ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2901/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2901/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia

nr. 2901/2014

Deliberând asupra recursurilor

de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85 din 18 februarie

2013 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. x/118/2012,

s-au dispus următoarele:

„În baza art. 334 C. proc. pen.,

respinge cererile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcina inculpaților A. și B., ca nefondate.

I. În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe

inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (faptă

din 09 februarie 2009).

În baza art. 17 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., condamnă

pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (faptă din 09

februarie 2009).

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe

același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice (faptă din 22 martie 2009).

În baza art. 17 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., condamnă

pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (faptă din 22

martie 2009).

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe

același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice (faptă din 22 martie 2009).

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe

același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice (faptă din 25 martie 2009).

În baza art. 17 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., condamnă

pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (faptă din 25

martie 2009).

În baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului C. pedeapsa cea mai

grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen.,

interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei închisorii.

În baza art. 86

1

C.

pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani,

stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele

fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Constanța, conform programului de supraveghere întocmit; să

anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În baza art. 86

3

alin. (2) și (4) C. pen., datele menționate mai sus urmează a fi

comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Constanța, desemnat cu supravegherea.

În baza art. 86

4

C.

pen., pune în vedere inculpatului dispozițiile privind revocarea

beneficiului suspendării.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen., constată suspendată executarea pedepsei accesorii a

interzicerii unor drepturi pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii.

II. În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe

inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (faptă

din 23 februarie 2009).

În baza art. 17 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., condamnă

pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (faptă din 23

februarie 2009).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe același

inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență, prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr.

78/2000, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (faptă din 10 mai 2009).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe același

inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență, prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr.

78/2000, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (faptă din 10 mai 2009).

În baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului B. pedeapsa cea mai

grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen.,

interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei închisorii.

În baza art. 86

1

C.

pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani,

stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele

fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Constanța, conform programului de supraveghere întocmit; să

anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În baza art. 86

3

alin. (2) și (4) C. pen., datele menționate mai sus urmează a fi

comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Constanța, desemnat cu supravegherea.

În baza art. 86

4

C.

pen., pune în vedere inculpatului dispozițiile privind revocarea

beneficiului suspendării.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen., constată suspendată executarea pedepsei accesorii a

interzicerii unor drepturi pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii.

III.

În baza art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe inculpatul A.,

la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor publice (faptă din 22 mai 2009).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe același inculpat,

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,

prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000,

raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (faptă din 22 mai 2009).

În baza art. 26 C. pen.,

raportat art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 289 C. pen.,

condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual

(faptă din 23 februarie 2009).

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., condamnă pe

același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice (faptă din 10 aprilie 2009).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe același inculpat,

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,

prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000,

raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (faptă din 10 aprilie 2009).

În baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai

grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen.,

interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 86

1

C.

pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani,

stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele

fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Constanța, conform programului de supraveghere întocmit; să

anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În baza art. 86

3

alin. (2) și (4) C. pen., datele mai sus menționate urmează a fi

comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Constanța, desemnat cu supravegherea.

În baza art. 86

4

C.

pen., pune în vedere inculpatului dispozițiile privind revocarea

beneficiului suspendării.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen., constată suspendată executarea pedepsei accesorii a

interzicerii unor drepturi pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen.,

deduce din durata pedepselor aplicate inculpaților C. și B. perioadele

reținerii și arestării preventive de la 25 iunie 2009 la 30

iunie 2009 inclusiv și de la 31 iulie 2009 la 06 august 2009 inclusiv.

În baza art. 348 C. proc. pen.,

dispune anularea înscrisurilor falsificate de către inculpați,

constând în procesele-verbale de sancționare contravențională

din 09 februarie 2009, din 22 martie 2009, din 25 martie 2009 și din 23

februarie 2009".

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond, în baza materialului

probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. x/P/2010 din 27 martie 2012

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C., pentru comiterea

a patru infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice,

prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în referire la

art. 248 C. pen. anterior și trei infracțiuni de fals intelectual,

prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în referire la art.

289 alin. (1) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

anterior, B., pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor publice, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr.

78/2000, în referire la art. 248 C. pen. anterior, fals intelectual,

prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în referire la

art. 289 alin. (1) C. pen. anterior și două infracțiuni de

trafic de influență, prevăzute de art. 7 alin. (3) din Legea nr.

78/2000, în referire la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen. anterior și A., pentru comiterea a două

infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute

de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen.

anterior, două infracțiuni de fals intelectual, prevăzute de

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 289 alin. (1) C. pen.

anterior și complicitate la fals intelectual, prevăzută de art.

26 C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în

referire la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen. anterior.

În sarcina inculpatului C., s-a

reținut că la data de 09 februarie 2009, în calitate de agent de

poliție, urmare traficului de influență exercitat de agentul de

poliție, inculpat D., cercetat în Dosarul penal nr. x/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu intenție

și-a încălcat atribuțiile de serviciu, sancționându-l

contravențional pe numitul E. numai cu sancțiunea avertismentului,

fără aplicarea punctelor de penalizare, întocmind în mod fals,

procesul-verbal de sancționare contravențională din 09 februarie

2009, prin care a atestat nereal împrejurarea că numitul E., nu are asupra

sa documentele, în scopul obținerii unui avantaj patrimonial pentru

traficantul de influență și nepatrimonial pentru contravenientul

E.

