ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 177/2014

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 160 din 4 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 8789/118/2011 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpaților I.M. și C.D., astfel:

Pentru inculpatul I.M.:

- din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. (fapta din 12 aprilie 2009);

- din infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., și tentativă la înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 20 C. pen. - art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în infracțiunea de tentativă la înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 20 C. pen. - art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (fapta din 10 mai 2009);

Pentru inculpatul C.D.:

- din infracțiunea de fals intelectual, ca infracțiune de corupție, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., în infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (fapta din 05 martie 2009);

- din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracțiune de corupție, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. (fapta din 05 martie 2009).

În baza art. 292 C. pen. a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune în convenții.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul I.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și exercițiul dreptului de a ocupa o funcție publică, prevăzută de art. 64 lit. c), C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 25 iunie 2009 la 30 iunie 2009 și de la 31 iulie 2009 la 06 august 2009 inclusiv.

În baza art. 248 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (fapta din 12 martie 2009).

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (fapta din 12 martie 2009).

În baza art. 292 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. - art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune în convenții.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul C.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și exercițiul dreptului de a ocupa o funcție publică, prevăzută de art. 64 lit. c), C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus desființarea următoarelor înscrisuri falsificate:

- procesul-verbal de constatare a contravenției seria CC nr. 1958436 încheiat la 12 martie 2009 pe numele contravenientului T.F.C. de agentul de poliție C.D.

- procesul-verbal de constatare a contravenției seria CC nr. 1958413 încheiat la 05 martie 2009 pe numele contravenientului B.B. de agentul de poliție C.D.

- declarația dată de inculpatul I.M. în fața agentului de poliție rutieră la data de 10 mai 2009, anexă la procesul-verbal de contravenție nr. 2846662 din 10 mai 2009

- declarația dată de inculpatul C.D. în fața agentului de poliție rutieră la data de 10 mai 2009, anexă la procesul-verbal de contravenție nr. 2846662 din 10 mai 2009

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații să plătească statului câte 1500 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul I.M. și-a desfășurat activitatea ca lucrător de poliție la Serviciul Rutier (fost S.P.R.) din cadrul I.P.J. Constanța, Biroul pentru Siguranța Circulației în Mediul Urban, având gradul profesional de agent IV și conducător auto, potrivit fișei postului clasificată "Secret de serviciu", din data de 23 iulie 2008 și adresei nr. 18767/CT din data de 11 mai 2011 a I.P.J. Constanța, Serviciul Resurse Umane.

Despre atribuțiile din fișa postului inculpatul I.M. a luat la cunoștință la data de 23 iulie 2008 cu prilejul semnării acesteia.

În perioada august 2008 - 25 iunie 2009, inculpatul C.D. și-a desfășurat activitatea ca lucrător de poliție la Serviciul Rutier (fost S.P.R.) din cadrul I.P.J. Constanța, Biroul pentru Siguranța Circulației în Mediul Urban, având gradul profesional de agent IV, potrivit fișei postului clasificată "Secret de serviciu", din data de 02 septembrie 2008 și adresei nr. 18767/CT din data de 11 mai 2011 a I.P.J. Constanța, Serviciul Resurse Umane.

Despre atribuțiile din fișa postului inculpatul C.D. a luat la cunoștință la data de 02 septembrie 2008, cu prilejul semnării acesteia.

Din fișele posturilor inculpaților I.M. și C.D. rezultă că aceștia, în calitate de agenți de poliție rutieră, aveau ca atribuții specifice de serviciu următoarele:

- supravegherea și dirijarea traficului rutier, informarea și îndrumarea participanților la trafic, controlul autovehiculelor în funcție de abaterile constatate și identificarea conducătorilor auto și pasagerilor;

- exercitarea activității de control a traficului rutier și luarea măsurilor de sancționare, independent de activitatea altor polițiști, în cadrul activităților comune desfășurate cu reprezentanți ai Consiliului Județean Constanța și ai Regiei Autonome Județene de Drumuri și Poduri Constanța;

- aplicarea de sancțiuni contravenționale și complementare participanților la traficul rutier care încalcă prevederile legale privind circulația pe drumurile publice precum și la alte acte normative aflate în competența polițiștilor;

- constatarea infracțiunilor la regimul circulației rutiere, precum și orice alte fapte penale de competența materială a organelor de poliție.

