște că a primit suma de 400 mărci germane, dar pe care a susținut că a

dat-o lui M.R., care la rândul său însă, a afirmat că nu a primit nici o sumă

de bani și nu a existat vreun motiv pentru a încasa vreo sumă, în condițiile în

care nu știa la acel momentul că importul mașinilor urma să fie efectuat pe

firma sa.

Conform declarației martorului N.V.L.,

lucrător vamal la B.V. Suceava, la data de 14 decembrie 2001, inculpatul N.D.E.

i-a comunicat telefonic, că urma să-i trimită, prin fax cererile de

retranzitare pentru cele două autoturisme și că vor fi depuse la comisionar

actele pentru întocmirea declarațiilor vamale de tranzit către Vama Șiret,

lucru care s-a întâmplat spre sfârșitul programului de lucru, martorul

înregistrând cele două cereri aprobate de D.R.V. lași, întrucât era vineri, a

obținut acceptul șefului B.V. Suceava ca operațiunea de vămuire să fie

efectuată de el a doua zi, sâmbătă, în afara programului normal de lucru.

Coroborând aceste date cu declarațiile

inculpatului C.R.

A.G. și ale martorilor R.R.

și D.l.B., care au

susținut că în zilele de 14 și 15 decembrie 2001 nu

au fost în Vama Suceava cu autoturismele pentru întocmirea declarațiilor vamale

de tranzit și controlul fizic și având în vedere declarațiile vamale de export nr.

1.13056 și 1.13057 întocmite de comisionari în Vama Suceava, ce nu sunt semnate

la rubrica „principal obligat” de către martorul D.l.B. și inculpatul C.R.A.G.,

rezultă că documentele mașinilor au fost depuse la comisionarii vamali de către

inculpatul N.D.E., care Ie-a și ridicat, împreună cu declarațiile vamale sus

menționate, pentru a fi folosite la B.V. Șiret, deși acesta neagă o astfel de

situație.

Faptul că actele mașinilor i-au fost date

inculpatului N.D.E. este confirmat și de martorul R.R., acesta cunoscând că

aprobarea retranzitării a fost obținută de către inculpat în modalitatea

arătată mai sus.

Pe data de 15 decembrie 2001, inculpatul N.D.E.

Ie-a comunicat telefonic inculpaților A.N. și C.R.A.G. că în seara respectivă,

trebuiau să se întâlnească și să se deplaseze împreună în Vama Șiret cu

mașinile, spunându-le ca să aibă pașapoartele asupra lor, întrucât urmau să

iasă din tară.

Totodată, în după-amiaza aceleiași zile,

inculpatul N.D.E. l

-a contactat pe martorul

R.R., de la care a luat cheile și autoturismul O.A. de culoare roșie, cumpărat

anterior de la inculpatul C.R.

A.G., actele mașinii aflându-se deja în

posesia sa, așa cum susțin martorul și acest din urmă inculpat.

Ajuns în Suceava cu cele două autoturisme,

din care unul a fost condus de soția inculpatului N.D.E., inculpatul A.N. s-a

deplasat la domiciliul acestuia, unde l-a rugat să-i găsească un șofer pentru

cea de-a doua mașină, astfel că s-a apelat la cumnatul său, martorul S.A.V.

care a acceptat să conducă unul dintre autoturismele inculpatul A.N. până în

Vama Șiret, acesta confirmând că i s-a spus să aibă asupra sa pașaportul deoarece

urma să iasă din țară pentru a efectua retranzitarea mașinilor.

De asemenea, tot inculpatul N.D.E. l-a

anunțat și pe inculpatul C.R.A.G. că trebuie să se întâlnească în jurul orelor

19,00 în fața Hotelului B. din Suceava, fapt pentru care acesta din urmă l-a

rugat pe martorul D.l.B. să-și ia pașaportul și să conducă una dintre mașini

până în Vama Șiret, întrucât acesta era menționat în actele de retranzitare.