În sarcina inculpatului C.,

s-a reținut, de asemenea, că, la data de 22 martie 2009, în calitate

de agent de poliție, urmare traficului de influență exercitat de

agentul de poliție, inculpat D., cercetat în dosarul penal nr. x/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu intenție

și-a încălcat atribuțiile de serviciu, întocmind în mod fals,

procesul-verbal de sancționare contravențională din 22 martie 2009,

prin care a atestat nereal împrejurarea că numitul F. a condus

autoturismul marca G., cu numărul de înmatriculare CT-XXX, pe B-dul XX din

Municipiul Constanța și, ajungând la intersecția cu Bulevardul YY,

a traversat intersecția pe culoarea galbenă a semaforului electric,

deși în realitate acesta a comis o faptă contravențională

mai gravă, ce impunea și sancționarea cu puncte penalizare, în

scopul de a obține un avantaj patrimonial pentru sine și pentru

colegul său D. și nepatrimonial pentru contravenient.

În sarcina inculpatului C.,

s-a reținut, totodată, că, în calitate de agent de poliție,

la data de 22 martie 2009, urmare traficului de influență exercitat

de agentul de poliție, inculpat D., cercetat în Dosarul penal nr. x/P/2010

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu intenție

și-a încălcat atribuțiile de serviciu, în scopul de a

obține un avantaj patrimonial pentru agentul de poliție, inculpat D.

și nepatrimonial pentru numitul H., prin omisiunea, cu

știință, de a lua vreo măsură legală, în urma

comiterii unei abateri la regimul circulației pe drumurile publice de

către acesta din urmă.

În sarcina inculpatului C.,

s-a reținut și faptul că, în calitate de agent de poliție,

la data de 25 martie 2009, urmare cumpărării de influență

de către numitul I., prin intermediul lui J., precum și a traficului

de influență exercitat de agentul de poliție, inculpat D., ambii

cercetați în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța, cu intenție și-a încălcat

atribuțiile de serviciu, întocmind în fals procesul-verbal de

sancționare contravențională din 25 martie 2009, prin care a

atestat nereal că numitul I. a traversat Strada YY., din Municipiul

Constanța, Zona ZZ., prin loc nepermis și fără să se

asigure, deși acesta a comis o abatere la regimul circulației pe

drumurile publice, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare

B-XXX, în scopul de a obține un avantaj nepatrimonial pentru

cumpărătorul de influență și pentru intermediarul J.

În sarcina inculpatului B., s-a

reținut că, în calitate de agent de poliție, la data de 23

februarie 2009, urmare traficului de influență exercitat de agentul

de poliție, inculpat D., cercetat în Dosarul penal nr. x/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu intenție

și-a încălcat atribuțiile de serviciu, întocmind în mod fals

procesul-verbal de sancționare contravențională din 23 februarie

2009, prin care a atestat nereal împrejurarea că numitul K., a traversat

Bulevardul YYY. din Municipiul Constanța prin loc nepermis și

fără a se asigura, deși în realitate acesta a realizat o

manevră de întoarcere a autoturismului pe bandă continuă în

scopul de a-l parca, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu

și efectuarea unui viraj la stânga, abatere pentru care dispozițiile

art. 101 alin. (1) pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 prevăd ca sancțiuni

amenda cuprinsă între 6-8 puncte și 6 puncte penalizare, conform art.

108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002, în scopul obținerii

unui avantaj patrimonial pentru traficantul de influență și

nepatrimonial pentru contravenientul K.

În sarcina inculpatului B.,

s-a reținut, de asemenea. că, la data de 10 mai 2009, în calitate de

agent de poliție, la solicitarea cumpărătorului de

influență L., și-a traficat influența pe lângă agentul

de poliție constatator M., astfel încât acesta din urmă să-i

aplice primului sancțiunea contravențională de 2 puncte

amendă, pentru lipsă de documente, deși o asemenea faptă

este sancționată contravențional cu amendă cuprinsă

între 6 și 8 puncte amendă.

În sarcina inculpatului B.,

s-a mai reținut că, în calitate de agent de poliție, la data de

22 mai 2009, la solicitarea cumpărătorului de influență N.,

și-a traficat influența pe lângă agentul de poliție

constatator, inculpat A., pentru ca acesta să-i aplice primului o

sancțiune contravențională cu 3 puncte penalizare și

avertisment (AV), în schimbul unui avantaj patrimonial („cinste”), deoarece, în

aceeași zi, contravenientul, aflându-se la volanul autoturismului cu

numărul de înmatriculare B-XXX, a efectuat virajul la stânga

fără să se asigure și a intrat în coliziune cu autoturismul

cu numărul de înmatriculare CT-XXX, condus de O., deși o asemenea

faptă contravențională se sancționează cu amendă

prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, respectiv 4 - 5 puncte

amendă și 3 puncte penalizare.

În sarcina inculpatului A., s-a

reținut că, în calitate de agent de poliție, la data de 22

martie 2009, urmare traficului de influență exercitat de agentul de

poliție B., cu intenție și-a încălcat atribuțiile de

serviciu, întocmind în mod fals, prin omisiune, procesul-verbal de

sancționare contravențională din 22 mai 2009, prin care nu a

aplicat contravenientului N. sancțiunea contravențională de 4-5

puncte amendă pentru abaterea la regimul circulației rutiere,

constând în efectuarea virajului la stânga fără să se asigure,

intrând în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare CT-XXX,

condus de O., în scopul obținerii unui avantaj patrimoniale

(„cinste"), pentru traficantul de influență B., precum și

pentru cumpărătorul de influență N., prin neplata unei

amenzi contravenționale.