În ziua de 12 aprilie 2009, în jurul orelor 14:00 învinuita M.I.E. se deplasa cu autoturismul marca A.R., cu număr de înmatriculare X, spre Biserica Catolică "P.P.", din mun. Constanța, împreună cu 2 copii minori ai săi, în vârstă de 6 și 2 ani și o nepoțică în vârstă de 3 ani, pentru a participa la slujba religioasă de Paște, minorii nefiind asigurați în habitaclul autoturismului cu centură sau dispozitive de siguranță omologate. Împrejurarea că minorii nu purtau centură sau dispozitive de siguranță rezultă din declarațiile martorei M.I.E. date în cursul urmăririi penale și judecății, precum și din convorbirea telefonică dintre aceasta și inculpat, interceptată și înregistrată.

De asemenea, din aceleași probe rezultă că autoturismul condus de martoră nu avea plăcuța de înmatriculare pe față, aceasta fiind dispărută anterior, situație despre care martora avea cunoștință.

Din declarațiile martorei tribunalul reține că aceasta se afla în relații apropiate cu agentul de poliție inculpat I.M. și cu membrii familiei acestuia de aproximativ 7 ani, iar de 2 ani se afla și în relații de afinitate, deoarece a botezat fiica inculpatului.

În timp ce se deplasa cu autoturismul în condițiile de mai sus, martora a fost oprită în trafic, în zona Tomis III din mun. Constanța, de un agent de poliție rutieră.

Potrivit procesului-verbal de investigații încheiat la data de 17 martie 2011 de ofițerii de poliție judiciară din cadrul S.J.A. Constanța, rezultă că, în ziua de 12 aprilie 2009, în organizarea serviciului de supraveghere, dirijare și controlul circulației se regăsește situația cu repartizarea agenților de poliție rutieră pe schimburi și pe zone, precum și programul de lucru al acestora.

La rubrica "Biroul Siguranța Circulației pentru Mediul Urban", în schimbul I, corespunzător intervalului 07:00 - 15:00, în Zona Tomis III, au fost repartizați, potrivit planificării, agentul de poliție C.P. și agentul de poliție S.R.

Din probele dosarului nu reiese cu certitudine care dintre acești polițiști cu atribuții în domeniul siguranței circulației rutiere a oprit-o pe martora M.I.E. în trafic, însă rezultă în mod cert că persoana care a oprit mașina era un polițist cu competențe în domeniul circulației rutiere, și acest polițist îl cunoștea pe inculpatul I.M. Această ultimă concluzie rezultă atât din faptul că inculpatul I.M. lucra la acel moment în cadrul aceluiași serviciu al poliției, cât și din modul în care s-a purtat schimbul de cuvinte între M.I.E. și polițistul constatator, care indică faptul implicit că acest polițist era familiarizat cu numele "I.M.", deci știa despre cine este vorba.

Polițistul respectiv a atras atenția martorei asupra normelor de circulație rutieră constatate a fi încălcate de martoră, și anume punerea în circulație a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea plăcuța cu numărul de înmatriculare - aspect care, de altfel, a atras și atenția polițistului și a determinat oprirea mașinii în trafic - și transportul în mașină a unor copii fără a fi asigurați cu centuri de siguranță. Aceste fapte constituie contravenții și sunt sancționate de art. 108 alin. (1) lit. d), pct. 4 și respectiv art. 99 alin. (1) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni, respectiv 6 puncte de penalizare pentru prima faptă, 2 puncte de penalizare pentru cea de-a doua faptă.

Martora M.I.E. s-a justificat față de agentul de poliție constatator că știe de lipsa plăcuței cu numărul de înmatriculare, în sensul "Da știu, mi l-a furat, nici n-am mai circulat cu mașina asta" potrivit redării scrise din procesul-verbal de redare scrisă a interceptării convorbirii telefonice, privind pe inculpatul I.M., utilizatorul postului telefonic Y, în baza autorizației nr. 93 din 8 aprilie 2009, emisă de Tribunalul Constanța.

Pentru evitarea unei sancțiuni contravenționale, martora l-a apelat telefonic pe inculpatul I.M., de la postul telefonic Z, înregistrat la SC U.C. SRL la postul telefonic Y aparținând inculpatului, solicitându-i acestuia să intervină pe lângă agentul de poliție constatator, după cum rezultă din cuvintele: "Iar m-a oprit poliția, poți tu să vorbești cu (...)?", asigurându-l totodată pe inculpat că nu a condus cu viteză. Convorbirea telefonică a avut loc la ora 14:18. Din procesul-verbal de investigații și din extrasul privind datele furnizate de Societățile de telefonie mobilă V. și C., rezultă fără dubiu existența convorbirii telefonice care a avut loc între inculpat și martoră în ziua de 12 aprilie 2009.

