ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 432/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 206 din 9 iunie 2006, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul N.D.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - trafic de influență, prevăzută de art. 257, alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 257, alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 ani închisoare; - complicitate la infracțiunea de folosire la autoritatea vamală a documentelor falsificate, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Conform art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului, sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 36 2 C. pen. Conform art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare menționat, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte trimestrial, în prima zi de luni la judecătorul delegat la B.E.P. din cadrul Tribunalului Suceava; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția acestuia asupra dispozițiile art. 86 4 și 86 5 C. pen., privind revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. S-au confiscat de la inculpat, în favoarea statului, sumele de 400 mărci germane și 1.700 dolari S.U.A. sau contravaloarea acestora în lei la cursul oficial practicat de B.N.R. la data punerii în executare a prezentei hotărâri.

Inculpatul C.R.A.G., a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de: - fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare; - folosirea la autoritatea vamală a documentelor falsificate, prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului, sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen.

Conform art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare menționat, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte semestrial, în prima zi de luni la judecătorul delegat la B.E.P. din cadrul Tribunalului Suceava; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. S-a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 86 4 și 86 5 C. pen., privind revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 66.423.801 lei, cu titlu de debit, la care se vor adăuga contravaloare comision, accize, T.V.A.

și majorări de întârziere, calculate de la data de 19 decembrie 2001 și până la achitarea integrală a pagubei. Inculpatul A.N. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de folosire la autoritatea vamală a documentelor falsificate, prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului, sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 C. pen. Conform art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare menționat, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte semestrial, în prima zi de luni la judecătorul delegat la B.E.P.

din cadrul Tribunalului Suceava; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă. S-a atras atenția acestuia asupra dispozițiile art. 86 4 și 86 5 C. pen., privind revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 56.733.862 lei, cu titlu de debit la care se vor adăuga contravaloare comision, accize, T.V.A. și majorări de întârziere, calculate de la data de 19 decembrie 2001 și până la achitarea integrală a pagubei.

Inculpata M.R., a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și următoarele C. pen. Conform art. 170 C. proc. pen. și art. 348 teza finală C. proc. pen., s-au anulat înscrisurile false, respectiv certificatele de circulație a mărfurilor tip EUR 1 nr. D 154852 și nr. D 154900, nr. A 028190 și nr. A 028200, contractele de vânzare-cumpărare: nr. 12 și 19 din 27 noiembrie 2001, nr. 8 din 25 noiembrie 2001, în care este menționat ca exportator firma A.K., iar cumpărător SC C.L.

SRL și nr. 101 din 23 octombrie 2001, unde vânzător apare firma A.A., iar cumpărător SC C.L. SRL, traducerile legalizate ale acestor acte, împuternicirile ca provenind de la SC C.L. SRL scrise, semnate și ștampilate de inculpatul A.N. și martorul R.R., contractele de vânzare cumpărare fictive încheiate între SC C.L. SRL și inculpații A.N. și C.R.A.G., depuse la organele competente. Inculpații au fost obligați să plătească fiecare câte 11.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Din întreg materialul probator administrat în cele două faze procesuale, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În primăvara anului 2001, numitul M.R., după ce a obținut viză Schengen, s-a deplasat, împreună cu soția sa în Germania țară unde, constatând că autoturismele second-hand sunt ieftine, s-a hotărât să cumpere astfel de mașini pentru a le comercializa în România.

Întrucât, din anul 1995, acesta era asociat si administrator la SC C.L. SRL SUCEAVA și SC M.S. SRL BROȘTENI, a realizat importurile pe numele celor două firme, iar după finalizarea operațiunilor vamale și înmatricularea autoturismelor în țară, Ie-a vândut la diverse persoane. Astfel, în perioada 28 iunie 2001 - 01 octombrie 2001, M.R. a importat din Germania, pe firmele sale, un număr de trei autoturisme, care au fost introduse în România prin Vama Borș, iar operațiunile de vămuire și achitare a taxelor vamale au avut loc la B.V. Suceava și Domești. De fiecare dată, la B.V. de frontieră au fost prezentate și s-au reținut de organele vamale, împuterniciri din partea societății importatoare pentru persoana ce introducea autoturismele în țară, iar la birourile vamale de interior, pentru finalizarea operațiunilor de vămuire, au fost depuse contracte de vânzare-cumpărare traduse și legalizate, conform prevederilor legale în vigoare menționate mai sus.

În cursul anului 2001, inculpatul N.D.E. avea gradul profesional de plutonier la B.P.R. Suceava, fiind coleg de serviciu cu martorul C.B. Din anul 1988, inculpatul N.D.E. a fost coleg de școală cu numitul M.R., la Facultatea de Mecanică din Suceava, devenind apoi prieteni de familie, conjunctură în care și-au petrecut împreună concediile de odihnă și sărbătorile de iarnă, inclusiv cele din anii 2001 si 2002. În vara anului 2001, în timp ce se aflau în concediu la munte, cei doi au discutat și cu privire la faptul că autoturismele sunt ieftine în Germania, convenind ca M.R. să facă deplasări în această țară, de unde să cumpere astfel de mașini, folosind și banii inculpatului N.D.E., urmând ca după achitarea taxelor vamale și înmatriculare să le revândă în România la prețuri mai mari.

În aceeași perioadă, inculpatul A.N., cumătrul surorii inculpatului N.D.E., l-a vizitat pe acesta în Municipiul Suceava, și l-a rugat să-i găsească patru autoturisme la un preț mai mic, întrucât dorea să inițieze o activitate de taximetrie în municipiul lași, context în care inculpatul N.D.E., i-a făcut cunoștință cu M.R. pentru a-i cumpăra autoturisme direct din Germania. În luna octombrie 2001, când a avut loc discuția dintre M.R. și A.N., primul avea deja importat un autoturism O.A. pe firma SC C.L. SRL Suceava și, pe cale de consecință, i l-a vândut celui de-al doilea. În acele împrejurări, cei doi s-au înțeles și cu privire la faptul ca M.R. să-i aducă din Germania alte trei autoturisme, dar pe numele inculpatului A.N., ca persoană fizică, pentru ca ulterior introducerii mașinilor în țară să nu mai fie necesară încheierea unor contracte de vânzare cumpărare între SC C.L.