Inculpatul A.N. a susținut că după ce a ajuns

la domiciliul inculpatului N.D.E., a plecat la locuința lui M.R., de la care a

primit, pentru cele două mașini ale sale, contracte de vânzare-cumpărare și

certificate EUR 1 completate pe numele SC C.L. SRL Suceava, precum și două

copii ale certificatului de înmatriculare și cel fiscal al acestei firme, având

o poziție oscilantă în ceea ce privește existența împuternicirii din partea

firmei lui M.R., în primă fază susținând că deși s-a prezentat ca fiind

reprezentantul firmei importatoare, nu este sigur dacă a avut sau nu

împuternicirea necesară pentru ca, ulterior, în instanță, să fie sigur de

existența acestui înscris, precizând însă că nu poate proba acest lucru. Acesta

precizează însă că nu a primit astfel de documente necompletate ori acte

similare pentru alte mașini și nici mai multe copii ale certificatului de

înmatriculare și cel fiscal al firmei, neamintindu-și dacă M.R. i-a dat

statutul, contractul sau vreun act adițional al societății pentru a li folosite

în vamă.

În jurul orelor 19,00, conform înțelegerii,

inculpații A.N. și N.D.E., împreună cu martorul C.B. au ajuns cu cele două

autoturisme ale primului dintre ei, în fața Hotelului B., unde s-au întâlnit cu

martorul S.A.V., chemat să conducă una din cele două mașini, precum și cu

inculpatul C.R.A.G. care era însoțit de martorul D.l.B.

Întrucât era singurul care avea o servietă

tip diplomat asupra sa, la locul de întâlnire, inculpatul N.D.E. i-a dat

inculpatului A.N. documentele pe care Ie-a ridicat din Vama Suceava și care

urmau să fie folosite la B.V. Șiret pentru mașinile inculpatului C.R.A.G., fapt

confirmat de ultimii doi.

Din fața Hotelului B., toate cele șase

persoane menționate mai sus au plecat spre Vama Șiret deplasându-se cu cele

patru autoturisme ce trebuiau retranzitate, rezultând că inculpatul N.D.E. și

martorul C.B. au călătorit cu una din mașinile inculpatului A.N.

După ce au ajuns în Vama Șiret, inculpatul N.D.E.

și martorul C.B., fiind polițiști, s-au legitimat, astfel că li s-a permis

intrarea în incinta punctului vamal, cu toate că nu aveau de rezolvat probleme

vamale, odată cu ei intrând și ceilalți, parcând autoturismele în locul

destinat pentru mașinile personalului vamal, după care au intrat în clădirea

vămii.

Inculpatul C.R.A.G. a susținut că în holul

clădirii aceștia s-au întâlnit cu martorul T.M.D, polițist de frontieră, cu

care inculpatul N.D.E. și martorul C.B. au stat de vorbă, spunând ulterior că

acesta este un fost coleg de școală.

Apoi, în timp ce celelalte persoane au rămas

în holul vămii, inculpații A.N. și N.D.E. au intrat în birourile lucrătorilor

vamali unde au depus documentele autoturismelor, întocmite la 11 decembrie 2001

de B.V. Piatra Neamț pentru mașinile inculpatului A.N. întocmite la 15

decembrie 2001 de B.V. Suceava, pentru cele ale inculpatului C.R.A.G., la care

au fost anexate contracte de vânzare cumpărare și certificate EUR 1 încheiate

pe numele acestora în calitate de persoane fizice.

Conform planificării șefului de tură P.D., în

noaptea de 15 decembrie 2001 de serviciu pe sensul de ieșire control vamal

persoane fizice era repartizată fiica acestuia, martora D.V.C., care a

înregistrat în registrul de evidență a bunurilor de export, cele patru

autoturisme ca fiind scoase din țară de persoane fizice, menționând la rubrica

„numele importatorului” persoanele fizice și juridice care inițial le-au

exportat din Germania.

Totodată, aceasta a consemnat în cele patru

declarații vamale de tranzit că verificarea s-a efectuat prin observare și că

autoturismele au ieșit din țară, conform înregistrărilor din registrul de

export. Apoi a semnat și a aplicat pe declarații ștampila individuală,

confirmând informatic către birourile vamale emitente încheierea operațiunii de

tranzit, după care declarațiile au fost puse la dispoziția martorului N.D.,

lucrător vamal desemnat de șeful B.V. Șiret pentru a expedia ulterior câte un

exemplar birourilor vamale Piatra Neamț și Suceava.

