ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2901/2014

Decizia nr. 2901/2014 Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 85 din 18 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. x/118/2012, s-au dispus următoarele: „În baza art. 334 C. proc. pen., respinge cererile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A. și B., ca nefondate.

I. În baza art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (faptă din 09 februarie 2009). În baza art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (faptă din 09 februarie 2009). În baza art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (faptă din 22 martie 2009). În baza art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (faptă din 22 martie 2009). În baza art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (faptă din 22 martie 2009). În baza art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (faptă din 25 martie 2009). În baza art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (faptă din 25 martie 2009). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, conform programului de supraveghere întocmit; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 3 alin. (2) și (4) C. pen., datele menționate mai sus urmează a fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, desemnat cu supravegherea.

În baza art. 86 4 C. pen., pune în vedere inculpatului dispozițiile privind revocarea beneficiului suspendării. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. II. În baza art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (faptă din 23 februarie 2009). În baza art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (faptă din 23 februarie 2009). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., achită pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (faptă din 10 mai 2009). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (faptă din 10 mai 2009). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, conform programului de supraveghere întocmit; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 alin. (2) și (4) C. pen., datele menționate mai sus urmează a fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, desemnat cu supravegherea. În baza art. 86 4 C. pen., pune în vedere inculpatului dispozițiile privind revocarea beneficiului suspendării. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. III. În baza art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (faptă din 22 mai 2009). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat art. 10 lit. d) C. proc.

pen., achită pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (faptă din 22 mai 2009). În baza art. 26 C. pen., raportat art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 289 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual (faptă din 23 februarie 2009). În baza art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (faptă din 10 aprilie 2009). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat art. 10 lit. d) C. proc.

pen., achită pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (faptă din 10 aprilie 2009). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, conform programului de supraveghere întocmit; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 3 alin. (2) și (4) C. pen., datele mai sus menționate urmează a fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, desemnat cu supravegherea.

În baza art. 86 4 C. pen., pune în vedere inculpatului dispozițiile privind revocarea beneficiului suspendării. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., deduce din durata pedepselor aplicate inculpaților C. și B. perioadele reținerii și arestării preventive de la 25 iunie 2009 la 30 iunie 2009 inclusiv și de la 31 iulie 2009 la 06 august 2009 inclusiv. În baza art. 348 C. proc.

pen., dispune anularea înscrisurilor falsificate de către inculpați, constând în procesele-verbale de sancționare contravențională din 09 februarie 2009, din 22 martie 2009, din 25 martie 2009 și din 23 februarie 2009". Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. x/P/2010 din 27 martie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C., pentru comiterea a patru infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen. anterior și trei infracțiuni de fals intelectual, prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 289 alin. (1) C. pen.

anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, B., pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen. anterior, fals intelectual, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior și două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior și A., pentru comiterea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen.

anterior, două infracțiuni de fals intelectual, prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior și complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În sarcina inculpatului C., s-a reținut că la data de 09 februarie 2009, în calitate de agent de poliție, urmare traficului de influență exercitat de agentul de poliție, inculpat D., cercetat în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu intenție și-a încălcat atribuțiile de serviciu, sancționându-l contravențional pe numitul E. numai cu sancțiunea avertismentului, fără aplicarea punctelor de penalizare, întocmind în mod fals, procesul-verbal de sancționare contravențională din 09 februarie 2009, prin care a atestat nereal împrejurarea că numitul E., nu are asupra sa documentele, în scopul obținerii unui avantaj patrimonial pentru traficantul de influență și nepatrimonial pentru contravenientul E. În sarcina inculpatului C., s-a reținut, de asemenea, că, la data de 22 martie 2009, în calitate de agent de poliție, urmare traficului de influență exercitat de agentul de poliție, inculpat D., cercetat în dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu intenție și-a încălcat atribuțiile de serviciu, întocmind în mod fals, procesul-verbal de sancționare contravențională din 22 martie 2009, prin care a atestat nereal împrejurarea că numitul F. a condus autoturismul marca G., cu numărul de înmatriculare CT-XXX, pe B-dul XX din Municipiul Constanța și, ajungând la intersecția cu Bulevardul YY,

a traversat intersecția pe culoarea galbenă a semaforului electric, deși în realitate acesta a comis o faptă contravențională mai gravă, ce impunea și sancționarea cu puncte penalizare, în scopul de a obține un avantaj patrimonial pentru sine și pentru colegul său D. și nepatrimonial pentru contravenient. În sarcina inculpatului C., s-a reținut, totodată, că, în calitate de agent de poliție, la data de 22 martie 2009, urmare traficului de influență exercitat de agentul de poliție, inculpat D., cercetat în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu intenție și-a încălcat atribuțiile de serviciu, în scopul de a obține un avantaj patrimonial pentru agentul de poliție, inculpat D. și nepatrimonial pentru numitul H., prin omisiunea, cu știință, de a lua vreo măsură legală, în urma comiterii unei abateri la regimul circulației pe drumurile publice de către acesta din urmă.