SRL și inculpatul A.N., iar operațiunile vamale, omologarea R.A.R și înmatricularea să se facă direct pe numele său. De asemenea, aceștia s-au înțeles ca inculpatul A.N. să preia autoturismele din Ungaria, astfel încât la intrarea în țară organele vamale să elibereze declarații vamale de tranzit pentru B.V. Piatra Neamț, unde urmau să se finalizeze formalitățile de vămuire, titular fiind persoana fizică A.N. La sfârșitul lunii octombrie 2001, M.R., împreună cu soția lui, s-a deplasat în Germania, de unde a cumpărat pentru inculpatul A.N. un autoturism marca O.A., de culoare vișinie, cu banii pe care i-a primit prin intermediul inculpatului N.D.E., deși acesta din urmă, precum și A.N. afirmă că banii i-au fost dați personal lui M.R.

Cum nu știa dacă se va întâlni cu inculpatul A.N. în Ungaria pentru ca acesta să preia mașina, M. R. a solicitat firmei vânzătoare, A.A., să-i întocmească două contracte de vânzare cumpărare, unul pe numele inculpatului A.N. și unul pe numele firmei sale, SC C.L. SRL, iar pe certificatul EUR 1, seria A, nr. 028190 din 24 octombrie 2001, la rubrica „importator”, nu a menționat nimic. În același timp, conform înțelegerii avute înainte de a pleca din țară, M.R. a mai cumpărat, de la firma A.K., alte două autoturisme V.G. pentru martorul C.B. și inculpatul N.D.E., precum și un autoturism pentru el. Deoarece avea cumpărate mai multe mașini, M.R. a solicitat unui angajat al firmei A.A., pe numele M., să conducă autoturismul destinat inculpatului A.N.

până la Vama Nickelsdorf, dintre Austria și Ungaria, deplasându-se și el cu mașina cumpărată pentru sine. La locul de întâlnire, M.R. a susținut că acel angajat a dat toate documentele întocmite în Germania pentru mașină inculpatului A.N., cei doi rămânând într-un local din zonă, el plecând în Austria, după soția sa care a rămas cu celelalte mașini la rudele ei. După ce s-a întâlnit cu soția sa în Austria, soții M. au adus celelalte trei autoturisme, din care una tractată pe o platformă, până în partea ungară a Vămii Borș unde, conform înțelegerii avute, s-a întâlnit cu C.B. și C.D., acesta din urmă prezentându-se pentru a introduce în țară mașina cumpărată pentru inculpatul N.D.E. De asemenea, M.R.

nu i-a dat inculpatului A.N. copii după documentele firmei sale sau împuternicire pentru a realiza importul pe numele SC C.L. SRL și nu a cunoscut prin ce punct vamal inculpatul menționat a intrat în țară și ce activități vamale a desfășurat ulterior. Inculpatul A.N. a intrat în România prin Vama Nădlac, la data de 27 octombrie 2001, unde a prezentat organelor vamale contractul de vânzare-cumpărare din 25 octombrie 2001 încheiat pe numele său. Întrucât conform normelor legale menționate anterior importatorul nu avea documentele traduse și nici nota de constatare R.A.R. pentru vamă, organele vamale au întocmit declarația vamală de tranzit nr. I. 21404, către B.V. Piatra Neamț, unde trebuia finalizat importul în termen de 30 zile.

Inculpatul A.N. a semnat declarația vamală de tranzit întocmită pe numele său și a achitat suma de 25.843.134 lei reprezentând garanție vamală, reținută cu adeverința nr. 279715 din 27 octombrie 2001. În luna noiembrie 2001, deplasându-se din nou în Germania, M.R. a cumpărat de la firma A.K. autoturismul O.A., de culoare turcoaz, fiind întocmit contractul de vânzare-cumpărare din 12 noiembrie 2001, pe numele inculpatului A.N., în calitate de persoană fizică. Conform înțelegerii, acesta s-a întâlnit pe teritoriul Ungariei, în același loc, cu inculpatul A.N., unde i-a predat mașina și documentele menționate mai sus, după care s-au despărțit. Inculpatul A.N. a intrat în țară tot prin Vama Nădlac, unde a prezentat actele primite, organele vamale întocmind declarația vamală de tranzit nr. I. 23478 din 14 noiembrie 2001 pentru B.V.

Piatra Neamț, întrucât importatorul nu avea toate documentele necesare. Acesta a semnat declarația vamală întocmită pe numele său, a achitat suma de 25.970.395 lei, reprezentând garanția vamală, având obligația să finalizeze importul în termen de 30 zile la B.V. de destinație, ca și în cazul primei mașini. În cursul anului 2001, inculpatul C.R.A.G. a discutat cu cumnatul său din Germania, să-i cumpere autoturisme second-hand, în vederea revânzării acestora în România, pentru a obține un profit. La începutul lunii noiembrie 2001, inculpatul a fost anunțat telefonic de cumnatul său, despre faptul că i-a cumpărat două autoturisme O.A., stabilind să vină cu încă cineva în Vama Turnu pentru a le introduce în țară.

După ce vecinul său, martorul D.l.B. a fost de acord să-l însoțească în vamă, inculpatul C.R.A.G. a transmis cumnatului său datele lor de stare civilă, astfel că certificatele de origine EUR 1 și contractele de vânzare cumpărare pentru cele două mașini au fost întocmite pe numele acestora (inculpatul C.R. și martorul D.I.B.). Conform înțelegerii avute cu cumnatul său, la data de 06 noiembrie 2001, inculpatul C.R.A.G. și martorul D.l.B. au preluat de pe teritoriul Ungariei, cele două autoturisme marca O.A., din care una de culoare roșie, și cealaltă de culoare albă, primind totodată contractele de vânzare cumpărare și certificatele de origine EUR 1 seria L 420148 și L 420147, în care aceștia erau menționați în calitate de importatori, iar exportatori erau ultimii proprietari ai autoturismelor înscriși în cărțile de identitate ale mașinilor.