La un moment dat, din birourile lucrătorilor

vamali, inculpații A.N. și N.D.E. au ieșit împreună cu martorul P.D., acesta

explicându-i inculpatului C.R.A.G. și martorilor D.l.B. și S.A.V. că trebuie să

iasă din țară pentru a i se aplica ștampile de trafic în pașapoarte.

Înainte de a părăsi teritoriul României,

inculpatul C.R.A.G. a primit de la inculpatul N.D.E. certificatele de origine

EUR 1 folosite anterior în Vama Turnu la introducerea în țară a celor două

autoturisme ale sale. Acesta i-a cerut să completeze la rubrica importator

denumirea SC C.L. SRL, deasupra numelui său. Dându-și seama că falsul efectuat

de inculpatul C.R.A.G. este prea evident, inculpatul N.E. a luat din servieta

inculpatului A.N. două contracte de vânzare-cumpărare care aveau la rubrica

„vânzător” mențiunea A.K. și două certificate EUR 1, toate fiind necompletate

și i Ie-a dat inculpatului C.R.A.G., care la indicațiile sale Ie-a completat,

trecând la rubrica cumpărător, SC C.L. SRL. Că aceste certificate au fost

întocmite în fals de inculpatul C.R.A.G. rezultă din constatarea

tehnico-științifică grafologică și din declarația inculpatului menționat.

Conform îndrumărilor date de martorul P.D.,

de a părăsi teritoriul țării, inculpatul A.N. împreună cu inculpatul C.R.A.G.,

martorul D.l.B. și martorul S.A.V. s-au urcat într-unui dintre autoturismele

primului inculpat și au plecat spre Ucraina, fiind înregistrați, de martorul T.M.D.

în baza de date informatizată a poliției de frontieră, ca ieșiți din țară între

orele 23,56 - 00,01, acesta aplicându-le în pașapoarte ștampila de trafic nr. 21.

Martora D.V.C. susține că după verificarea documentelor și a autoturismelor a

comunicat polițistului de frontieră T.M.D., că autoturismele au liber de vamă,

dar după ce acestea au trecut de barieră, nu Ie-a mai văzut intrând în Ucraina.

Conform afirmaților celor patru persoane care

au plecat în Ucraina, celelalte trei autoturisme au rămas staționate în

parcarea destinată mașinilor ce aparțin personalului vamal, timp în care

inculpatul N.D.E. și martorul C.B. au așteptat în clădirea vămii ca aceștia să

se întoarcă în România pentru a depune la organele vamale documente din care să

rezulte că autoturismele sunt importate din Germania de SC C.L. SRL, deși

anterior acestea au fost înregistrate ca ieșite din țară pe numele unor

persoane fizice.

Între bariera de pe artera de ieșire din țară

și fâșia ce delimitează efectiv teritoriul României de cel al Ucrainei, pe o

distanță de circa 50 metri sunt amplasate mai multe imobile precum magazinul S.,

clădirea cântarului, cea destinată dezinfecției și toaleta, în vecinătatea

acestora existând locuri unde autovehiculele pot staționa fără să fie observate

pe timp de noapte de polițistul de frontieră ce manevrează bariera de ieșire

din țară. Pe partea stângă, imediat după barieră, se află „zona de staționare a

autoturismelor cu probleme vamale”, în care autoturismele au acces de pe artera

de ieșire din țară, existând însă o cale de legătură si cu artera de intrare în

țară, așa cum rezultă și din schița P.T.F. Șiret.

Martorul T.M.D. a susținut că cele patru

autoturismele au trecut de bariera unde era de serviciu, dar nu a văzut dacă

toate au părăsit teritoriul țării spre Ucraina, existând posibilitatea ca

acestea să fi fost parcate în vecinătatea imobilelor menționate mai sus și

ulterior să fie conduse spre artera de intrare în țară sau spre zona de

staționare.