În sarcina inculpatului A.,

s-a reținut, de asemenea, că la data de 23 februarie 2009, potrivit

înțelegerii prealabile cu agentul de poliție, inculpat D., l-a ajutat

pe acesta să menționeze în mod fals pe declarațiile

conducătorilor auto P. și Q. că au fost testați alcooscop,

oferindu-i seriile și rezultatul testării din lucrarea pe care o

soluționa, privindu-i pe conducătorii auto R. și S.,

implicați într-o altă tamponare în aceeași zi, alături de

conducătorul auto T. vinovat de comiterea accidentului, în scopul

obținerii de avantaje patrimoniale și nepatrimoniale pentru agentul

de poliție, inculpat D. și pentru conducătorii auto P. și Q.

În sarcina inculpatului A.,

s-a mai reținut că, în calitatea sa de agent de poliție, la data

de 10 aprilie 2009, a întocmit procesul-verbal de sancționare

contravențională, prin care i-a aplicat contravenientului U. o

sancțiune cu avertisment, întrucât, „la data de 09 aprilie 2009, ora

17:00, în stația V., conducând autoutilitara cu număr de

înmatriculare B-XXX, cu semiremorca B-XXX, a acroșat auto CT-XXX, condus

de W., staționat la pompă", omițând cu

știință aplicarea sancțiunii contravenționale

prevăzută în clasa a Il-a de sancțiuni, respectiv 4 sau 5 puncte

amendă, conform art. 98 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 și

a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării

exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile,

conform art. 100 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, având în vedere

că, în calitate de conducător auto, U. a reclamat producerea

accidentului după 24 de ore de la momentul survenirii lui, în scopul

obținerii unui avantaj nepatrimonial pentru acesta.

În cursul judecății

au fost audiați inculpații, martorii din lucrări și cei

încuviințați în apărare, ale căror declarații au fost

atașate la dosar, fiind, totodată, administrată proba cu

înscrisuri.

În perioada 2008 – 25 iunie 2009,

inculpatul C. și-a desfășurat activitatea de lucrător de

poliție în cadrul Serviciul Rutier (fost S.P.R.) din cadrul I.P.J.

Constanța, Biroul Siguranța Circulației pentru Mediul Urban,

având gradul profesional de agent IV și conducător auto, potrivit

fișei postului clasificată „Secret de serviciu", din data de 23

iulie 2008.

Despre atribuțiile din

fișa postului, inculpatul C. a luat la cunoștință la data

de 14 iulie 2008, cu prilejul semnării acesteia.

Potrivit datelor din fișa

postului și adresei din 10 iunie 2009 a D.G.I.P.I., inculpatul C. avea

acces la documente clasificate până la nivelul de acces „Secret de

serviciu".

Inculpatul C. face parte din

structurile poliției judiciare, potrivit avizului Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

nr. x/C/2006 și deține aviz rutier, conform dispoziției

Inspectorului General al Poliției Române din 28 august 2008.

La rândul său, inculpatul

B. și-a desfășurat activitatea de lucrător de poliție

în cadrul Serviciului Rutier (fost S.P.R.) din cadrul I.P.J. Constanța, în

perioada 2005 – 25 iunie 2009, având gradul profesional de agent III și

conducător auto, potrivit fișei postului clasificată „Secret de

serviciu", din data de 26 septembrie 2008.

Despre atribuțiile din

fișa postului, inculpatul B. a luat la cunoștință la data

de 03 octombrie 2008, cu prilejul semnării acesteia.

Potrivit datelor din fișa

postului și adresei din 10 iunie 2009 a D.G.I.P.I., inculpatul B. avea

acces la documente clasificate până la nivelul de acces „Secret de

serviciu".

Inculpatul B. face parte din

structurile poliției judiciare, potrivit avizului Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

nr. x/C/2007 și deține aviz rutier, conform dispoziției

Inspectorului General al Poliției Române din 28 august 2008.

În ceea ce îl privește pe

inculpatul A., acesta și-a desfășurat activitatea de

lucrător de poliție în cadrul Serviciului Rutier (fost S.P.R.) din

cadrul I.P.J. Constanța, în perioada 2008 – 25 iunie 2009, având gradul

profesional de agent II și conducător auto, potrivit fișei

postului clasificată „Secret de serviciu", din data de 26 septembrie 2008.

Despre atribuțiile din

fișa postului, inculpatul A. a luat la cunoștință la data

de 03 octombrie 2008, cu prilejul semnării acesteia.

Potrivit datelor din fișa

postului și adresei din 10 iunie 2009 a D.G.I.P.I., inculpatul A. avea

acces la documente clasificate până la nivelul de acces „Secret de

serviciu".

Inculpatul A. face parte din

structurile poliției judiciare, potrivit avizului Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

nr. x/C/2007 și deține aviz rutier, conform dispoziției

Inspectorului General al Poliției Române din 28 august 2008.

Din fișele posturilor

înregistrate „Secret de Serviciu" rezultă că inculpații C.,

B. și A. aveau, în calitate de agenți de poliție rutieră,

și următoarele atribuții specifice de serviciu:

- supravegherea și dirijarea

traficului rutier, informarea și îndrumarea participanților la

trafic, controlul autovehiculelor în funcție de abaterile constatate

și identificarea conducătorilor auto și pasagerilor;

- exercitarea

activității de control a traficului rutier și luarea

măsurilor de sancționare, independent de activitatea altor

polițiști, în cadrul activităților comune

desfășurate cu reprezentanți ai Consiliului Județean

Constanța și ai Regiei Autonome Județene de Drumuri și

Poduri Constanța;

- aplicarea de sancțiuni contravenționale

și complementare participanților la traficul rutier care încalcă

prevederile legale privind circulația pe drumurile publice precum și

la alte acte normative aflate în competența polițiștilor;

- constatarea

infracțiunilor la regimul circulației rutiere, precum și orice

alte fapte penale de competența materială a organelor de

poliție.

ora 21:29:11, agentul de poliție D., cercetat ca inculpat în Dosarul penal

nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța,

utilizator al postului telefonic cu nr. 0722.xxxxxx, a fost contactat de

numitul E., de la postul telefonic nr. 0726.xxxxxx, care, în virtutea

relației de prietenie, i-a solicitat să își trafice

influența pe lângă agentul de poliție constatator C., întrucât

acesta l-a oprit în trafic în zona Casei de Cultură a Sindicatelor din

Constanța, fără a-i indica motivul opririi, aspect ce

rezultă din conținutul discuției „D., te deranjez acuma (...) Ia

zi! Nu face nimic. M-a oprit un coleg de-al tău aicea la Casa de

Cultură. Cine? C. Hai că-l sun eu. Hai. Da (...)".