În baza acestor documente prezentate organelor vamale din Vama Turnu, au fost întocmite declarațiile vamale de tranzit nr. I. 14141 și I. 14142 din 06 noiembrie 2001, pentru B.V. Suceava. La data de 08 noiembrie 2001, așa cum s-a arătat mai sus, D.G. V., pentru a preveni și combate fraudele la acordarea regimului vamal preferențial, a emis Ordinul circular nr. 53137, din care rezultă că începând cu 15 noiembrie 2001, pentru o perioadă de 6 luni se suspendă acordarea regimului tarifar preferențial pentru autoturismele introduse în țară de persoane fizice, interdicție care nu se referea la importurile realizate de persoane juridice. La data apariției acestor ordine, inculpații A.N. și C.R.A.G.

nu aveau finalizate operațiunile vamale de import pentru cele patru autoturisme indicate mai sus, introduse în țară pe numele acestora ca persoane fizice. În această situație, inculpatul A.N. realizând că trebuie să plătească taxe vamale mult mai mari, a aflat de la inculpatul N.D. E. că există posibilitatea de a retranzita autoturismele, urmare a aprobării dată de D.R.V. lași, către un birou vamal de frontieră, respectiv prin a le scoate din țară și a le reintroduce tot atunci în țară, prin același punct vamal, dar folosind documente de origine și proveniență pe numele unei societăți comerciale. Tot acesta i-a sugerat să solicite ca declarațiile vamale de tranzit să fie întocmite pentru B.V.

Șiret, urmând să îl anunțe când va trebui să vină cu mașinile, cu precizarea că mai este o altă persoană cu probleme similare. Astfel, inculpatul A.N. a întocmit o cerere pentru ambele autoturisme, solicitând să i se aprobe retranzitarea, în vederea scoaterii lor din țară prin Vama Șiret, motivând că nu are posibilitatea achitării taxelor vamale, fapt nereal, în condițiile în care cunoștea exact scopul real al retranzita hi. Cererea a fost înregistrată la D.R.V. lași sub nr. 19511, din 21 noiembrie 2001 și aprobată la aceeași dată, iar în baza acesteia, la B.V. Piatra Neamț, au fost întocmite declarațiile vamale de tranzit nr. I. 18534 și I. 18537 din 11 decembrie 2001, urmând ca în termen de 5 zile să se finalizeze operațiunea de export prin Vama Șiret.

Deplasându-se din nou în Germania, pentru a importa alte autoturisme pe firma sa, M.R. a fost contactat la telefon de inculpatul N.D. E., care i-a comunicat că inculpatul A.N. a pierdut certificatul EUR 1 ce dovedea originea mașinii introdusă în țară de acesta prin Vama Nădlac, la data de 27 octombrie 2001, rugându-l să-i aducă un alt document de acest gen, sens în care i-a dictat datele tehnice, pentru a fi menționate în acest înscris. În această situație, numitul M.R. a susținut că a obținut de la firma A. K. certificatul EUR 1, pe care l-a completat cu datele primite prin telefon de la inculpatul N.D.E., după care I-a restituit unui reprezentant al firmei vânzătoare de la care I-a primit stampilat cu parafa vămii germane nr. 166 din 28 noiembrie 2001. Cu toate că inculpatul N.D.E.

a negat că i-ar fi dat inculpatului A.N. aceste informații, el cunoștea instituția abilitată să aprobe cererile, modul și procedeul în care se putea face o astfel de retranzitare în scopul obținerii regimului vamal preferențial, întrucât ceruse relații de acest gen de la martorul N.V.L., lucrător vamal în cadrul B.V. Suceava, și a efectuat activități similare la sfârșitul lunii noiembrie 2001, în cazul autoturismelor cumpărate pentru el și C.B. de M.R., mașini ce au fost introduse în țară prin Vama Borș la 31 octombrie 2001, în condițiile arătate mai sus. Pentru cele două mașini au fost întocmite declarațiile vamale de tranzit pentru Vama Suceava, mașina destinată inculpatului N.D.E., fiind trecută pe numele lui C.G.D., care a fost în Vama Borș pentru a o introduce în țară, în locul martorului S.A.V., cumnat cu inculpatul, ce nu s-a mai putut deplasa în vamă, inițial numele său fiind înscris de M.R.

pe contractul de vânzare-cumpărare. Pentru cele două autoturisme, martorul C.B. și inculpatul N.D.E. au întocmit câte o cerere de retranzitare, care au fost aprobate de către directorul B.E. din cadrul D.R.V. lași. Totodată, inculpatul a discutat cu martorul l.V., asociat și administrator la SC R. SRL Suceava, pentru a accepta ca, după retranzitare, importul celor două mașini să fie efectuat prin Vama Șiret, pe firma sa. La cererea sa a primit de la martor copii ale certificatului fiscal și certificatului de înmatriculare ale societății, precum și două împuterniciri din partea acesteia pentru a fi folosite la organele vamale de la B.V. Șiret.

În noaptea de 21 noiembrie 2001, cele două autoturisme au fost duse în Vama Șiret, unde după efectuarea formalităților de export și ieșire din țară, în aceeași tură de serviciu, martorul J.D., care îl cunoștea atât pe inculpatul N.D.E., cât și pe martorul C.B., a înregistrat mașinile în registrul de import, fiind reținute de acesta sub supraveghere vamală în zona de staționare. După finalizarea operațiunilor vamale de import, inculpatul N.D. E. i-a predat martorului l.V. declarațiile vamale 1.1677 și 1.1678 din 30 noiembrie 2001, precum și contractele de vânzare-cumpărare încheiate între SC R. SRL Suceava și martorul C.B. pentru mașina sa, precum și martorul S.A.V., pentru mașina inculpatului N.D.E., care s-a ocupat de înmatricularea acestui autoturism, numele său fiind menționat în fișa depusă la S.E.I.P.