După ce și polițiștii de frontieră ai țării

vecine le-au aplicat în pașapoartele celor patru persoane ștampile de intrare

în Ucraina și ieșire spre România, aceștia s-au întors în țară, pe pașapoartele

inculpaților A.N., C.R.A.G. și ale martorilor D.l.B. și S.A.V., fiind aplicată

ștampila de trafic nr. 19 de către polițistul de frontieră R.F.F., care era de

serviciu pe artera de intrare în țară. Martorul R.F.F. a implementat în baza de

date a poliției de frontieră că cele patru persoane au intrat în țară „pe jos”,

între orele 02,37 – 02,40, înregistrând numele lor în „Registrul de evidență a

autoturismelor reținute în zona de staționare”, unde a menționat că acestora

le-au fost oprite mașinile datorită unor probleme vamale și a înscris pe ultima

filă a fiecărui pașaport numărul de înmatriculare al autoturismului condus.

D.P.F. Rădăuți, în subordonarea căreia se

află P.C.T.F. Șiret, prin adresa nr. 705.717 din 17 noiembrie 2003, a precizat

faptul că în baza de date informatizată din noaptea de 15 decembrie 2001, cele

patru autoturisme nu apar înregistrate că au intrat în țară prin vama Șiret. De

asemenea, S.C.I.I.G.P.F. în adresa nr. 31699 din 19 februarie 2004, a opinat că

celelalte trei autoturisme care nu au intrat în Ucraina au fost parcate după

bariera de pe sensul de ieșire din țară, într-un loc în care staționarea era

permisă, iar la întoarcere cele patru persoane au luat și celelalte mașini cu

care s-au prezentat pe artera de intrare în țară.

Aici (pe artera de intrare în țară) au fost

așteptați de inculpatul N.D.E. care, cunoscând procedeul folosit la data de 22

noiembrie 2001 pentru autoturismul său și al martorului C.B. și știind că cele

patru mașini vor fi reținute sub supraveghere vamală în incinta Vămii Șiret,

Ie-a indicat unde să parcheze autoturismul cu care cei patru s-au deplasat până

în Ucraina, respectiv în zona de staționare a autoturismelor cu probleme

vamale.

Apoi și celelalte trei autoturisme au fost

mutate din locul unde se aflau, de către inculpații A.N., C.R.A.G. și martorul

D.l.B. în zona de staționare a autoturismelor reținute din motive vamale.

Aici s-a prezentat șeful de tură P.D. care

Ie-a solicitat cheile mașinilor și să demonteze plăcuțele de înmatriculare de

la cele patru autoturisme, precizând că acestea vor fi reținute câteva zile în

vamă. Același lucrător vamal i-a îndrumat să se deplaseze la comisionarul vamal

pentru a depune actele ce le aveau și să solicite încheierea unor declarații

sumare.

Astfel de declarații vamale se întocmesc în

situația în care importatorul nu dispune de suma de bani necesară achitării

taxelor vamale sau nu are toate documentele necesare regimului vamal de import

solicitat.

De regulă, așa cum s-a precizat mai sus, întrucât

sunt necesare traducerile legalizate ale contractelor de vânzare-cumpărare și

ale cărților de

identitate ale mașinilor,

Note de constatare R.A.R. pentru vamă, din care să rezulte

caracteristicile

tehnice, ca și în cazul în care trebuie completată documentația necesară

autoritățile vamale de frontieră efectuează formalități vamale de tranzit către

birouri vamale de interior, unde în termenul legal se finalizează operațiunea

de import.

Atât inculpatul A.N., cât și inculpatul C.R.A.G.

erau nemulțumiți pentru faptul că autoturismele vor fi reținute pentru o

perioadă de timp de către organele vamale, întrucât aveau sumele necesare și

puteau plăti taxele vamale calculate în regim preferențial.