Drept urmare, agentul de

poliție, inculpat D. a intervenit pe lângă colegul său, agentul

de poliție constatator, inculpat C., pe care l-a contactat la postul

telefonic nr. 0721.xxxxxx, la ora 21:29:45 și i-a solicitat să nu-l sancționeze

contravențional pe numitul E., precizându-i în limbaj argotic „e

băiat de fată (...) lasă mă! Lasă-l (...) dă-i

Aurel Vlaicu și (...). Da' fără (...)".

Înțelegând mesajul

argotic, agentul de poliție constatator, inculpat C. i-a confirmat acest

lucru agentului de poliție, inculpat D., în sensul „Da mă (...)",

confirmare față de care D. i-a precizat încă o dată în mod

expres inculpatului C. ca sancțiunea să fie fără puncte

penalizare, în sensul „Da, fără P.P.", solicitându-i acestuia

din urmă să i-l dea la telefon pe cumpărătorul de

influență pentru a discuta cu el.

Conformându-se traficului de

influență exercitat de agentul de poliție, inculpat D., agentul

de poliție constatator, inculpat C. și-a încălcat atribuțiile

de serviciu și a întocmit procesul-verbal de sancționare

contravențională din 09 februarie 2009, ora 21:28, prin care l-a

sancționat pe numitul E. cu „avertisment”, fără aplicarea unor

puncte de penalizare, deoarece „la data de 09 februarie 2009, ora 21:20, în

Constanța a condus auto cu numărul de înmatriculare CT-XXX pe B-dul XX.

din mun. Constanța, iar la controlul efectuat acesta nu a avut asupra sa

documentele prevăzute de lege".

Din descrierea faptei

contravenționale se constată că agentul de poliție

constatator, inculpat C. nu a indicat felul documentelor pe care E. nu le avea

asupra sa, dacă acestea se refereau la actele personale, respectiv act de

identitate, permis de conducere ori la actele autovehiculului, așa

după cum se prevede în art. 147 pct. 1 din Hotărârea nr. 1391/2006

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind

circulația pe drumurile publice.

În conformitate cu

dispozițiile art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, participanții

la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să

înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de

conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului

condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente

prevăzute de lege.

Încălcarea

dispozițiilor art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma în

vigoare la data faptelor, constituia contravenție și se

sancționa cu amenda prevăzută în clasa a IIl-a de

sancțiuni, respectiv de la 6 la 8 puncte amendă, potrivit art. 98

alin. (4) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin urmare, este cert că

numitul E. a comis o contravenție mai gravă la regimul

circulației pe drumurile publice decât fapta pentru care a fost

sancționat, ce impunea sancționarea și cu puncte penalizare,

motiv pentru care agentul de poliție, inculpat D. și-a traficat

influența pe lângă agentul de poliție constatator, inculpat C.,

pentru a-i aplica numitului E. un avertisment fără puncte penalizare,

în limbaj argotic „Aurel Vlaicu fără PP", acțiune

materializată întocmai de agentul de poliție, constatator inculpat C.

Faptele comise de agentul de

poliție constatator, inculpat C. sunt dovedite și de convorbirea

telefonică din data de 09 februarie 2009, ora 21:33, în cadrul căreia

agentul de poliție, inculpat D. a fost contactat de numitul E., posesorul

postului telefonic nr. 0726.xxxxxx, acesta mulțumindu-i pentru

intervenția făcută în sensul „D., mersi mult. Hai că a fost

băiat cumsecade (...) Hai sună-mă zilele astea, dacă ai

nevoie de ceva, oricând. Mă suni pe mine. Dacă dorm, suni pe

frate-meu (...) Da, da normal, știi că te servesc oricând că

ești băiat pronto (...)", așa după cum rezultă

din redarea scrisă a interceptării convorbirilor telefonice, potrivit

procesului-verbal din data de 12 februarie 2009 și din extrasul acestora

transmis de societățile de telefonie mobilă.

Din procesul-verbal de

investigare și din buletinul posturilor pe luna februarie 2009 întocmit de

Serviciul Rutier Constanța, rezultă că în data de 09 februarie 2009

agentul de poliție constatator, inculpat C. era de serviciu în intervalul

orar 15:00 — 23:00.

Din fișa de

evidență auto, rezultă că în perioada 2006 - 2011 numitul E.

a comis în repetate rânduri abateri la regimul circulației pe drumurile

publice, pentru care a fost sancționat cu puncte penalizare.

În perioada 23 august 2008 –

05 februarie 2009, așadar în ultimele 6 luni, până la data de 09

februarie 2009, acesta a acumulat 12 puncte penalizare, astfel că

dacă agentul de poliție constatator, inculpat C. i-ar fi aplicat

și o sancțiune cu puncte penalizare, sus-numitul ar fi putut cumula

15 puncte penalizare, ceea ce atrăgea, în conformitate cu

dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002,

suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o

perioadă de 30 de zile.