Suceava, de către martorul P.G.V. Întrucât nici inculpatul C.R.A.G. nu a finalizat operațiunile de vămuire până la apariția Ordinului circular nr. 53157 din 08 noiembrie 2001, deoarece nu avea bani să plătească taxe vamale majorate, acesta a încercat să vândă, în B. Severin, autoturismele nevămuite și neînmatriculate, împrejurare în care, s-a întâlnit cu martorul R.R., inculpatul i-a relatat problema sa, iar acesta i-a sugerat ca printr-o retranzitare să scoată mașinile din țară și să le reintroducă pe o societate comercială, spunându-i că inculpatul N.D.E. îl poate ajuta cu acest lucru. La data de 13 decembrie 2001 inculpatul C.R.A.G. și martorul R.R. s-au deplasat la R.A.R., filiala Suceava, de unde au obținut notele de constatare R.A.R.

pentru vamă nr. 10430 și 10431, din care rezulta că autovehiculele au gradul normal de poluare, menționându-se la rubrica „deținător”, în acele rapoarte de verificare tehnică, denumirea firmei SC J.I. SRL Suceava, la care inculpatul C.R.A.G. era asociat și pe numele căreia s-a gândit să reintroducă mașinile în țară, însă această societate nu mai desfășura nici o activitate de mai mult timp. Având în vedere această situație, cât și sugestia martorului R.R., inculpatul C.R.A.G. a luat legătura cu inculpatul N.D.E., care a fost de acord să-l ajute cu obținerea aprobării retranzitării și cu efectuarea importului pe o altă societate comercială, spunându-i că „îl va ajuta la operațiunile de vămuire” și că „o să se rezolve”, aspecte negate însă în cursul cercetării judecătorești, poziția procesuală oscilantă nefiind susținută de probe.

Pentru ajutorul dat, inculpatul C.R.A.G. a fost de acord să-i vândă inculpatului N. D.E., la solicitarea acestuia, unul dintre autoturisme, respectiv cel de culoare roșie, prin intermediul martorului R.R., la prețul cu care a fost cumpărat din Germania, respectiv suma de 2.000 mărci germane, după care, conform înțelegerii, i-a predat acestuia cheile și autoturismul promis, prin intermediul martorului R.R. În aceeași perioadă, inculpatul N.D.E. a primit actele celor două autoturisme, pentru a se ocupa de obținerea aprobării retranzitării, sens în care, folosind faxul SC I.C. SRL Suceava, cu acordul martorului J.A., în urma discuției telefonice cu o funcționară din cadrul D.R.V. lași, a expediat cererile pentru aprobarea retranzitării, menționând pe acestea, numărul de fax al acestei firme, pentru ca funcționara de la D.R.V.

lași să știe unde să remită cererile aprobate. Această situație este confirmată de martora W.E., gestionar la punctul de lucru din B-dul George Enescu al SC I.C. SRL, situat vis-a- vis de locuința inculpatului N.D.E., unde acesta s-a prezentat pentru a transmite cererile prin fax și i-a lăsat numărul său de telefon mobil, pentru a fi anunțat în legătură cu primirea cererilor de la D.R.V. lași, revenind în cursul zilei de 14 decembrie 2001, de două ori, pentru a verifica acest aspect, iar în jurul orelor 16,00, fiind anunțat de către martora sus menționată, s-a prezentat la magazin și a retransmis cererile, tot prin fax, la B.V. Suceava. De fiecare dată acesta a venit de unul singur, fără a fi însoțit de inculpatul C.R.A.G.

sau de M.R., așa cum a susținut inculpatul N.D.E. declarația finală dată la organele de urmărire penală. Ulterior, în cursul aceleiași zile, inculpatul C.R.A. G. s-a întâlnit cu inculpatul N.D.E., care i-a spus că a obținut aprobarea retranzitării și că în zilele următoare vor merge împreună în Vama Șiret pentru a scoate mașinile din țară și a le reintroduce pe numele unei firme. Tot atunci, acesta i-a mai cerut suma de 400 mărci germane, pe motivul că 200 mărci germane trebuia să-i dea patronului firmei care acceptă importul mașinilor, iar 200 mărci germane pentru alte cheltuieli legate de activitățile ce urmau să se desfășoare în Vama Șiret. În timp ce inculpatul C.R.A.G. a afirmat că a dat inculpatului N.D.E.

suma de bani solicitată, din banii primiți tot de la acesta cu ocazia vânzării autoturismului de culoare roșie, acesta din urmă recunoaște că a primit suma de 400 mărci germane, dar pe care a susținut că a dat-o lui M.R., care la rândul său însă, a afirmat că nu a primit nici o sumă de bani și nu a existat vreun motiv pentru a încasa vreo sumă, în condițiile în care nu știa la acel momentul că importul mașinilor urma să fie efectuat pe firma sa. Conform declarației martorului N.V.L., lucrător vamal la B.V. Suceava, la data de 14 decembrie 2001, inculpatul N.D.E. i-a comunicat telefonic, că urma să-i trimită, prin fax cererile de retranzitare pentru cele două autoturisme și că vor fi depuse la comisionar actele pentru întocmirea declarațiilor vamale de tranzit către Vama Șiret, lucru care s-a întâmplat spre sfârșitul programului de lucru, martorul înregistrând cele două cereri aprobate de D.R.V.

lași, întrucât era vineri, a obținut acceptul șefului B.V. Suceava ca operațiunea de vămuire să fie efectuată de el a doua zi, sâmbătă, în afara programului normal de lucru. Coroborând aceste date cu declarațiile inculpatului C.R. A.G. și ale martorilor R.R. și D.l.B., care au susținut că în zilele de 14 și 15 decembrie 2001 nu au fost în Vama Suceava cu autoturismele pentru întocmirea declarațiilor vamale de tranzit și controlul fizic și având în vedere declarațiile vamale de export nr. 1.13056 și 1.13057 întocmite de comisionari în Vama Suceava, ce nu sunt semnate la rubrica „principal obligat” de către martorul D.l.B. și inculpatul C.R.A.G., rezultă că documentele mașinilor au fost depuse la comisionarii vamali de către inculpatul N.D.E., care Ie-a și ridicat, împreună cu declarațiile vamale sus menționate, pentru a fi folosite la B.V.

Șiret, deși acesta neagă o astfel de situație. Faptul că actele mașinilor i-au fost date inculpatului N.D.E. este confirmat și de martorul R.R., acesta cunoscând că aprobarea retranzitării a fost obținută de către inculpat în modalitatea arătată mai sus. Pe data de 15 decembrie 2001, inculpatul N.D.E. Ie-a comunicat telefonic inculpaților A.N. și C.R.A.G. că în seara respectivă, trebuiau să se întâlnească și să se deplaseze împreună în Vama Șiret cu mașinile, spunându-le ca să aibă pașapoartele asupra lor, întrucât urmau să iasă din tară. Totodată, în după-amiaza aceleiași zile, inculpatul N.D.E. l -a contactat pe martorul R.R., de la care a luat cheile și autoturismul O.A. de culoare roșie, cumpărat anterior de la inculpatul C.R.