În sarcina inculpatului C., s-a reținut și faptul că, în calitate de agent de poliție, la data de 25 martie 2009, urmare cumpărării de influență de către numitul I., prin intermediul lui J., precum și a traficului de influență exercitat de agentul de poliție, inculpat D., ambii cercetați în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu intenție și-a încălcat atribuțiile de serviciu, întocmind în fals procesul-verbal de sancționare contravențională din 25 martie 2009, prin care a atestat nereal că numitul I. a traversat Strada YY., din Municipiul Constanța, Zona ZZ., prin loc nepermis și fără să se asigure, deși acesta a comis o abatere la regimul circulației pe drumurile publice, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare B-XXX, în scopul de a obține un avantaj nepatrimonial pentru cumpărătorul de influență și pentru intermediarul J. În sarcina inculpatului B., s-a reținut că, în calitate de agent de poliție, la data de 23 februarie 2009, urmare traficului de influență exercitat de agentul de poliție, inculpat D., cercetat în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu intenție și-a încălcat atribuțiile de serviciu, întocmind în mod fals procesul-verbal de sancționare contravențională din 23 februarie 2009, prin care a atestat nereal împrejurarea că numitul K.,

a traversat Bulevardul YYY. din Municipiul Constanța prin loc nepermis și fără a se asigura, deși în realitate acesta a realizat o manevră de întoarcere a autoturismului pe bandă continuă în scopul de a-l parca, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu și efectuarea unui viraj la stânga, abatere pentru care dispozițiile art. 101 alin. (1) pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 prevăd ca sancțiuni amenda cuprinsă între 6-8 puncte și 6 puncte penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002, în scopul obținerii unui avantaj patrimonial pentru traficantul de influență și nepatrimonial pentru contravenientul K. În sarcina inculpatului B., s-a reținut, de asemenea.

că, la data de 10 mai 2009, în calitate de agent de poliție, la solicitarea cumpărătorului de influență L., și-a traficat influența pe lângă agentul de poliție constatator M., astfel încât acesta din urmă să-i aplice primului sancțiunea contravențională de 2 puncte amendă, pentru lipsă de documente, deși o asemenea faptă este sancționată contravențional cu amendă cuprinsă între 6 și 8 puncte amendă.

În sarcina inculpatului B., s-a mai reținut că, în calitate de agent de poliție, la data de 22 mai 2009, la solicitarea cumpărătorului de influență N., și-a traficat influența pe lângă agentul de poliție constatator, inculpat A., pentru ca acesta să-i aplice primului o sancțiune contravențională cu 3 puncte penalizare și avertisment (AV), în schimbul unui avantaj patrimonial („cinste”), deoarece, în aceeași zi, contravenientul, aflându-se la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare B-XXX, a efectuat virajul la stânga fără să se asigure și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare CT-XXX, condus de O., deși o asemenea faptă contravențională se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, respectiv 4 - 5 puncte amendă și 3 puncte penalizare.

În sarcina inculpatului A., s-a reținut că, în calitate de agent de poliție, la data de 22 martie 2009, urmare traficului de influență exercitat de agentul de poliție B., cu intenție și-a încălcat atribuțiile de serviciu, întocmind în mod fals, prin omisiune, procesul-verbal de sancționare contravențională din 22 mai 2009, prin care nu a aplicat contravenientului N. sancțiunea contravențională de 4-5 puncte amendă pentru abaterea la regimul circulației rutiere, constând în efectuarea virajului la stânga fără să se asigure, intrând în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare CT-XXX, condus de O., în scopul obținerii unui avantaj patrimoniale („cinste"), pentru traficantul de influență B., precum și pentru cumpărătorul de influență N., prin neplata unei amenzi contravenționale.

În sarcina inculpatului A., s-a reținut, de asemenea, că la data de 23 februarie 2009, potrivit înțelegerii prealabile cu agentul de poliție, inculpat D., l-a ajutat pe acesta să menționeze în mod fals pe declarațiile conducătorilor auto P. și Q. că au fost testați alcooscop, oferindu-i seriile și rezultatul testării din lucrarea pe care o soluționa, privindu-i pe conducătorii auto R. și S., implicați într-o altă tamponare în aceeași zi, alături de conducătorul auto T. vinovat de comiterea accidentului, în scopul obținerii de avantaje patrimoniale și nepatrimoniale pentru agentul de poliție, inculpat D. și pentru conducătorii auto P. și Q. În sarcina inculpatului A., s-a mai reținut că, în calitatea sa de agent de poliție, la data de 10 aprilie 2009, a întocmit procesul-verbal de sancționare contravențională, prin care i-a aplicat contravenientului U. o sancțiune cu avertisment, întrucât, „la data de 09 aprilie 2009, ora 17:00, în stația V., conducând autoutilitara cu număr de înmatriculare B-XXX, cu semiremorca B-XXX, a acroșat auto CT-XXX, condus de W., staționat la pompă", omițând cu știință aplicarea sancțiunii contravenționale prevăzută în clasa a Il-a de sancțiuni, respectiv 4 sau 5 puncte amendă, conform art. 98 alin. (4) lit. b) din O.U.G.

nr. 195/2002 și a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, conform art. 100 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, având în vedere că, în calitate de conducător auto, U. a reclamat producerea accidentului după 24 de ore de la momentul survenirii lui, în scopul obținerii unui avantaj nepatrimonial pentru acesta. În cursul judecății au fost audiați inculpații, martorii din lucrări și cei încuviințați în apărare, ale căror declarații au fost atașate la dosar, fiind, totodată, administrată proba cu înscrisuri. În perioada 2008 – 25 iunie 2009, inculpatul C. și-a desfășurat activitatea de lucrător de poliție în cadrul Serviciul Rutier (fost S.P.R.) din cadrul I.P.J.