Audiat fiind atât în cursul

urmăririi penale, cât și în faza de cercetare

judecătorească, inculpatul C. nu a recunoscut fapta, precizând

că sancțiunea aplicată contravenientului a fost dispusă în

condiții de legalitate, deoarece o astfel de abatere este una reală,

iar avertismentul este lăsat la aprecierea organului constatator. A mai

precizat inculpatul, că aplicarea acestei sancțiuni nu a fost

determinată de intervenția colegului său și că,

personal, nu îl cunoștea pe respectivul contravenient.

La rândul său, numitul E.

a declarat că nu a încercat să se prevaleze de influența

agentului de poliție D., precizând că la data efectuării

controlului nu avea asupra sa unul din documentele prevăzute de lege,

fără a preciza care, motiv pentru care l-a sunat pe prietenul

său, pentru a-l întreba care sunt posibile consecințe în plan

contravențional. A mai precizat martorul că la data respectivă

nu a comis vreo altă abatere la regimul circulației rutiere, fapt

pentru care agentul constatator nu a avut intenția de a-i aplica

sancțiunea amenzii și că nu s-a pus în vreun moment problema de

a-l recompensa pe acesta. De asemenea, a precizat că intenția de a-l

ajuta pe D., exprimată în cadrul discuției ulterioare, nu ar avea

legătură cu respectiva intervenție, ci cu relația de

prietenie mai veche.

Într-adevăr, din

conținutul discuției telefonice purtate între agentul de poliție

D. și martorul E. nu rezultă că intervenția avută

asupra agentului constatator s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de

ordin material, mai ales că ajutorul oferit de beneficiarul

intervenției a fost exprimat ulterior încheierii procesului-verbal de

contravenție.

Cu toate acestea, este cert

că fiind depistat în trafic, martorul E. a comis o abatere mai gravă

decât cea pentru care a fost sancționat, de vreme ce pentru abaterea

consemnată în procesul-verbal art. 108 din O.U.G. nr. 195/2002, în forma

existentă la acea dată, nu prevedea sancțiunea

complementară a punctelor de penalizare.

Prin urmare, împrejurarea

că pentru nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002 legea prevedea sancțiunea contravențională a

amenzii, potrivit art. 98 alin. (4) lit. c) și art. 101 alin. (1) pct. 18,

iar agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului, nu

prezintă relevanță în aprecierea existenței

infracțiunii de abuz în serviciu, de vreme ce o astfel de sancțiune

poate fi aplicată și atunci când legea prevede amenda ca

sancțiune principală.

Dimpotrivă,

existența infracțiunii de abuz în serviciu decurge din omisiunea

consemnării și sancționării abaterii ce ar fi atras

sancțiunea punctelor de penalizare, împrejurare ce reiese cu certitudine

din conținutul discuțiilor telefonice purtate între agenții de

poliție, din care rezultă solicitarea ca celui depistat în trafic

să nu îi fie aplicată o astfel de sancțiune complementară.

În sprijinul celor

arătate mai sus stă însăși afirmația făcută

de inculpatul C. cu prilejul audierii de către procuror, în sensul că

expresia „Aurel Vlaicu fără PP" înseamnă avertisment

fără puncte de penalizare.

În aceste condiții, este

lipsit de relevanță faptul că în conținutul rechizitoriului

nu se face vorbire despre pretinsa abatere contravențională mai

gravă săvârșită de către numitul E., aceasta putând fi

oricare dintre faptele sancționate în mod obligatoriu cu aplicarea unor

puncte de penalizare, prin dispozițiile art. 108 din O.U.G. nr. 195/2002.

În împrejurările descrise

prin actul de sesizare, existența infracțiunii de abuz în serviciu nu

poate fi contestată, întrucât aplicarea sancțiunii complementare a

punctelor de penalizare nu este lăsată la aprecierea organului

constatator, fiind obligatorie atunci când legea o prevede, potrivit art. 95

și 96 din O.U.G. nr. 195/2002.

De altfel, faptul că

martorul a săvârșit o abatere contravențională mai

gravă rezultă și din împrejurarea că acesta nu a contestat

soluția de netrimitere în judecată a procurorului, prin care s-a

dispus sancționarea sa cu amendă administrativă, în temeiul art.

18 C. pen., ceea ce face ca aspectele evidențiate în instanță

prin declarațiile agentului de poliție D., în sensul că acesta

nu a intervenit în activitatea agentului constatator, să fie neconforme cu

realitatea.

Mai mult, însăși

discuția ulterioară avută de numitul E. cu agentul de

poliție D. este o dovadă a faptului că sprijinul acordat de

acesta din urmă a avut rezultatul scontat, existența

infracțiunii de abuz în serviciu, în modalitatea prevăzută de

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, decurgând atât din omisiunea

aplicării amenzii, cât și din omisiunea aplicării punctelor de

penalizare, o astfel de sancțiune reprezentând un avantaj nepatrimonial

pentru contravenient, în contextul acumulării altor puncte de penalizare.

De asemenea, în aprecierea

existenței infracțiunii de abuz în serviciu trebuie avut în vedere

și faptul că, deși avertismentul este lăsat la aprecierea

agentului constatator, aplicarea acestei sancțiuni excede, în

speță, aprecierii obișnuite a agentului de poliție, fiind

consecința unei intervenții din partea colegului său, de unde

concluzia că avertismentul a fost aplicat în considerarea persoanei

contravenientului și relației sale de prietenie cu intervenientul.