A.G., actele mașinii aflându-se deja în posesia sa, așa cum susțin martorul și acest din urmă inculpat. Ajuns în Suceava cu cele două autoturisme, din care unul a fost condus de soția inculpatului N.D.E., inculpatul A.N. s-a deplasat la domiciliul acestuia, unde l-a rugat să-i găsească un șofer pentru cea de-a doua mașină, astfel că s-a apelat la cumnatul său, martorul S.A.V. care a acceptat să conducă unul dintre autoturismele inculpatul A.N. până în Vama Șiret, acesta confirmând că i s-a spus să aibă asupra sa pașaportul deoarece urma să iasă din țară pentru a efectua retranzitarea mașinilor. De asemenea, tot inculpatul N.D.E. l-a anunțat și pe inculpatul C.R.A.G. că trebuie să se întâlnească în jurul orelor 19,00 în fața Hotelului B. din Suceava, fapt pentru care acesta din urmă l-a rugat pe martorul D.l.B.

să-și ia pașaportul și să conducă una dintre mașini până în Vama Șiret, întrucât acesta era menționat în actele de retranzitare. Inculpatul A.N. a susținut că după ce a ajuns la domiciliul inculpatului N.D.E., a plecat la locuința lui M.R., de la care a primit, pentru cele două mașini ale sale, contracte de vânzare-cumpărare și certificate EUR 1 completate pe numele SC C.L. SRL Suceava, precum și două copii ale certificatului de înmatriculare și cel fiscal al acestei firme, având o poziție oscilantă în ceea ce privește existența împuternicirii din partea firmei lui M.R., în primă fază susținând că deși s-a prezentat ca fiind reprezentantul firmei importatoare, nu este sigur dacă a avut sau nu împuternicirea necesară pentru ca, ulterior, în instanță, să fie sigur de existența acestui înscris, precizând însă că nu poate proba acest lucru.

Acesta precizează însă că nu a primit astfel de documente necompletate ori acte similare pentru alte mașini și nici mai multe copii ale certificatului de înmatriculare și cel fiscal al firmei, neamintindu-și dacă M.R. i-a dat statutul, contractul sau vreun act adițional al societății pentru a li folosite în vamă. În jurul orelor 19,00, conform înțelegerii, inculpații A.N. și N.D.E., împreună cu martorul C.B. au ajuns cu cele două autoturisme ale primului dintre ei, în fața Hotelului B., unde s-au întâlnit cu martorul S.A.V., chemat să conducă una din cele două mașini, precum și cu inculpatul C.R.A.G. care era însoțit de martorul D.l.B. Întrucât era singurul care avea o servietă tip diplomat asupra sa, la locul de întâlnire, inculpatul N.D.E.

i-a dat inculpatului A.N. documentele pe care Ie-a ridicat din Vama Suceava și care urmau să fie folosite la B.V. Șiret pentru mașinile inculpatului C.R.A.G., fapt confirmat de ultimii doi. Din fața Hotelului B., toate cele șase persoane menționate mai sus au plecat spre Vama Șiret deplasându-se cu cele patru autoturisme ce trebuiau retranzitate, rezultând că inculpatul N.D.E. și martorul C.B. au călătorit cu una din mașinile inculpatului A.N. După ce au ajuns în Vama Șiret, inculpatul N.D.E. și martorul C.B., fiind polițiști, s-au legitimat, astfel că li s-a permis intrarea în incinta punctului vamal, cu toate că nu aveau de rezolvat probleme vamale, odată cu ei intrând și ceilalți, parcând autoturismele în locul destinat pentru mașinile personalului vamal, după care au intrat în clădirea vămii.

Inculpatul C.R.A.G. a susținut că în holul clădirii aceștia s-au întâlnit cu martorul T.M.D, polițist de frontieră, cu care inculpatul N.D.E. și martorul C.B. au stat de vorbă, spunând ulterior că acesta este un fost coleg de școală. Apoi, în timp ce celelalte persoane au rămas în holul vămii, inculpații A.N. și N.D.E. au intrat în birourile lucrătorilor vamali unde au depus documentele autoturismelor, întocmite la 11 decembrie 2001 de B.V. Piatra Neamț pentru mașinile inculpatului A.N. întocmite la 15 decembrie 2001 de B.V. Suceava, pentru cele ale inculpatului C.R.A.G., la care au fost anexate contracte de vânzare cumpărare și certificate EUR 1 încheiate pe numele acestora în calitate de persoane fizice.

Conform planificării șefului de tură P.D., în noaptea de 15 decembrie 2001 de serviciu pe sensul de ieșire control vamal persoane fizice era repartizată fiica acestuia, martora D.V.C., care a înregistrat în registrul de evidență a bunurilor de export, cele patru autoturisme ca fiind scoase din țară de persoane fizice, menționând la rubrica „numele importatorului” persoanele fizice și juridice care inițial le-au exportat din Germania. Totodată, aceasta a consemnat în cele patru declarații vamale de tranzit că verificarea s-a efectuat prin observare și că autoturismele au ieșit din țară, conform înregistrărilor din registrul de export. Apoi a semnat și a aplicat pe declarații ștampila individuală, confirmând informatic către birourile vamale emitente încheierea operațiunii de tranzit, după care declarațiile au fost puse la dispoziția martorului N.D., lucrător vamal desemnat de șeful B.V.

Șiret pentru a expedia ulterior câte un exemplar birourilor vamale Piatra Neamț și Suceava. La un moment dat, din birourile lucrătorilor vamali, inculpații A.N. și N.D.E. au ieșit împreună cu martorul P.D., acesta explicându-i inculpatului C.R.A.G. și martorilor D.l.B. și S.A.V. că trebuie să iasă din țară pentru a i se aplica ștampile de trafic în pașapoarte. Înainte de a părăsi teritoriul României, inculpatul C.R.A.G. a primit de la inculpatul N.D.E. certificatele de origine EUR 1 folosite anterior în Vama Turnu la introducerea în țară a celor două autoturisme ale sale. Acesta i-a cerut să completeze la rubrica importator denumirea SC C.L. SRL, deasupra numelui său. Dându-și seama că falsul efectuat de inculpatul C.R.A.G.

este prea evident, inculpatul N.E. a luat din servieta inculpatului A.N. două contracte de vânzare-cumpărare care aveau la rubrica „vânzător” mențiunea A.K. și două certificate EUR 1, toate fiind necompletate și i Ie-a dat inculpatului C.R.A.G., care la indicațiile sale Ie-a completat, trecând la rubrica cumpărător, SC C.L. SRL. Că aceste certificate au fost întocmite în fals de inculpatul C.R.A.G. rezultă din constatarea tehnico-științifică grafologică și din declarația inculpatului menționat. Conform îndrumărilor date de martorul P.D., de a părăsi teritoriul țării, inculpatul A.N. împreună cu inculpatul C.R.A.G., martorul D.l.B. și martorul S.A.V. s-au urcat într-unui dintre autoturismele primului inculpat și au plecat spre Ucraina, fiind înregistrați, de martorul T.M.D.