Constanța, Biroul Siguranța Circulației pentru Mediul Urban, având gradul profesional de agent IV și conducător auto, potrivit fișei postului clasificată „Secret de serviciu", din data de 23 iulie 2008. Despre atribuțiile din fișa postului, inculpatul C. a luat la cunoștință la data de 14 iulie 2008, cu prilejul semnării acesteia. Potrivit datelor din fișa postului și adresei din 10 iunie 2009 a D.G.I.P.I., inculpatul C. avea acces la documente clasificate până la nivelul de acces „Secret de serviciu". Inculpatul C. face parte din structurile poliției judiciare, potrivit avizului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. x/C/2006 și deține aviz rutier, conform dispoziției Inspectorului General al Poliției Române din 28 august 2008. La rândul său, inculpatul B. și-a desfășurat activitatea de lucrător de poliție în cadrul Serviciului Rutier (fost S.P.R.) din cadrul I.P.J.

Constanța, în perioada 2005 – 25 iunie 2009, având gradul profesional de agent III și conducător auto, potrivit fișei postului clasificată „Secret de serviciu", din data de 26 septembrie 2008. Despre atribuțiile din fișa postului, inculpatul B. a luat la cunoștință la data de 03 octombrie 2008, cu prilejul semnării acesteia. Potrivit datelor din fișa postului și adresei din 10 iunie 2009 a D.G.I.P.I., inculpatul B. avea acces la documente clasificate până la nivelul de acces „Secret de serviciu". Inculpatul B. face parte din structurile poliției judiciare, potrivit avizului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. x/C/2007 și deține aviz rutier, conform dispoziției Inspectorului General al Poliției Române din 28 august 2008. În ceea ce îl privește pe inculpatul A., acesta și-a desfășurat activitatea de lucrător de poliție în cadrul Serviciului Rutier (fost S.P.R.) din cadrul I.P.J.

Constanța, în perioada 2008 – 25 iunie 2009, având gradul profesional de agent II și conducător auto, potrivit fișei postului clasificată „Secret de serviciu", din data de 26 septembrie 2008. Despre atribuțiile din fișa postului, inculpatul A. a luat la cunoștință la data de 03 octombrie 2008, cu prilejul semnării acesteia.

Potrivit datelor din fișa postului și adresei din 10 iunie 2009 a D.G.I.P.I., inculpatul A. avea acces la documente clasificate până la nivelul de acces „Secret de serviciu". Inculpatul A. face parte din structurile poliției judiciare, potrivit avizului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. x/C/2007 și deține aviz rutier, conform dispoziției Inspectorului General al Poliției Române din 28 august 2008. Din fișele posturilor înregistrate „Secret de Serviciu" rezultă că inculpații C., B. și A. aveau, în calitate de agenți de poliție rutieră, și următoarele atribuții specifice de serviciu: - supravegherea și dirijarea traficului rutier, informarea și îndrumarea participanților la trafic, controlul autovehiculelor în funcție de abaterile constatate și identificarea conducătorilor auto și pasagerilor; - exercitarea activității de control a traficului rutier și luarea măsurilor de sancționare, independent de activitatea altor polițiști, în cadrul activităților comune desfășurate cu reprezentanți ai Consiliului Județean Constanța și ai Regiei Autonome Județene de Drumuri și Poduri Constanța; - aplicarea de sancțiuni contravenționale și complementare participanților la traficul rutier care încalcă prevederile legale privind circulația pe drumurile publice precum și la alte acte normative aflate în competența polițiștilor;

- constatarea infracțiunilor la regimul circulației rutiere, precum și orice alte fapte penale de competența materială a organelor de poliție. 1. La data de 09 februarie 2009, ora 21:29:11, agentul de poliție D., cercetat ca inculpat în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, utilizator al postului telefonic cu nr. 0722.xxxxxx, a fost contactat de numitul E., de la postul telefonic nr. 0726.xxxxxx, care, în virtutea relației de prietenie, i-a solicitat să își trafice influența pe lângă agentul de poliție constatator C., întrucât acesta l-a oprit în trafic în zona Casei de Cultură a Sindicatelor din Constanța, fără a-i indica motivul opririi, aspect ce rezultă din conținutul discuției „D., te deranjez acuma (...) Ia zi!