Prin urmare, chiar și în

cazul în care abaterea consemnată în actul de constatare ar fi fost

reală, conduita inculpatului C. se subsumează acestei

infracțiuni, deoarece voința legiuitorului a fost în primul rând

aceea ca acest gen de fapte să fie sancționate cu puncte amendă

și ca sancțiunea avertismentului să fie aplicată în cazul

unor fapte cu un grad redus de pericol social, iar nu ca urmare a unor

intervenții din partea altor agenți de poliție, pe considerente

legate de persoana contravenientului.

Mai mult, aplicarea

sancțiunii avertismentului nu reprezenta decât o recomandare din partea

conducerii unității, așa cum rezultă din înscrisurile

aflate la dosar, ceea ce înseamnă că deși aceasta era

lăsată la aprecierea agentului constatator, ea nu putea fi

aplicată pe baza unor criterii subiective, străine de datele

obiective ale speței.

Firește, în

condițiile de fapt arătate, în cauză se relevă și

existența infracțiunii de fals intelectual, în modalitatea

reținută prin actul de sesizare, deoarece prin procesul-verbal

întocmit a fost ascunsă fapta contravențională mai gravă,

fiind consemnată o abatere mai ușoară, fără

corespondent în realitate și care nu era de natură a atrage aplicarea

punctelor de penalizare.

În acest sens, este de

reținut că art. 108 din O.U.G. nr. 195/2002, în forma existentă

la acea dată, ca, de altfel, și în prezent, nu prevede o astfel de

sancțiune complementară pentru nerespectarea obligației

conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute

de art. 35 alin. (1), ci numai pentru fapta constând în refuzul de prezentare a

acestor documente, ceea ce nu este cazul în speță.

Ascunderea adevăratei

situații de fapt decurge și din cronologia discuțiilor

telefonice, în sensul că inițiativa intervenției se

manifestă din partea conducătorului auto, în raport cu care agentul

de poliție D. nu își exprimă dezacordul, ci dimpotrivă

își apelează imediat colegul în trafic, pentru ca mai apoi, să

fie sunat în semn de mulțumire de către beneficiarul

intervenției.

17:51, agentul de poliție, inculpat D. a fost contactat la postul

telefonic nr. 0722.xxxxxx de cumpărătorul de influență F.,

care i-a comunicat că a fost oprit în trafic de un polițist pe nume „C."

și l-a rugat să își trafice influența pe lângă acesta,

pentru a nu-l sancționa cu puncte penalizare, pentru că le poate

oferi „atenții", fiind „băiat fin": „Salut domnul D., F.

sunt. Cu (...) și cu S negru, știți? (...). A salut, salut

mă (...) M-a oprit un coleg de-al dumneavoastră și acum că

mi-a venit vorba mi-a zis alt prieten, zice: Spune-i să-l sune pe C. ca

să nu-ți dea puncte. Că m-a oprit acum. Și eu le dau

atenții, că eu sunt băiat fin, știți! Ihî. Și

față de dumneavoastră că sunt cu ei aicea și (...) dacă

puteți să dați un telefon vă rog. Da, mă, da C., da?.

Da C.".

Agentul de poliție D. a

acceptat propunerea cumpărătorului de influență și, la

ora 17:52, l-a contactat telefonic pe agentul de poliție constatator C.,

cu care a comunicat, în limbaj argotic, prin propoziții simple ori cuvinte

afirmative, înțelese numai de ei, astfel că agentul de poliție

constatator, inculpat C., a perceput traficul de influență exprimat,

în sensul „Ce dracu să fac? Uite (...) e (...) fără grijă (...)",

față de care a confirmat „Bine, bine!".

Înțelegând mesajul,

agentul de poliție constatator C. și-a încălcat atribuțiile

de serviciu și a întocmit procesul-verbal de sancționare

contravențională din 22 martie 2009, ora 17:52, prin care l-a

sancționat pe numitul F. cu 120 RON amendă (respectiv 2 puncte

amendă), pentru că „a condus auto marca G., cu număr de

înmatriculare CT-XXX, pe B.dul XX. din mun. Constanța și a ajuns la

intersecția cu B.dul YY., a traversat intersecția pe culoarea

galbenă a semaforului electric".

La ora 17:58, agentul de

poliție, inculpat D. a fost din nou contactat telefonic de numitul F.,

ocazie cu care acesta l-a asigurat că „E totul OK domn director. Ne vedem

diseară prin oraș?", invitație acceptată de agentul de

poliție, inculpat D. în sensul „Da, mă, da. Atunci ne vedem mai pe

seară".

În intervalul 19:55-20:20,

după mai multe convorbiri telefonice purtate cu numitul F. și de

agentul de poliție D. cu agentul de poliție constatator C.,

aceștia s-au întâlnit pe B-dul XX. din Constanța, „cum treci

către magazinul Y. pe dreapta la Z.", așa după cum

rezultă din procesul verbal de redare scrisă a interceptării

convorbirilor telefonice din data de 26 martie 2009.

Prin urmare, este cert că

numitul F. a comis o contravenție mai gravă la regimul

circulației pe drumurile publice decât fapta pentru care a fost

sancționat, ce impunea sancționarea și cu puncte penalizare,

având în vedere că. în urmă cu două zile, respectiv la data de

20 martie 2009, acesta fusese sancționat contravențional cu amenda

prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea

sancțiunii contravenționale complementare a suspendării

exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile,

deoarece nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului.

De asemenea, până la data

de 22 martie 2009 sus-numitul acumulase 11 puncte de penalizare, potrivit

fișei de evidență auto, motiv pentru care agentul de

poliție, inculpat D. și-a traficat influența pe lângă agentul

de poliție constatator, inculpat C., pentru a-i aplica numitului F. o

sancțiune fără puncte penalizare, acțiune

materializată întocmai.