în baza de date informatizată a poliției de frontieră, ca ieșiți din țară între orele 23,56 - 00,01, acesta aplicându-le în pașapoarte ștampila de trafic nr. 21. Martora D.V.C. susține că după verificarea documentelor și a autoturismelor a comunicat polițistului de frontieră T.M.D., că autoturismele au liber de vamă, dar după ce acestea au trecut de barieră, nu Ie-a mai văzut intrând în Ucraina. Conform afirmaților celor patru persoane care au plecat în Ucraina, celelalte trei autoturisme au rămas staționate în parcarea destinată mașinilor ce aparțin personalului vamal, timp în care inculpatul N.D.E. și martorul C.B. au așteptat în clădirea vămii ca aceștia să se întoarcă în România pentru a depune la organele vamale documente din care să rezulte că autoturismele sunt importate din Germania de SC C.L.

SRL, deși anterior acestea au fost înregistrate ca ieșite din țară pe numele unor persoane fizice. Între bariera de pe artera de ieșire din țară și fâșia ce delimitează efectiv teritoriul României de cel al Ucrainei, pe o distanță de circa 50 metri sunt amplasate mai multe imobile precum magazinul S., clădirea cântarului, cea destinată dezinfecției și toaleta, în vecinătatea acestora existând locuri unde autovehiculele pot staționa fără să fie observate pe timp de noapte de polițistul de frontieră ce manevrează bariera de ieșire din țară. Pe partea stângă, imediat după barieră, se află „zona de staționare a autoturismelor cu probleme vamale”, în care autoturismele au acces de pe artera de ieșire din țară, existând însă o cale de legătură si cu artera de intrare în țară, așa cum rezultă și din schița P.T.F.

Șiret. Martorul T.M.D. a susținut că cele patru autoturismele au trecut de bariera unde era de serviciu, dar nu a văzut dacă toate au părăsit teritoriul țării spre Ucraina, existând posibilitatea ca acestea să fi fost parcate în vecinătatea imobilelor menționate mai sus și ulterior să fie conduse spre artera de intrare în țară sau spre zona de staționare. După ce și polițiștii de frontieră ai țării vecine le-au aplicat în pașapoartele celor patru persoane ștampile de intrare în Ucraina și ieșire spre România, aceștia s-au întors în țară, pe pașapoartele inculpaților A.N., C.R.A.G. și ale martorilor D.l.B. și S.A.V., fiind aplicată ștampila de trafic nr. 19 de către polițistul de frontieră R.F.F., care era de serviciu pe artera de intrare în țară.

Martorul R.F.F. a implementat în baza de date a poliției de frontieră că cele patru persoane au intrat în țară „pe jos”, între orele 02,37 – 02,40, înregistrând numele lor în „Registrul de evidență a autoturismelor reținute în zona de staționare”, unde a menționat că acestora le-au fost oprite mașinile datorită unor probleme vamale și a înscris pe ultima filă a fiecărui pașaport numărul de înmatriculare al autoturismului condus. D.P.F. Rădăuți, în subordonarea căreia se află P.C.T.F. Șiret, prin adresa nr. 705.717 din 17 noiembrie 2003, a precizat faptul că în baza de date informatizată din noaptea de 15 decembrie 2001, cele patru autoturisme nu apar înregistrate că au intrat în țară prin vama Șiret.

De asemenea, S.C.I.I.G.P.F. în adresa nr. 31699 din 19 februarie 2004, a opinat că celelalte trei autoturisme care nu au intrat în Ucraina au fost parcate după bariera de pe sensul de ieșire din țară, într-un loc în care staționarea era permisă, iar la întoarcere cele patru persoane au luat și celelalte mașini cu care s-au prezentat pe artera de intrare în țară. Aici (pe artera de intrare în țară) au fost așteptați de inculpatul N.D.E. care, cunoscând procedeul folosit la data de 22 noiembrie 2001 pentru autoturismul său și al martorului C.B. și știind că cele patru mașini vor fi reținute sub supraveghere vamală în incinta Vămii Șiret, Ie-a indicat unde să parcheze autoturismul cu care cei patru s-au deplasat până în Ucraina, respectiv în zona de staționare a autoturismelor cu probleme vamale.

Apoi și celelalte trei autoturisme au fost mutate din locul unde se aflau, de către inculpații A.N., C.R.A.G. și martorul D.l.B. în zona de staționare a autoturismelor reținute din motive vamale. Aici s-a prezentat șeful de tură P.D. care Ie-a solicitat cheile mașinilor și să demonteze plăcuțele de înmatriculare de la cele patru autoturisme, precizând că acestea vor fi reținute câteva zile în vamă. Același lucrător vamal i-a îndrumat să se deplaseze la comisionarul vamal pentru a depune actele ce le aveau și să solicite încheierea unor declarații sumare. Astfel de declarații vamale se întocmesc în situația în care importatorul nu dispune de suma de bani necesară achitării taxelor vamale sau nu are toate documentele necesare regimului vamal de import solicitat.

De regulă, așa cum s-a precizat mai sus, întrucât sunt necesare traducerile legalizate ale contractelor de vânzare-cumpărare și ale cărților de identitate ale mașinilor, Note de constatare R.A.R. pentru vamă, din care să rezulte caracteristicile tehnice, ca și în cazul în care trebuie completată documentația necesară autoritățile vamale de frontieră efectuează formalități vamale de tranzit către birouri vamale de interior, unde în termenul legal se finalizează operațiunea de import. Atât inculpatul A.N., cât și inculpatul C.R.A.G. erau nemulțumiți pentru faptul că autoturismele vor fi reținute pentru o perioadă de timp de către organele vamale, întrucât aveau sumele necesare și puteau plăti taxele vamale calculate în regim preferențial.