Tribunalul reține că, având în vedere conjunctura în care se afla în trafic și calitatea inculpatului I.M., de agent de poliție rutieră, martora nu putea urmări prin contactarea telefonică a acestuia decât evitarea sancțiunii contravenționale prin intermediul intervenției inculpatului, acesta fiind coleg de serviciu cu agentul de poliție constatator.

Intenția martorei a fost înțeleasă de îndată de către inculpat, care a acceptat să vorbească cu agentul constatator, evident în scopul satisfacerii cererii implicite a martorei.

Astfel, ca urmare a solicitării martorei, inculpatul a reacționat fără ezitare, cu următoarele cuvinte: "Da, dați-mi-l puțin la telefon".

În timpul convorbirii telefonice cu inculpatul I.M., martora M.I.E. a încercat să-i ofere telefonul său agentului de poliție constatator pentru a comunica cu inculpatul precizându-i: "Puteți să vorbiți cu I.M.?" "Polițistul": Cu I.M.?; "Da", însă agentul de poliție constatator i-a îndepărtat telefonul pe considerentul "Că ne vede lumea", așa după cum rezultă din procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice interceptate și din declarațiile martorei.

Din acest schimb de cuvinte rezultă următoarele:

- martora a precizat în clar că interlocutorul de la telefon este "I.M.", precizare care a fost auzită și de inculpat (din moment ce cuvintele au fost recepționate și interceptate), acesta, de altfel, așteptând în telefon să vorbească direct cu polițistul constatator, după cum solicitase;

- agentul de poliție constatator a înțeles clar cine este persoana cu care urmează să vorbească la telefon, aspect rezultat din faptul că i-a repetat numele acestuia;

- agentul constatator și-a dat seama cine este persoana cu care urmează să vorbească, respectiv și-a dat seama că este vorba despre colegul său de serviciu, aspect ce rezultă atât din faptul că nu a cerut niciun fel de clarificări despre el, cât și din faptul că îl cunoștea bine pe inculpat, prin prisma relațiilor de serviciu.

De asemenea, M.I.E. l-a indicat direct pe inculpat cu prenume și nume, subînțelegându-se din aceasta că ea știa că polițistul îl cunoaște pe "I.M.", și că cei doi sunt în relații apropiate, din moment ce a acordat întâietate rostirii prenumelui "M.".

Întrucât agentul de poliție constatator din teren a înțeles scopul în care urma să comunice telefonic cu inculpatul I.M., a renunțat la a mai discuta cu acesta, evitând astfel să atragă atenția publicului asupra comportamentului său, iar în aceste condiții martora M.I.E. i-a mulțumit inculpatului "Mersi mult M.", dându-și seama că scopul pentru care l-a sunat a fost atins, din moment ce polițistul s-a convins că ea se află în relații apropiate cu colegul lui de serviciu, și că acesta din urmă (inculpatul) dorise să intervină în favoarea contravenientei.

Drept urmare, polițistul rutier nu a sancționat-o contravențional pe M.I.E. pentru abaterile comise la regimul circulației rutiere, așa după cum prevăd dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. d), pct. 4 și respectiv art. 99 alin. (1), pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, aspect ce rezultă din faptul că nu a fost identificat un proces-verbal de contravenție pe numele acesteia, în ziua de 12 aprilie 2009. De altfel, și martora, în declarațiile sale, confirmă faptul că nu i s-a redactat vreun proces-verbal de contravenție pentru acel incident.

Cu privire la această faptă, inculpatul I.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. în referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Infracțiunea de trafic de influență constă în fapta de primire ori pretindere de bani ori alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de o persoană care are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

În speță, pentru a săvârși această infracțiune, inculpatul I.M. trebuia fie să primească, fie să pretindă bani sau alte foloase, ori să accepte promisiuni, daruri, toate acestea de la M.I.E., în scopul de a-l determina pe agentul de poliție rutieră din teren să nu încheie proces-verbal de contravenție și să nu aplice o sancțiune contravențională acesteia.

În acest context, tribunalul reține că textul de lege nu poate fi interpretat în sensul că "banii sau foloasele" ce urmau a fi obținute în vederea exercitării traficului de influență, ar putea fi obținute chiar de către cumpărătorul de influență, respectiv că aceste foloase ar putea consta în neplata unei amenzi contravenționale de către M.I.E.

În primul rând, M.I.E., în calitate de cumpărător de influență, nu putea promite bani, foloase sau daruri în folosul său însuși, pentru a-l determina pe I.M. să realizeze un trafic de influență.