Despre inculpatul N.D.E., atât inculpatul C.R.A.G.

cât și martorul D.l.B. declară că în noaptea de 15 decembrie 2001, împreună cu

inculpatul A.N., a intrat de mai multe ori, cu actele mașinilor în birourile

vameșilor cu care a purtat discuții pentru întocmirea formalităților vamale și

obținerea unui regim vamal preferențial. Astfel,

așa cum rezultă din confruntarea dintre inculpații C.R.A.G. și

A.N.,

inculpatul N.D.E. a depus organelor vamale contractele de vânzare cumpărare și

certificatele EUR 1, completate anterior, conform indicațiilor sale, de către

inculpatul C.R.A.G. înainte de a pleca în Ucraina, anexând la acestea copii

xerox după certificatul de înmatriculare, certificatul fiscal al SC C.L. SRL

Suceava, precum și nota de constatare R.A.R. pentru vamă nr. 10340, eliberată

la data de 13 decembrie 2001 de R.A.R., filiala Suceava.

De asemenea, pentru celelalte două

autoturisme ale sale, inculpatul

A.N. a

depus contracte de vânzare cumpărare și certificatele de origine

EUR 1 în

care exportatorii erau firmele germane A.A. și A.K., iar importatorul

societatea C.L. SRL Suceava, alături de documentele de proveniență și de

origine, acesta atașând copii xerox după cărțile de identitate ale mașinilor,

certificatul de înmatriculare și cel fiscal al aceleiași societăți

importatoare.

Astfel, inculpații A.N. și C.R.A.G. au

prezentat documente de proveniență și de origine false din care rezulta că

autoturismele sunt proprietatea SC C.L. SRL Suceava, fiind importate de la

firmele germane A.K. și A.A., deși în realitate erau proprietatea lor, așa cum

rezulta atât din actele depuse la intrarea în țară la Vama Turnu și Vama

Nădlac, cât și din cele folosite în aceeași noapte, cu două ore înainte, la

operațiunea de export din Vama Șiret.

Reprezentantul comisionarului vamal SC C.C.P.S.

SA Șiret,

martorul C.V. a susținut că în

biroul său au intrat doar două persoane

care au precizat că au fost

trimiși de lucrătorii vamali pentru a li se întocmi declarații sumare și nu

declarații vamale de tranzit sau de import definitiv, respectiv inculpatul A.N.,

care întrebat fiind de comisionar, și-a asumat pe nedrept calitatea de

reprezentant legal al SC C.L. SRL Suceava, fără însă a demonstra cu vreun

document acest fapt, așa cum s-a arătat mai sus, iar martorul C.V. a precizat

că verificarea acestei calități revenea în sarcina lucrătorilor vamali ce

finalizau operațiunea de import și acordau liber de vamă, fără a se putea

stabili identitatea celei de-a doua persoane, însă cert este că făcea parte din

grupul celor 6 persoane venite la

vamă. În

baza documentelor primite de la aceștia martorul a completat declarațiile

sumare

și a înaintat documentația lucrătorului vamal N.G., ce era de serviciu la

compartimentul marfă-supraveghere vamală, pentru a fi înregistrate și a se

efectua controlul fizic sumar.

Martorul N.G. a înregistrat în registrul de

import cele patru declarații sumare, Ie-a semnat și parafat cu ștampila

individuală, ca de altfel și cărțile de identitate ale mașinilor, precum și

contractele de vânzare-cumpărare ale acestora. Totodată, a menționat că nu el a

îndrumat mașinile în zona de staționare și nici nu a discutat cu persoanele

care le conduceau sau cu reprezentanții firmei importatoare pentru ca aceștia

să aleagă varianta reținerii în vamă a autoturismelor pe bază de declarații

sumare ori să le

solicite să demonteze

plăcuțele cu numerele de înmatriculare, cu atât mai mult cu

cât nici un

ordin intern sau vreo normă de aplicare a regulamentului vamal nu prevede acest

din urmă lucru.

Documentația depusă a rămas într-un fișet din

încăperea vameșilor urmând a fi prezentate și celelalte documente necesare și a

se achita taxele

vamale în termenul de 30

zile stabilit de legislația în vigoare, nefiind obligatoriu ca

finalizarea

operațiunii de vămuire să fie efectuată de același lucrător vamal sau în

aceeași tură de serviciu.