Despre inculpatul N.D.E., atât inculpatul C.R.A.G. cât și martorul D.l.B. declară că în noaptea de 15 decembrie 2001, împreună cu inculpatul A.N., a intrat de mai multe ori, cu actele mașinilor în birourile vameșilor cu care a purtat discuții pentru întocmirea formalităților vamale și obținerea unui regim vamal preferențial. Astfel, așa cum rezultă din confruntarea dintre inculpații C.R.A.G. și A.N., inculpatul N.D.E. a depus organelor vamale contractele de vânzare cumpărare și certificatele EUR 1, completate anterior, conform indicațiilor sale, de către inculpatul C.R.A.G. înainte de a pleca în Ucraina, anexând la acestea copii xerox după certificatul de înmatriculare, certificatul fiscal al SC C.L.

SRL Suceava, precum și nota de constatare R.A.R. pentru vamă nr. 10340, eliberată la data de 13 decembrie 2001 de R.A.R., filiala Suceava. De asemenea, pentru celelalte două autoturisme ale sale, inculpatul A.N. a depus contracte de vânzare cumpărare și certificatele de origine EUR 1 în care exportatorii erau firmele germane A.A. și A.K., iar importatorul societatea C.L. SRL Suceava, alături de documentele de proveniență și de origine, acesta atașând copii xerox după cărțile de identitate ale mașinilor, certificatul de înmatriculare și cel fiscal al aceleiași societăți importatoare. Astfel, inculpații A.N. și C.R.A.G. au prezentat documente de proveniență și de origine false din care rezulta că autoturismele sunt proprietatea SC C.L.

SRL Suceava, fiind importate de la firmele germane A.K. și A.A., deși în realitate erau proprietatea lor, așa cum rezulta atât din actele depuse la intrarea în țară la Vama Turnu și Vama Nădlac, cât și din cele folosite în aceeași noapte, cu două ore înainte, la operațiunea de export din Vama Șiret. Reprezentantul comisionarului vamal SC C.C.P.S. SA Șiret, martorul C.V. a susținut că în biroul său au intrat doar două persoane care au precizat că au fost trimiși de lucrătorii vamali pentru a li se întocmi declarații sumare și nu declarații vamale de tranzit sau de import definitiv, respectiv inculpatul A.N., care întrebat fiind de comisionar, și-a asumat pe nedrept calitatea de reprezentant legal al SC C.L.

SRL Suceava, fără însă a demonstra cu vreun document acest fapt, așa cum s-a arătat mai sus, iar martorul C.V. a precizat că verificarea acestei calități revenea în sarcina lucrătorilor vamali ce finalizau operațiunea de import și acordau liber de vamă, fără a se putea stabili identitatea celei de-a doua persoane, însă cert este că făcea parte din grupul celor 6 persoane venite la vamă. În baza documentelor primite de la aceștia martorul a completat declarațiile sumare și a înaintat documentația lucrătorului vamal N.G., ce era de serviciu la compartimentul marfă-supraveghere vamală, pentru a fi înregistrate și a se efectua controlul fizic sumar. Martorul N.G. a înregistrat în registrul de import cele patru declarații sumare, Ie-a semnat și parafat cu ștampila individuală, ca de altfel și cărțile de identitate ale mașinilor, precum și contractele de vânzare-cumpărare ale acestora.

Totodată, a menționat că nu el a îndrumat mașinile în zona de staționare și nici nu a discutat cu persoanele care le conduceau sau cu reprezentanții firmei importatoare pentru ca aceștia să aleagă varianta reținerii în vamă a autoturismelor pe bază de declarații sumare ori să le solicite să demonteze plăcuțele cu numerele de înmatriculare, cu atât mai mult cu cât nici un ordin intern sau vreo normă de aplicare a regulamentului vamal nu prevede acest din urmă lucru. Documentația depusă a rămas într-un fișet din încăperea vameșilor urmând a fi prezentate și celelalte documente necesare și a se achita taxele vamale în termenul de 30 zile stabilit de legislația în vigoare, nefiind obligatoriu ca finalizarea operațiunii de vămuire să fie efectuată de același lucrător vamal sau în aceeași tură de serviciu.

Din declarațiile inculpaților C.R.A.G. și A.N. a rezultat că nu au existat motive pentru reținerea autoturismelor în vamă, fiind chiar nemulțumiți de acest lucru, întrucât încă din noaptea de 15 decembrie 2001 au fost depuse toate documentele în baza cărora s-a finalizat importul definitiv la data de 19 decembrie 2001 și aveau de la început sumele de bani necesare pentru plata datoriei vamale calculate conform regimului vamal preferențial, fără a primi vreo lămurire în acest sens de la lucrătorii vamali sau chiar de la inculpatul N.D.E., o posibilă explicație fiind aceea că în noaptea de 15 decembrie 2001, nici martorul J.l.D. și nici inculpata M.R., din diferite motive nu erau la serviciu (primul era în concediu de odihnă, cealaltă fiind în concediu medical).

După reținerea autoturismelor în Vama Șiret inculpații N.D.E., A.N. și C.R.A.G., precum și martorii D.l.B., S.A.V. și C.B. s-au decis să revină în municipiul Suceava, dar cum nu dispuneau de un mijloc de transport, I-au contactat telefonic pe martorul R.R., pentru ca acesta să vină în vamă cu microbuzul proprietatea inculpatul C.R.A.G., ce s-a defectat pe traseu, apelându-se în cele din urmă la un maxi-taxi, cu care toate persoanele menționate mai sus s-au întors în Suceava. La plecarea din vamă, inculpatul N.D.E. Ie-a comunicat inculpaților A.N. și C.R.A.G. că îi va anunța telefonic când trebuie să se prezinte pentru a achita taxele vamale și a ridica mașinile, ceea ce pune în evidență faptul că acesta ținea legătura cu lucrătorii vamali.