Nu face nimic. M-a oprit un coleg de-al tău aicea la Casa de Cultură. Cine? C. Hai că-l sun eu. Hai. Da (...)". Drept urmare, agentul de poliție, inculpat D. a intervenit pe lângă colegul său, agentul de poliție constatator, inculpat C., pe care l-a contactat la postul telefonic nr. 0721.xxxxxx, la ora 21:29:45 și i-a solicitat să nu-l sancționeze contravențional pe numitul E., precizându-i în limbaj argotic „e băiat de fată (...) lasă mă! Lasă-l (...) dă-i Aurel Vlaicu și (...). Da' fără (...)". Înțelegând mesajul argotic, agentul de poliție constatator, inculpat C. i-a confirmat acest lucru agentului de poliție, inculpat D., în sensul „Da mă (...)", confirmare față de care D. i-a precizat încă o dată în mod expres inculpatului C. ca sancțiunea să fie fără puncte penalizare, în sensul „Da, fără P.P.", solicitându-i acestuia din urmă să i-l dea la telefon pe cumpărătorul de influență pentru a discuta cu el.

Conformându-se traficului de influență exercitat de agentul de poliție, inculpat D., agentul de poliție constatator, inculpat C. și-a încălcat atribuțiile de serviciu și a întocmit procesul-verbal de sancționare contravențională din 09 februarie 2009, ora 21:28, prin care l-a sancționat pe numitul E. cu „avertisment”, fără aplicarea unor puncte de penalizare, deoarece „la data de 09 februarie 2009, ora 21:20, în Constanța a condus auto cu numărul de înmatriculare CT-XXX pe B-dul XX. din mun.

Constanța, iar la controlul efectuat acesta nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege". Din descrierea faptei contravenționale se constată că agentul de poliție constatator, inculpat C. nu a indicat felul documentelor pe care E. nu le avea asupra sa, dacă acestea se refereau la actele personale, respectiv act de identitate, permis de conducere ori la actele autovehiculului, așa după cum se prevede în art. 147 pct. 1 din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice. În conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.

Încălcarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare la data faptelor, constituia contravenție și se sancționa cu amenda prevăzută în clasa a IIl-a de sancțiuni, respectiv de la 6 la 8 puncte amendă, potrivit art. 98 alin. (4) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin urmare, este cert că numitul E. a comis o contravenție mai gravă la regimul circulației pe drumurile publice decât fapta pentru care a fost sancționat, ce impunea sancționarea și cu puncte penalizare, motiv pentru care agentul de poliție, inculpat D. și-a traficat influența pe lângă agentul de poliție constatator, inculpat C., pentru a-i aplica numitului E. un avertisment fără puncte penalizare, în limbaj argotic „Aurel Vlaicu fără PP", acțiune materializată întocmai de agentul de poliție, constatator inculpat C. Faptele comise de agentul de poliție constatator, inculpat C. sunt dovedite și de convorbirea telefonică din data de 09 februarie 2009, ora 21:33, în cadrul căreia agentul de poliție, inculpat D. a fost contactat de numitul E., posesorul postului telefonic nr. 0726.xxxxxx, acesta mulțumindu-i pentru intervenția făcută în sensul „D., mersi mult.

Hai că a fost băiat cumsecade (...) Hai sună-mă zilele astea, dacă ai nevoie de ceva, oricând. Mă suni pe mine. Dacă dorm, suni pe frate-meu (...) Da, da normal, știi că te servesc oricând că ești băiat pronto (...)", așa după cum rezultă din redarea scrisă a interceptării convorbirilor telefonice, potrivit procesului-verbal din data de 12 februarie 2009 și din extrasul acestora transmis de societățile de telefonie mobilă. Din procesul-verbal de investigare și din buletinul posturilor pe luna februarie 2009 întocmit de Serviciul Rutier Constanța, rezultă că în data de 09 februarie 2009 agentul de poliție constatator, inculpat C. era de serviciu în intervalul orar 15:00 — 23:00. Din fișa de evidență auto, rezultă că în perioada 2006 - 2011 numitul E. a comis în repetate rânduri abateri la regimul circulației pe drumurile publice, pentru care a fost sancționat cu puncte penalizare.

În perioada 23 august 2008 – 05 februarie 2009, așadar în ultimele 6 luni, până la data de 09 februarie 2009, acesta a acumulat 12 puncte penalizare, astfel că dacă agentul de poliție constatator, inculpat C. i-ar fi aplicat și o sancțiune cu puncte penalizare, sus-numitul ar fi putut cumula 15 puncte penalizare, ceea ce atrăgea, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile. Audiat fiind atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul C. nu a recunoscut fapta, precizând că sancțiunea aplicată contravenientului a fost dispusă în condiții de legalitate, deoarece o astfel de abatere este una reală, iar avertismentul este lăsat la aprecierea organului constatator.

A mai precizat inculpatul, că aplicarea acestei sancțiuni nu a fost determinată de intervenția colegului său și că, personal, nu îl cunoștea pe respectivul contravenient. La rândul său, numitul E. a declarat că nu a încercat să se prevaleze de influența agentului de poliție D., precizând că la data efectuării controlului nu avea asupra sa unul din documentele prevăzute de lege, fără a preciza care, motiv pentru care l-a sunat pe prietenul său, pentru a-l întreba care sunt posibile consecințe în plan contravențional. A mai precizat martorul că la data respectivă nu a comis vreo altă abatere la regimul circulației rutiere, fapt pentru care agentul constatator nu a avut intenția de a-i aplica sancțiunea amenzii și că nu s-a pus în vreun moment problema de a-l recompensa pe acesta.