Din procesul-verbal de

investigare, ca și din buletinul posturilor pe luna martie 2009, întocmit

de Serviciul Rutier Constanța, rezultă că în data de 22 martie 2009

agentul de poliție constatator, inculpat C. era de serviciu în intervalul

orar 15:00 -23:00, iar din extrasele datelor comunicate de

societățile de telefonice mobilă, rezultă cu certitudine

convorbirile telefonice purtate de inculpați și contravenient.

Totodată, este de

precizat că în perioada 18 decembrie 2008 – 21 martei 2009, până la

data de 22 martie 2009, numitul F. a acumulat 11 puncte penalizare, astfel

că dacă agentul de poliție constatator, inculpat C. i-ar fi

aplicat și o sancțiune cu puncte penalizare, acesta ar fi putut

cumula 15 puncte penalizare, ceea ce atrăgea, în conformitate cu

dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002,

suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o

perioadă de 30 de zile.

Audiat fiind atât în faza de

urmărire penală, cât și în faza de cercetare

judecătorească, inculpatul C. a precizat că sancțiunea

aplicată corespunde faptei descrise în procesul-verbal, precizând că

nu a beneficiat de vreun avantaj material și că nu are

cunoștință dacă respectivul contravenient s-ar fi întâlnit

ulterior cu agentul de poliție D.

La rândul său, martorul F.

a precizat că nu își aduce aminte ce a discutat la telefon cu agentul

de poliție D., cu care se cunoștea, menționând însă că

situația de fapt descrisă în conținutul procesului-verbal

corespunde realității.

Apărările exprimate

sunt infirmate de probele administrate în cauză, convorbirile telefonice

interceptate făcând dovada faptului că intervenția agentului de

poliție D. a avut ca scop nesancționarea contravenientului pentru o

abatere mai gravă, ce putea atrage aplicarea punctelor de penalizare

și implicit, posibilitatea creării unei situații dezavantajoase

pentru contravenient, urmare cumulării celor 11 puncte de penalizare în

perioada 18 decembrie 2008-21 martie 2009.

Mai mult, spre deosebire de

situația descrisă în rechizitoriu, în cazul de față

intenția contravenientului de a recompensa pe agentul constatator sau

intervenient este clar exprimată, fiind fără relevanță

dacă aceasta a fost sau nu concretizată, un astfel de mesaj neputând

ascunde decât intenția de a ascunde o situație mai gravă, cu

repercursiuni asupra exercitării dreptului de a conduce autovehicule.

Ca și cazul precedent,

ascunderea adevăratei situații de fapt decurge din cronologia

discuțiilor telefonice, în sensul că inițiativa

intervenției se manifestă din partea celui depistat în trafic, în

raport de care agentul de poliție D. nu își exprima dezacordul, ci

dimpotrivă, dând curs unei astfel de solicitări, îl apelează pe

agentul constatator, pentru ca mai apoi, să fie sunat în semn de

mulțumire de către beneficiarul intervenției.

Această concluzie

rezultă și din faptul că modalitatea constatării faptei,

favorabilă persoanei depistate în trafic, este confirmată chiar de

către inculpatul C., prin expresia „Uite (...) e (...) fără

grijă (...)", iar mai apoi de către beneficiarul traficului de

influență („E totul OK domn director. Ne vedem diseară prin

oraș?"), agentul de poliție nemanifestându-și opoziția

față de „atențiile" pe care acesta le va oferi și

acceptând invitația de a se vedea în oraș cu beneficiarului

traficului de influență, în cursul serii respective.

Concluzia potrivit căreia

contravenientul săvârșise o abatere mai gravă, sancționată

cu puncte de penalizare, reiese nu doar din conținutul convorbirii

telefonice interceptate („acum că mi-a venit vorba mi-a zis alt prieten,

zice: Spune-i să-I sune pe C. ca să nu-ți dea puncte"), ci

și din faptul că abaterea consemnată în procesul-verbal nu era

sancționată cu puncte de penalizare, potrivit art. 108 din O.U.G. nr.

195/2002, o astfel de faptă fiind sancționată doar cu puncte

amendă, potrivit art. 99 alin. (1) pct. 15.

În aceste condiții, este

lipsit de relevanță faptul că în conținutul rechizitoriului

nu se face vorbire despre pretinsa abatere contravențională mai

gravă săvârșită de către numitul F., aceasta putând fi

oricare dintre faptele sancționate în mod obligatoriu cu aplicarea unor

puncte de penalizare, prin dispozițiile art. 108 din O.U.G. nr. 195/2002.

În împrejurările descrise

prin actul de sesizare, existența infracțiunii de abuz în serviciu nu

poate fi contestată, întrucât aplicarea sancțiunii complementare a

punctelor de penalizare nu este lăsată la aprecierea organului constatator,

fiind obligatorie atunci când legea o prevede, potrivit art. 95 și 96 din

O.U.G. nr. 195/2002.

De altfel, faptul că

persoana depistată în trafic a săvârșit o abatere

contravențională mai gravă rezultă și din împrejurarea

că acesta nu a contestat soluția de netrimitere în judecată a

procurorului, prin care s-a dispus sancționarea sa cu amendă

administrativă, în temeiul art. 18

1

C. pen., ceea ce face ca

aspectele evidențiate în instanță prin declarațiile

agentului de poliție D., în sensul că acesta nu a intervenit în

activitatea agentului constatator, să fie neconforme cu realitatea.

Mai mult, însăși

discuția ulterioară avută de numitul F. cu agentul de

poliție D. este dovada certă a faptului că sprijinul acordat de

acesta din urmă a avut rezultatul scontat, existența

infracțiunii de abuz în serviciu, în modalitatea prevăzută de

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, decurgând din omisiunea

aplicării punctelor de penalizare, ce reprezintă un avantaj

nepatrimonial pentru contravenient, în contextul acumulării altor puncte

de penalizare.