În al doilea rând, infracțiunea trebuie să conducă la mărirea patrimoniului unei persoane - fie R., fie ipotetic prin promisiuni - și nu la evitarea micșorării unui patrimoniu (cum ar fi aceea a evitării unei plăți pentru o sancțiune contravențională).

Tribunalul reține din materialul probator că nu există niciun mijloc de probă care să confirme că inculpatul I.M. a primit, a pretins, a acceptat bani, promisiuni daruri sau alte foloase pentru a interveni în favoarea martorei M.I.E.. În același timp, există posibilitatea reală ca inculpatul să fi făcut intervenția respectivă din pură curtoazie, doar ca urmare a relațiilor apropiate cu aceasta, fără acceptarea sau urmărirea unor beneficii materiale. În consecință, având în vedere și principiul "in dubio pro reo", precum și faptul că infracțiunea trebuie să fie dovedită prin probe și nu prin prezumții, tribunalul reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

În schimb, tribunalul reține că inculpatul I.M., cu intenție, a determinat pe agentul de poliție ce efectua serviciul public în zona Tomis III, să nu încheie proces-verbal de contravenție și să nu aplice sancțiuni martorei M.I.E., în condițiile în care probele dosarului stabilesc clar existența a două contravenții săvârșite de martoră, pe care polițistul le-a observat și le-a și comentat cu martora.

Determinarea s-a realizat în mod indirect, prin faptul că inculpatul a solicitat să vorbească la telefon cu agentul de poliție constatator, prin faptul că a știut că acel agent de poliție îl cunoaște și își dă seama despre scopul convorbirii. Astfel, inculpatul și-a dat seama că este suficient ca polițistul să știe că martora contravenientă este apropiata sa, pentru a renunța la aplicarea sancțiunilor contravenționale, și a urmărit acest lucru prin solicitarea pe care a făcut-o de a vorbi la telefon cu polițistul, solicitare transmisă mai departe de martoră. În această modalitate a fost atins scopul urmărit de inculpat, de a-l determina pe agentul de poliție să nu își îndeplinească sarcina de serviciu - similară cu cea a inculpatului ce rezultă din fișa postului - și anume"Aplicarea de sancțiuni contravenționale și complementare participanților la traficul rutier care încalcă prevederile legale privind circulația pe drumurile publice precum și la alte acte normative aflate în competența polițiștilor".

Având în vedere natura relațiilor de serviciu dintre agentul constatator și inculpat, care determină o atitudine de colegialitate și compromis în cazul unor astfel de intervenții, agentul de poliție din teren a renunțat la aplicarea sancțiunilor contravenționale, deși datele reale ale evenimentului nu-i justificau o astfel de conduită.

Față de această situație de fapt, coroborată cu intervenția necontestabilă a inculpatului I.M., tribunalul a reținut că agentul constatator a fost influențat în decizia sa, alegând să nu aplice vreo sancțiune contravențională și să permită circulația mai departe în traficul rutier a martorei, în locul unor amenzi disuasive care să-și îndeplinească rolul pentru care au fost instituite.

Procedând astfel, s-a creat în mod R. o tulburare însemnată bunei activități ("bunului mers") a Serviciului Poliției Rutiere, aceasta constând, pe de o parte, în crearea condițiilor ca sancțiunile contravenționale să fie aplicate în funcție de intervenții personale și nu de o evaluare obiectivă și imparțială, și pe de altă parte, în crearea unui pericol pentru siguranța persoanelor minore din autoturism și pentru respectarea legislației rutiere în materia identificării autovehiculelor în trafic, din moment ce conducătorii auto - și în speță chiar martora M.I.E. - percep faptul că pot încălca normele rutiere fără teama de a fi sancționați, cu singura "grijă" de a avea un telefon mobil disponibil și de a cunoaște o persoană ce poate interveni în favoarea lor. Or, siguranța circulației rutiere este indisolubil legată de bunul mers al activității Serviciului Poliției Rutiere, câtă vreme aceasta este atribuția de serviciu esențială a acestui organ de poliție, și câtă vreme crearea condițiilor de accidente sau de neidentificare a autoturismelor din traficul rutier se repercutează negativ și însemnat (important) în bunul mers al activității organului de poliție . Este de remarcat că martora i-a semnalat inculpatului că "iar" (adică din nou) a fost oprită de poliție, prin urmare a fost oprită și anterior pentru alte nereguli (lucru despre care inculpatul știa), și eventual a apelat și atunci la relațiile sale apropiate cu inculpatul.