De asemenea, a precizat că intenția de a-l ajuta pe D., exprimată în cadrul discuției ulterioare, nu ar avea legătură cu respectiva intervenție, ci cu relația de prietenie mai veche. Într-adevăr, din conținutul discuției telefonice purtate între agentul de poliție D. și martorul E. nu rezultă că intervenția avută asupra agentului constatator s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material, mai ales că ajutorul oferit de beneficiarul intervenției a fost exprimat ulterior încheierii procesului-verbal de contravenție. Cu toate acestea, este cert că fiind depistat în trafic, martorul E. a comis o abatere mai gravă decât cea pentru care a fost sancționat, de vreme ce pentru abaterea consemnată în procesul-verbal art. 108 din O.U.G.

nr. 195/2002, în forma existentă la acea dată, nu prevedea sancțiunea complementară a punctelor de penalizare. Prin urmare, împrejurarea că pentru nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 legea prevedea sancțiunea contravențională a amenzii, potrivit art. 98 alin. (4) lit. c) și art. 101 alin. (1) pct. 18, iar agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului, nu prezintă relevanță în aprecierea existenței infracțiunii de abuz în serviciu, de vreme ce o astfel de sancțiune poate fi aplicată și atunci când legea prevede amenda ca sancțiune principală.

Dimpotrivă, existența infracțiunii de abuz în serviciu decurge din omisiunea consemnării și sancționării abaterii ce ar fi atras sancțiunea punctelor de penalizare, împrejurare ce reiese cu certitudine din conținutul discuțiilor telefonice purtate între agenții de poliție, din care rezultă solicitarea ca celui depistat în trafic să nu îi fie aplicată o astfel de sancțiune complementară. În sprijinul celor arătate mai sus stă însăși afirmația făcută de inculpatul C. cu prilejul audierii de către procuror, în sensul că expresia „Aurel Vlaicu fără PP" înseamnă avertisment fără puncte de penalizare. În aceste condiții, este lipsit de relevanță faptul că în conținutul rechizitoriului nu se face vorbire despre pretinsa abatere contravențională mai gravă săvârșită de către numitul E., aceasta putând fi oricare dintre faptele sancționate în mod obligatoriu cu aplicarea unor puncte de penalizare, prin dispozițiile art. 108 din O.U.G.

nr. 195/2002. În împrejurările descrise prin actul de sesizare, existența infracțiunii de abuz în serviciu nu poate fi contestată, întrucât aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare nu este lăsată la aprecierea organului constatator, fiind obligatorie atunci când legea o prevede, potrivit art. 95 și 96 din O.U.G. nr. 195/2002. De altfel, faptul că martorul a săvârșit o abatere contravențională mai gravă rezultă și din împrejurarea că acesta nu a contestat soluția de netrimitere în judecată a procurorului, prin care s-a dispus sancționarea sa cu amendă administrativă, în temeiul art. 18 C. pen., ceea ce face ca aspectele evidențiate în instanță prin declarațiile agentului de poliție D., în sensul că acesta nu a intervenit în activitatea agentului constatator, să fie neconforme cu realitatea.

Mai mult, însăși discuția ulterioară avută de numitul E. cu agentul de poliție D. este o dovadă a faptului că sprijinul acordat de acesta din urmă a avut rezultatul scontat, existența infracțiunii de abuz în serviciu, în modalitatea prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, decurgând atât din omisiunea aplicării amenzii, cât și din omisiunea aplicării punctelor de penalizare, o astfel de sancțiune reprezentând un avantaj nepatrimonial pentru contravenient, în contextul acumulării altor puncte de penalizare.

De asemenea, în aprecierea existenței infracțiunii de abuz în serviciu trebuie avut în vedere și faptul că, deși avertismentul este lăsat la aprecierea agentului constatator, aplicarea acestei sancțiuni excede, în speță, aprecierii obișnuite a agentului de poliție, fiind consecința unei intervenții din partea colegului său, de unde concluzia că avertismentul a fost aplicat în considerarea persoanei contravenientului și relației sale de prietenie cu intervenientul. Prin urmare, chiar și în cazul în care abaterea consemnată în actul de constatare ar fi fost reală, conduita inculpatului C. se subsumează acestei infracțiuni, deoarece voința legiuitorului a fost în primul rând aceea ca acest gen de fapte să fie sancționate cu puncte amendă și ca sancțiunea avertismentului să fie aplicată în cazul unor fapte cu un grad redus de pericol social, iar nu ca urmare a unor intervenții din partea altor agenți de poliție, pe considerente legate de persoana contravenientului.

Mai mult, aplicarea sancțiunii avertismentului nu reprezenta decât o recomandare din partea conducerii unității, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, ceea ce înseamnă că deși aceasta era lăsată la aprecierea agentului constatator, ea nu putea fi aplicată pe baza unor criterii subiective, străine de datele obiective ale speței. Firește, în condițiile de fapt arătate, în cauză se relevă și existența infracțiunii de fals intelectual, în modalitatea reținută prin actul de sesizare, deoarece prin procesul-verbal întocmit a fost ascunsă fapta contravențională mai gravă, fiind consemnată o abatere mai ușoară, fără corespondent în realitate și care nu era de natură a atrage aplicarea punctelor de penalizare.