Din declarațiile inculpaților C.R.A.G. și A.N.

a rezultat că nu au existat motive pentru reținerea autoturismelor în vamă,

fiind chiar nemulțumiți de acest lucru, întrucât încă din noaptea de 15 decembrie

2001 au fost depuse toate documentele în baza cărora s-a finalizat importul

definitiv la data de 19 decembrie 2001 și aveau de la început sumele de bani

necesare pentru plata datoriei vamale calculate conform regimului vamal

preferențial, fără a primi vreo lămurire în acest sens de la lucrătorii vamali sau

chiar de la inculpatul N.D.E., o posibilă explicație fiind aceea că în noaptea

de 15 decembrie 2001, nici martorul J.l.D. și nici inculpata M.R., din diferite

motive nu erau la serviciu (primul era în concediu de odihnă, cealaltă fiind în

concediu medical).

După reținerea autoturismelor în Vama Șiret

inculpații N.D.E., A.N. și C.R.A.G., precum și martorii D.l.B., S.A.V. și C.B.

s-au decis să revină în municipiul Suceava, dar cum nu dispuneau de un mijloc

de transport, I-au contactat telefonic pe martorul R.R., pentru ca acesta să

vină în

vamă cu microbuzul proprietatea

inculpatul C.R.A.G., ce s-a defectat pe traseu, apelându-se în cele din urmă la

un maxi-taxi, cu care toate

persoanele menționate mai sus s-au întors în

Suceava.

La plecarea din vamă,

inculpatul N.D.E. Ie-a comunicat

inculpaților

A.N. și C.R.A.G. că îi va anunța telefonic când trebuie să se prezinte pentru a

achita taxele vamale și a ridica mașinile, ceea ce pune în evidență faptul că

acesta ținea legătura cu lucrătorii vamali. Deși inculpatul N.D.E. a negat

acest aspect susținând că s-a deplasat în Vama Șiret, împreună cu martorul C.B.,

pentru ca martorul S.A.V. să le cumpere de la magazinul S. băuturi alcoolice

pentru sărbătorile de iarnă, nici una din persoanele cu care a fost în

vamă nu l-a observat pe el sau pe martorul S.A.V.

să fi achiziționat

băuturi de pe teritoriul României sau Ucrainei, ori

să fi avut pe drumul de întoarcere spre Suceava asupra sa sticle cu băuturi

alcoolice, astfel că afirmațiile sale nu au suport probator. Mai mult, martorul

C.B., în declarațiile date la organele de urmărire penală a afirmat că nu a dat

nici unuia din cei patru care au părăsit țara, bani pentru a-i cumpăra băuturi

alcoolice.

Coroborând aceste date cu verificările

efectuate în actele contabile ale magazinului S., unde sunt înscrise nominal

toate persoanele care fac cumpărături, a rezultat că nici inculpatul N.D.E. și

nici o altă persoană din grupul său, respectiv martorul C.B. ori, niciuna din

cele patru peroane care au plecat în Ucraina nu a achiziționat băuturi

alcoolice în noaptea de 15 decembrie 2001 sau ulterior în tura din 19 decembrie

care ies din țară, altfel bunurile cumpărate, la intrarea în țară sunt supuse

vămuirii.

În cursul zilei de 19 decembrie 2001,

inculpatul N.D.E. i-a contactat telefonic pe inculpații A.N. și C.R.A.G. cărora

Ie-a comunicat că în noaptea respectivă se vor finaliza formalitățile de import

cu regim vamal preferențial și își vor putea ridica autoturismele din Vama

Șiret, după ce în prealabil vor achita taxele vamale reprezentând un procent de

6 % din valoarea în vamă a mașinilor.

În această situație

inculpatul A.N. a plecat de la domiciliul său

din Roman și ajungând în Suceava s-a deplasat la

domiciliul inculpatului N.D.E., unde soția acestuia i-a dat o sacoșă cu bani

spunându-i

că sunt pentru plata taxelor

vamale și, ajuns în vamă la ora 12,00, s-a interesat la

casierie care

este cuantumul taxelor vamale ce trebuie achitate pentru cele patru

autoturisme, aflând însă că declarațiile vamale

de import nu erau încă întocmite.