Deși inculpatul N.D.E. a negat acest aspect susținând că s-a deplasat în Vama Șiret, împreună cu martorul C.B., pentru ca martorul S.A.V. să le cumpere de la magazinul S. băuturi alcoolice pentru sărbătorile de iarnă, nici una din persoanele cu care a fost în vamă nu l-a observat pe el sau pe martorul S.A.V. să fi achiziționat băuturi de pe teritoriul României sau Ucrainei, ori să fi avut pe drumul de întoarcere spre Suceava asupra sa sticle cu băuturi alcoolice, astfel că afirmațiile sale nu au suport probator. Mai mult, martorul C.B., în declarațiile date la organele de urmărire penală a afirmat că nu a dat nici unuia din cei patru care au părăsit țara, bani pentru a-i cumpăra băuturi alcoolice.

Coroborând aceste date cu verificările efectuate în actele contabile ale magazinului S., unde sunt înscrise nominal toate persoanele care fac cumpărături, a rezultat că nici inculpatul N.D.E. și nici o altă persoană din grupul său, respectiv martorul C.B. ori, niciuna din cele patru peroane care au plecat în Ucraina nu a achiziționat băuturi alcoolice în noaptea de 15 decembrie 2001 sau ulterior în tura din 19 decembrie 2001. De fapt, de la acest magazin pot cumpăra diverse produse doar persoanele care ies din țară, altfel bunurile cumpărate, la intrarea în țară sunt supuse vămuirii. În cursul zilei de 19 decembrie 2001, inculpatul N.D.E. i-a contactat telefonic pe inculpații A.N. și C.R.A.G.

cărora Ie-a comunicat că în noaptea respectivă se vor finaliza formalitățile de import cu regim vamal preferențial și își vor putea ridica autoturismele din Vama Șiret, după ce în prealabil vor achita taxele vamale reprezentând un procent de 6 % din valoarea în vamă a mașinilor. În această situație inculpatul A.N. a plecat de la domiciliul său din Roman și ajungând în Suceava s-a deplasat la domiciliul inculpatului N.D.E., unde soția acestuia i-a dat o sacoșă cu bani spunându-i că sunt pentru plata taxelor vamale și, ajuns în vamă la ora 12,00, s-a interesat la casierie care este cuantumul taxelor vamale ce trebuie achitate pentru cele patru autoturisme, aflând însă că declarațiile vamale de import nu erau încă întocmite.

Conform declarației martorului M.L., care l-a recunoscut pe inculpat după fotografie, acesta s-a prezentat la el, fiind însoțit de un lucrător vamal sau un polițist de frontieră, care i-a solicitat să-i redacteze cele patru D.V.I. în regim de urgență și care i-a spus că sunt pentru cineva de la P. Suceava, situație în care, cu toate că dorea să meargă la masă, a întocmit declarațiile vamale de import pentru cele patru autoturisme, fiind ajutat de martorul T.V., șeful agenției de comisionari care a întocmit lista cu documentele anexate, deși acesta nu avea sarcini de serviciu în acest sens. Cu ocazia întocmirii lor, martorul M.L. a menționat la rubrica „importator” firma SC C.L.

SRL Suceava, și cu toate că și-a dat seama că nu sunt anexate toate documentele necesare operațiunii de import, respectiv traducerile cărților de identitate ale mașinilor și ale actelor de vânzare-cumpărare, notele de constatare R.A.R., statutul societății și acte adiționale, împuterniciri din partea firmei pentru persoanele ce nu erau reprezentanții legali dar o reprezentau în fața organelor vamale, și că există neconcordanțe între mențiunile înscrise în documentele depuse, a predat întreaga documentație la sectorul marfa, unde lucrătorul vamal care era desemnat să efectueze controlul documentar avea posibilitatea să o restituie pentru a se opera modificări, să anuleze declarațiile vamale de import sau să solicite titularului operațiunii documente suplimentare care să clarifice eventualele deficiențe.

De asemenea, martorul a precizat că, în condițiile în care unul din lucrătorii vamali a intervenit pentru urgentarea întocmirii declarațiilor vamale, a acceptat lipsa unor documente anexe, sub rezerva că acestea vor fi solicitate de lucrătorul vamal și aduse ulterior de importator. La data respectivă comisionul datorat SC C.C.F.S. S.A. Șiret nu a fost achitat de inculpații pentru ale căror autoturisme au fost întocmite declarațiile vamale de import, martorul apreciind că dacă, așa cum i s-a spus, sunt pentru un polițist de la Suceava, suma va fi achitată ulterior, fapt ce s-a întâmplat abia la 03 ianuarie 2002, când inculpatul A.N. a plătit 1.404.200 lei și i s-a emis factura. Conform declarațiilor vamale de import, din 19 decembrie 2001, valoarea totală a drepturilor vamale pentru cele patru mașini era de 114.604.072 lei, incluzând taxele vamale în regim preferențial de 6 %, T.V.A.

și accize. În situația în care importul s-ar fi realizat în numele persoanelor fizice A.N. și C.R.A.G., ce erau proprietarii de drept ai autoturismelor, nu s-ar fi acordat un regim vamal preferențial, iar cuantumul drepturilor vamale ce trebuiau achitate ar fi fost în sumă de 237.761.736 lei. În acest context, înainte de a părăsi punctul vamal, inculpatul A.N. a constituit un depozit bănesc achitând la casieria vămii suma de 90.000.000 lei, jumătate provenind din sacoșa primită de la soția inculpatului N.D. E., iar jumătate din banii săi proprii, conform declarației date, pentru care i s-au eliberat chitanțele nr. 444-446 din 19 decembrie 2001 de către casier, respectiv martorul P.O.D. În acel moment controlul vamal fizic și documentar nu era încă efectuat, nefiind acordat nici liber de vamă.

Chitanțierul din care au fost emise cele trei chitanțe a fost predat la tura de noapte, pentru a fi folosit de lucrătorul vamal desemnat cu validarea financiar-contabilă, respectiv inculpatei M. R., care urma să fie de serviciu în noaptea de 19 decembrie 2001, între orele 20,00 – 08,00. Tot în cursul zilei de 19 decembrie 2001, având nevoie de un șofer pentru a conduce din Vama Șiret la Suceava autoturismul marca O.A. de culoare roșie, pe care l-a cumpărat anterior la un preț mai mic, de la inculpatul C. R.A.G. în schimbul promisiunii că-l va ajuta pe acesta să obțină retranzitarea și un regim vamal preferențial, inculpatul N.D.E. l-a sunat la telefon pe martorul R.R., rugându-l să-i însoțească în vam