În acest sens, este de reținut că art. 108 din O.U.G. nr. 195/2002, în forma existentă la acea dată, ca, de altfel, și în prezent, nu prevede o astfel de sancțiune complementară pentru nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute de art. 35 alin. (1), ci numai pentru fapta constând în refuzul de prezentare a acestor documente, ceea ce nu este cazul în speță. Ascunderea adevăratei situații de fapt decurge și din cronologia discuțiilor telefonice, în sensul că inițiativa intervenției se manifestă din partea conducătorului auto, în raport cu care agentul de poliție D. nu își exprimă dezacordul, ci dimpotrivă își apelează imediat colegul în trafic, pentru ca mai apoi, să fie sunat în semn de mulțumire de către beneficiarul intervenției.

2. La data de 22 martie 2009, ora 17:51, agentul de poliție, inculpat D. a fost contactat la postul telefonic nr. 0722.xxxxxx de cumpărătorul de influență F., care i-a comunicat că a fost oprit în trafic de un polițist pe nume „C." și l-a rugat să își trafice influența pe lângă acesta, pentru a nu-l sancționa cu puncte penalizare, pentru că le poate oferi „atenții", fiind „băiat fin": „Salut domnul D., F. sunt. Cu (...) și cu S negru, știți? (...). A salut, salut mă (...) M-a oprit un coleg de-al dumneavoastră și acum că mi-a venit vorba mi-a zis alt prieten, zice: Spune-i să-l sune pe C. ca să nu-ți dea puncte. Că m-a oprit acum. Și eu le dau atenții, că eu sunt băiat fin, știți! Ihî. Și față de dumneavoastră că sunt cu ei aicea și (...) dacă puteți să dați un telefon vă rog.

Da, mă, da C., da?. Da C.". Agentul de poliție D. a acceptat propunerea cumpărătorului de influență și, la ora 17:52, l-a contactat telefonic pe agentul de poliție constatator C., cu care a comunicat, în limbaj argotic, prin propoziții simple ori cuvinte afirmative, înțelese numai de ei, astfel că agentul de poliție constatator, inculpat C., a perceput traficul de influență exprimat, în sensul „Ce dracu să fac? Uite (...) e (...) fără grijă (...)", față de care a confirmat „Bine, bine!". Înțelegând mesajul, agentul de poliție constatator C. și-a încălcat atribuțiile de serviciu și a întocmit procesul-verbal de sancționare contravențională din 22 martie 2009, ora 17:52, prin care l-a sancționat pe numitul F. cu 120 RON amendă (respectiv 2 puncte amendă), pentru că „a condus auto marca G., cu număr de înmatriculare CT-XXX, pe B.dul XX.

din mun. Constanța și a ajuns la intersecția cu B.dul YY., a traversat intersecția pe culoarea galbenă a semaforului electric". La ora 17:58, agentul de poliție, inculpat D. a fost din nou contactat telefonic de numitul F., ocazie cu care acesta l-a asigurat că „E totul OK domn director. Ne vedem diseară prin oraș?", invitație acceptată de agentul de poliție, inculpat D. în sensul „Da, mă, da. Atunci ne vedem mai pe seară". În intervalul 19:55-20:20, după mai multe convorbiri telefonice purtate cu numitul F. și de agentul de poliție D. cu agentul de poliție constatator C., aceștia s-au întâlnit pe B-dul XX.

din Constanța, „cum treci către magazinul Y. pe dreapta la Z.", așa după cum rezultă din procesul verbal de redare scrisă a interceptării convorbirilor telefonice din data de 26 martie 2009. Prin urmare, este cert că numitul F. a comis o contravenție mai gravă la regimul circulației pe drumurile publice decât fapta pentru care a fost sancționat, ce impunea sancționarea și cu puncte penalizare, având în vedere că. în urmă cu două zile, respectiv la data de 20 martie 2009, acesta fusese sancționat contravențional cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, deoarece nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului.

De asemenea, până la data de 22 martie 2009 sus-numitul acumulase 11 puncte de penalizare, potrivit fișei de evidență auto, motiv pentru care agentul de poliție, inculpat D. și-a traficat influența pe lângă agentul de poliție constatator, inculpat C., pentru a-i aplica numitului F. o sancțiune fără puncte penalizare, acțiune materializată întocmai. Din procesul-verbal de investigare, ca și din buletinul posturilor pe luna martie 2009, întocmit de Serviciul Rutier Constanța, rezultă că în data de 22 martie 2009 agentul de poliție constatator, inculpat C. era de serviciu în intervalul orar 15:00 -23:00, iar din extrasele datelor comunicate de societățile de telefonice mobilă, rezultă cu certitudine convorbirile telefonice purtate de inculpați și contravenient.