Conform declarației martorului M.L.,

care l-a recunoscut pe inculpat

după

fotografie, acesta s-a prezentat la el, fiind însoțit de un lucrător vamal sau

un

polițist de frontieră, care i-a solicitat să-i redacteze cele patru

D.V.I. în regim de urgență și care i-a spus că sunt pentru cineva de la P. Suceava,

situație în care, cu toate că dorea să meargă la masă, a întocmit declarațiile

vamale de import pentru cele patru autoturisme, fiind ajutat de martorul T.V.,

șeful agenției de comisionari care a întocmit lista cu documentele anexate,

deși acesta nu avea sarcini de serviciu în acest sens.

Cu ocazia întocmirii lor, martorul M.L. a

menționat la rubrica „importator” firma SC C.L. SRL Suceava, și cu toate că

și-a dat seama că nu sunt anexate toate documentele necesare operațiunii de

import, respectiv traducerile cărților de identitate ale mașinilor și ale

actelor de vânzare-cumpărare, notele de constatare R.A.R., statutul societății

și acte adiționale, împuterniciri din partea firmei pentru persoanele ce nu

erau reprezentanții legali dar o reprezentau în fața organelor vamale, și că există

neconcordanțe între mențiunile înscrise în

documentele depuse, a predat întreaga

documentație la sectorul marfa,

unde lucrătorul vamal care era desemnat să

efectueze

controlul documentar avea posibilitatea să o restituie pentru a se opera

modificări,

să anuleze declarațiile vamale de import sau să solicite titularului

operațiunii documente suplimentare care să clarifice eventualele deficiențe. De

asemenea, martorul a precizat că, în condițiile în care unul din lucrătorii

vamali a intervenit pentru urgentarea întocmirii declarațiilor vamale, a

acceptat lipsa unor documente anexe, sub rezerva că acestea vor fi solicitate

de lucrătorul vamal și aduse ulterior de importator.

La data respectivă

comisionul datorat SC C.C.F.S. S.A. Șiret nu a

fost achitat de inculpații pentru ale căror

autoturisme au fost întocmite declarațiile vamale de import, martorul apreciind

că dacă, așa cum i s-a spus, sunt pentru un polițist de la Suceava, suma va fi

achitată ulterior, fapt ce s-a întâmplat abia la 03 ianuarie 2002, când

inculpatul A.N. a plătit 1.404.200 lei și i s-a emis factura.

Conform declarațiilor vamale de import, din

19 decembrie 2001, valoarea totală a drepturilor vamale pentru cele patru

mașini era de 114.604.072 lei, incluzând taxele vamale în regim preferențial de

6 %, T.V.A. și accize. În situația în care importul s-ar fi realizat în numele

persoanelor fizice A.N. și C.R.A.G., ce erau proprietarii de drept ai

autoturismelor, nu s-ar fi acordat un regim vamal preferențial, iar cuantumul

drepturilor vamale ce trebuiau achitate ar fi fost în sumă de 237.761.736 lei.

În acest context,

înainte de a părăsi punctul vamal, inculpatul A.N. a constituit un depozit

bănesc achitând la casieria vămii suma de 90.000.000 lei, jumătate provenind

din sacoșa primită de la soția inculpatului N.D.

E., iar jumătate din banii săi proprii, conform

declarației date, pentru care i

s-au

eliberat chitanțele nr. 444-446 din 19 decembrie 2001 de către casier,

respectiv martorul

P.O.D. În acel moment controlul vamal fizic și

documentar nu era

încă efectuat, nefiind

acordat nici liber de vamă. Chitanțierul din care au fost emise

cele

trei chitanțe a fost predat la tura de noapte, pentru a fi folosit de

lucrătorul vamal desemnat cu validarea financiar-contabilă, respectiv

inculpatei M.

R., care urma să fie de

serviciu în noaptea de 19 decembrie 2001, între orele 20,00

–

08,00.

Tot în cursul zilei de 19 decembrie 2001,

având nevoie de un șofer pentru a conduce din Vama Șiret la Suceava

autoturismul marca O.A. de culoare roșie, pe care l-a cumpărat anterior la un

preț mai mic, de la inculpatul C.

R.A.G. în

schimbul promisiunii că-l va ajuta pe acesta să obțină

retranzitarea și

un regim vamal preferențial, inculpatul N.D.E. l-a

sunat la telefon pe martorul R.R., rugându-l să-i însoțească în vam