Firește, în

condițiile de fapt arătate, în cauză se relevă și

existența infracțiunii de fals intelectual, în modalitatea

reținută prin actul de sesizare, deoarece prin procesul-verbal

întocmit a fost ascunsă fapta contravențională mai gravă,

fiind consemnată o abatere mai ușoară, fără

corespondent în realitate și care nu ar fi putut atrage aplicarea

punctelor de penalizare.

19:07, agentul de poliție rutieră, inculpat D. a fost contactat

telefonic de cumpărătorul de influență H., asociat unic

și administrator la SC AA. SRL Constanța, care i-a cerut să

își trafice influența pe lângă agentul de poliție

rutieră, inculpat C., deoarece l-a oprit în trafic pentru o abatere la

regimul circulației pe drumurile publice (astfel încât „s-o reglăm

puțin"), urmând ca, în schimbul intervenției,

cumpărătorul de influență H. să ofere „50", cu

referire la bani, posibil euro, în sensul „Auzi mă domnu? Nu știi (...)?

Uite m-a oprit un coleg de-al tău C. îl cheamă (...). Nu poți

să-l suni și tu acolo s-o reglăm puțin? (...) Da mă,

da. Hai că-l sun. Auzi și cum să (...)? Vezi și tu acolo.

Ăhă 50 e bine? Da, da hai ceau".

La ora 19:08, agentul de

poliție, inculpat D. l-a contactat telefonic pe agentul de poliție

constatator inculpat C. căruia i-a cerut în limbaj argotic „Putem să

ne vedem?".

Înțelegând mesajul

transmis, agentul de poliție constatator, inculpat C. s-a asigurat că

traficul de influență exercitat de D. se referea la acțiunea

prezentă pe care o desfășura în exercitarea atribuțiilor de

serviciu și, pentru o mai bună convingere, i-a confirmat acestuia,

prin adverbul de timp, dacă „intervenția", în sensul „de a se

vedea", este „Acum". Acest aspect a fost confirmat de D., care a fost

asigurat că va fi sunat, fapt pentru care inculpatul i-a mulțumit

agentului de poliție constatator C., în sensul „Bine, hai mersi mult. Hai,

ai grijă, da? E OK ceau".

Ulterior, la ora 19:10.

agentul de poliție, inculpat D. i-a confirmat telefonic

cumpărătorului de influență H. că „am dat telefonul hai",

iar acesta, uzând de traficul de influență exercitat, s-a deplasat

să se întâlnească cu agentul de poliție constatator, inculpat C.,

potrivit convorbirii telefonice redată scris în procesul verbal din 26

martie 2009, în sensul „Hai merg acolo și gata? Ce (...) Merg acolo s-o

rezolv?(...) Da măi, dar tu nu i-ai zis de ieri? Tu nu i-ai zis de mine? (...)

Păi nu, că m-a luat repede și nu am mai avut timp să zic. A

(...) Bine, bine, hai pa, pa".

La ora 19:11, agentul de

poliție, inculpat D. l-a contactat telefonic pe agentul de poliție

constatator, inculpat C., căruia, în limbaj argotic i-a mulțumit,

primind confirmarea rezolvării favorabile a traficului de

influență exercitat pentru numitul H., în sensul „Hai mersi mult,

măi. Da mă, da, pa".

Din verificările

efectuate cu privire la aplicarea sancțiunilor la regimul circulației

pe drumurile publice de către agentul de poliție, inculpat C., în

ziua de 22 martie 2009 s-a constatat că acesta a aplicat 8 sancțiuni

contravenționale, dar nici una cumpărătorului de

influență H. și nici una în jurul orei 19:08, ceea ce

creează convingerea că traficul de influență exercitat de

agentul de poliție, inculpat D. a fost materializat de agentul de

poliție constatator C., care și-a încălcat atribuțiile de

serviciu fără a lua vreo măsură în conformitate cu

dispozițiile legale față de numitul H., pentru comiterea unei

abateri la regimul circulației pe drumurile publice.

Relaționarea

convorbirilor telefonice dintre inculpați și contravenient este

dovedită atât cu procesul-verbal de redare scrisă a

interceptării convorbirilor telefonice, cât și cu procesul-verbal de

investigare și extrasele de date transmise de societățile de

telefonie mobilă.

Cu prilejul audierilor

desfășurate în ambele faze procesuale, inculpatul C. a precizat

că nu a avut vreo discuție cu agentul de poliție D., legată

de nesancționarea în trafic a numitului H., precizând că în ziua

respectivă nu a depistat în trafic vreo persoană cu acest nume

și că nu cunoaște firma la care aceasta ar fi administrator.

La rândul său, martorul H.

a negat comiterea la data de 22 martie 2009 a vreunei abateri la regimul

circulației rutiere, precizând, totodată, că discuția

telefonică avută cu agentul de poliție ar fi fost purtată

de fratele său ori de către unul din angajații firmei pe numele

căreia telefonul figura.

Apărările exprimate

sunt nefondate.

În primul rând, în măsura

în care martorul H. nu ar fi intervenit asupra lucrătorului de

poliție, o astfel de faptă, neexistând în materialitatea sa, ar fi

atras o soluție de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul

infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută

de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Or, așa cum se poate

lesne constata, soluție de netrimitere în judecată a procurorului

și de sancționare cu amendă administrativă a martorului, în

temeiul art. 18

1

C. pen., nu a fost contestată, de unde

concluzia că fapta reținută în sarci