Totodată, este de precizat că în perioada 18 decembrie 2008 – 21 martei 2009, până la data de 22 martie 2009, numitul F. a acumulat 11 puncte penalizare, astfel că dacă agentul de poliție constatator, inculpat C. i-ar fi aplicat și o sancțiune cu puncte penalizare, acesta ar fi putut cumula 15 puncte penalizare, ceea ce atrăgea, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.

Audiat fiind atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul C. a precizat că sancțiunea aplicată corespunde faptei descrise în procesul-verbal, precizând că nu a beneficiat de vreun avantaj material și că nu are cunoștință dacă respectivul contravenient s-ar fi întâlnit ulterior cu agentul de poliție D. La rândul său, martorul F. a precizat că nu își aduce aminte ce a discutat la telefon cu agentul de poliție D., cu care se cunoștea, menționând însă că situația de fapt descrisă în conținutul procesului-verbal corespunde realității.

Apărările exprimate sunt infirmate de probele administrate în cauză, convorbirile telefonice interceptate făcând dovada faptului că intervenția agentului de poliție D. a avut ca scop nesancționarea contravenientului pentru o abatere mai gravă, ce putea atrage aplicarea punctelor de penalizare și implicit, posibilitatea creării unei situații dezavantajoase pentru contravenient, urmare cumulării celor 11 puncte de penalizare în perioada 18 decembrie 2008-21 martie 2009. Mai mult, spre deosebire de situația descrisă în rechizitoriu, în cazul de față intenția contravenientului de a recompensa pe agentul constatator sau intervenient este clar exprimată, fiind fără relevanță dacă aceasta a fost sau nu concretizată, un astfel de mesaj neputând ascunde decât intenția de a ascunde o situație mai gravă, cu repercursiuni asupra exercitării dreptului de a conduce autovehicule.

Ca și cazul precedent, ascunderea adevăratei situații de fapt decurge din cronologia discuțiilor telefonice, în sensul că inițiativa intervenției se manifestă din partea celui depistat în trafic, în raport de care agentul de poliție D. nu își exprima dezacordul, ci dimpotrivă, dând curs unei astfel de solicitări, îl apelează pe agentul constatator, pentru ca mai apoi, să fie sunat în semn de mulțumire de către beneficiarul intervenției. Această concluzie rezultă și din faptul că modalitatea constatării faptei, favorabilă persoanei depistate în trafic, este confirmată chiar de către inculpatul C., prin expresia „Uite (...) e (...) fără grijă (...)", iar mai apoi de către beneficiarul traficului de influență („E totul OK domn director.

Ne vedem diseară prin oraș?"), agentul de poliție nemanifestându-și opoziția față de „atențiile" pe care acesta le va oferi și acceptând invitația de a se vedea în oraș cu beneficiarului traficului de influență, în cursul serii respective. Concluzia potrivit căreia contravenientul săvârșise o abatere mai gravă, sancționată cu puncte de penalizare, reiese nu doar din conținutul convorbirii telefonice interceptate („acum că mi-a venit vorba mi-a zis alt prieten, zice: Spune-i să-I sune pe C. ca să nu-ți dea puncte"), ci și din faptul că abaterea consemnată în procesul-verbal nu era sancționată cu puncte de penalizare, potrivit art. 108 din O.U.G.

nr. 195/2002, o astfel de faptă fiind sancționată doar cu puncte amendă, potrivit art. 99 alin. (1) pct. 15. În aceste condiții, este lipsit de relevanță faptul că în conținutul rechizitoriului nu se face vorbire despre pretinsa abatere contravențională mai gravă săvârșită de către numitul F., aceasta putând fi oricare dintre faptele sancționate în mod obligatoriu cu aplicarea unor puncte de penalizare, prin dispozițiile art. 108 din O.U.G. nr. 195/2002. În împrejurările descrise prin actul de sesizare, existența infracțiunii de abuz în serviciu nu poate fi contestată, întrucât aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare nu este lăsată la aprecierea organului constatator, fiind obligatorie atunci când legea o prevede, potrivit art. 95 și 96 din O.U.G.

nr. 195/2002. De altfel, faptul că persoana depistată în trafic a săvârșit o abatere contravențională mai gravă rezultă și din împrejurarea că acesta nu a contestat soluția de netrimitere în judecată a procurorului, prin care s-a dispus sancționarea sa cu amendă administrativă, în temeiul art. 18 1 C. pen., ceea ce face ca aspectele evidențiate în instanță prin declarațiile agentului de poliție D., în sensul că acesta nu a intervenit în activitatea agentului constatator, să fie neconforme cu realitatea. Mai mult, însăși discuția ulterioară avută de numitul F. cu agentul de poliție D. este dovada certă a faptului că sprijinul acordat de acesta din urmă a avut rezultatul scontat, existența infracțiunii de abuz în serviciu, în modalitatea prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, decurgând din omisiunea aplicării punctelor de penalizare, ce reprezintă un avantaj nepatrimonial pentru contravenient, în contextul acumulării altor puncte de penalizare.

Firește, în condițiile de fapt arătate, în cauză se relevă și existența infracțiunii de fals intelectual, în modalitatea reținută prin actul de sesizare, deoarece prin procesul-verbal întocmit a fost ascunsă fapta contravențională mai gravă, fiind consemnată o abatere mai ușoară, fără corespondent în realitate și care nu ar fi putut atrage aplicarea punctelor de penalizare. 3. La data de 22 martie 2009, ora 19:07, agentul de poliție rutieră, inculpat D. a fost contactat telefonic de cumpărătorul de influență H., asociat unic și administrator la SC AA. SRL Constanța, care i-a cerut să își trafice influența pe lângă agentul de poliție rutieră, inculpat C., deoarece l-a oprit în trafic pentru o abatere la regimul circulației pe drumurile publice (astfel încât „s-o reglăm puțin"), urmând ca, în schimbul intervenției, cumpărătorul de influență H. să ofere „50", cu referire la bani, posibil euro, în sensul „Auzi mă domnu?

Nu știi (...)? Uite m-a oprit un coleg de-al tău C. îl cheamă (...). Nu poți să-l suni și tu acolo s-o reglăm puțin? (...) Da mă, da. Hai că-l sun. Auzi și cum să (...)? Vezi și tu acolo. Ăhă 50 e bine? Da, da hai ceau". La ora 19:08, agentul de poliție, inculpat D. l-a contactat telefonic pe agentul de poliție constatator inculpat C. căruia i-a cerut în limbaj argotic „Putem să ne vedem?". Înțelegând mesajul transmis, agentul de poliție constatator, inculpat C. s-a asigurat că traficul de influență exercitat de D. se referea la acțiunea prezentă pe care o desfășura în exercitarea atribuțiilor de serviciu și, pentru o mai bună convingere, i-a confirmat acestuia, prin adverbul de timp, dacă „intervenția", în sensul „de a se vedea", este „Acum". Acest aspect a fost confirmat de D., care a fost asigurat că va fi sunat, fapt pentru care inculpatul i-a mulțumit agentului de poliție constatator C., în sensul „Bine, hai mersi mult.

Hai, ai grijă, da? E OK ceau". Ulterior, la ora 19:10. agentul de poliție, inculpat D. i-a confirmat telefonic cumpărătorului de influență H. că „am dat telefonul hai", iar acesta, uzând de traficul de influență exercitat, s-a deplasat să se întâlnească cu agentul de poliție constatator, inculpat C., potrivit convorbirii telefonice redată scris în procesul verbal din 26 martie 2009, în sensul „Hai merg acolo și gata? Ce (...) Merg acolo s-o rezolv?(...) Da măi, dar tu nu i-ai zis de ieri? Tu nu i-ai zis de mine? (...) Păi nu, că m-a luat repede și nu am mai avut timp să zic. A (...) Bine, bine, hai pa, pa". La ora 19:11, agentul de poliție, inculpat D. l-a contactat telefonic pe agentul de poliție constatator, inculpat C., căruia, în limbaj argotic i-a mulțumit, primind confirmarea rezolvării favorabile a traficului de influență exercitat pentru numitul H., în sensul „Hai mersi mult, măi.

Da mă, da, pa". Din verificările efectuate cu privire la aplicarea sancțiunilor la regimul circulației pe drumurile publice de către agentul de poliție, inculpat C., în ziua de 22 martie 2009 s-a constatat că acesta a aplicat 8 sancțiuni contravenționale, dar nici una cumpărătorului de influență H. și nici una în jurul orei 19:08, ceea ce creează convingerea că traficul de influență exercitat de agentul de poliție, inculpat D. a fost materializat de agentul de poliție constatator C., care și-a încălcat atribuțiile de serviciu fără a lua vreo măsură în conformitate cu dispozițiile legale față de numitul H., pentru comiterea unei abateri la regimul circulației pe drumurile publice. Relaționarea convorbirilor telefonice dintre inculpați și contravenient este dovedită atât cu procesul-verbal de redare scrisă a interceptării convorbirilor telefonice, cât și cu procesul-verbal de investigare și extrasele de date transmise de societățile de telefonie mobilă.

Cu prilejul audierilor desfășurate în ambele faze procesuale, inculpatul C. a precizat că nu a avut vreo discuție cu agentul de poliție D., legată de nesancționarea în trafic a numitului H., precizând că în ziua respectivă nu a depistat în trafic vreo persoană cu acest nume și că nu cunoaște firma la care aceasta ar fi administrator. La rândul său, martorul H. a negat comiterea la data de 22 martie 2009 a vreunei abateri la regimul circulației rutiere, precizând, totodată, că discuția telefonică avută cu agentul de poliție ar fi fost purtată de fratele său ori de către unul din angajații firmei pe numele căreia telefonul figura. Apărările exprimate sunt nefondate.

În primul rând, în măsura în care martorul H. nu ar fi intervenit asupra lucrătorului de poliție, o astfel de faptă, neexistând în materialitatea sa, ar fi atras o soluție de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. Or, așa cum se poate lesne constata, soluție de netrimitere în judecată a procurorului și de sancționare cu amendă administrativă a martorului, în temeiul art. 18 1 C. pen., nu a fost contestată, de unde concluzia că fapta reținută în sarci