Pentru considerentele expuse, tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din 12 aprilie 2009 reținută în sarcina inculpatului I.M., din infracțiunea de trafic de influență în infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen.

În consecință, în drept, instanța de fond a reținut că fapta comisă de inculpatul I.M., care la data de 12 aprilie 2009 l-a determinat (instigat) pe agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu în zona Tomis III din Constanța (potrivit situației cu repartizarea agenților de poliție rutieră pe schimburi și pe zone), în scopul de a nu o sancționa contravențional pe martora M.I.E., persoană depistată în trafic conducând autoturismul marca A.R., cu număr de înmatriculare X fără plăcuță de înmatriculare în partea din față și având în mașină copii ce nu erau asigurați cu centură de siguranță, constituie infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat.

În ziua de 05 martie 2009, în jurul orei 11:30, martorul B.B. a parcat neregulamentar autoturismul său cu nr. de înmatriculare XX, în zona Primăriei Constanța.

Acest fapt a fost sesizat de lucrătorii primăriei care acționau în colaborare cu agenții poliției rutiere, realizându-se blocarea roții autoturismului. Blocarea roții rezultă din chitanța de plată a taxei pentru deblocare eliberată martorului B.B. la data sus-menționată, precum și din declarațiile acestui martor.

Din investigațiile efectuate în cauză, potrivit procesului-verbal din 16 martie 2011, rezultă că în ziua de 05 martie 2009 în organizarea serviciului de supraveghere, dirijare și controlul circulației se regăsește situația cu repartizarea agenților de poliție rutieră pe schimburi și zone, precum și programul de lucru al acestora.

La rubrica "Biroul Siguranța Circulației pentru Mediul Urban", în schimbul I, corespunzător intervalului 07:00 - 15:00, în zona Tomis I, a fost repartizat potrivit planificării, agentul de poliție inculpat C.D.

La data de 05 martie 2009, ora 11:42, martorul B.B. l-a contactat telefonic pe agentul de poliție R.G.C., și i-a solicitat să intervină în scopul deblocării autoturismului său cu număr de înmatriculare XX, ce a fost parcat în zona Primăriei Constanța, utilizând un limbaj argotic, în sensul "Poți să-mi întorci și mie un capac (...) de la roată?" În continuare, martorul a explicat despre ce este vorba "La Primărie aicea am parcat (...)"

Drept urmare, agentul de poliție R.G.C. a contactat telefonic dispeceratul poliției rutiere, la ora 11:44, pentru a obține date cu privire la agentul de poliție rutieră, planificat pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu în zona Primăriei, pe B-dul Tomis, primind răspunsul că acest agent este inculpatul C.D.

Astfel, agentul de poliție R.G.C. l-a contactat pe agentul de poliție constatator, inculpat C.D., căruia într-un limbaj argotic, la ora 11:45, i-a transmis mesajul "un MXE e pe acolo?; MXE la Primărie acolo?", întrebându-l dacă este necesar "să vin până acolo?". Tribunalul reține că, prin aceste cuvinte, R.G.C. i-a indicat inculpatului C.D. că este interesat de autoturismul cu nr. de înmatriculare MXE aflat în zona primăriei, adică de autoturismul martorului B.B., care tocmai îl sunase în acest scop (numărul XX fiind asemănător în pronunțare cu MXE, iar având în vedere zona staționării neregulamentare și lipsa altor mașini sancționate, cu numere de înmatriculare asemănătoare, inculpatul înțelegând despre ce autoturism este vorba).

De asemenea, având în vedere situația autoturismului respectiv de a fi fost staționat în mod neregulamentar, având în vedere atribuțiile de serviciu din acel moment ale inculpatului C.D., care includeau cu preponderență tocmai constatarea și aplicarea de sancțiuni contravenționale persoanelor care staționau neregulamentar autoturismele în zona Primăriei Constanța, precum și relațiile de serviciu și de colegialitate dintre inculpat și R.G.C., tribunalul reține că inculpatul a înțeles scopul pentru care R.G.C. l-a apelat și l-a întrebat despre autoturismul cu nr. MXE, și anume de a nu aplica o sancțiune sau de a aplica o sancțiune care să nu atragă consecințe nefavorabile posesorului autoturismului. Acest sens al discuției dintre cei doi polițiști reiese cu atât mai mult din întrebarea "Să vin până acolo?", pusă de R.G.C., rezultând din aceasta că R.G.C. avea un interes suficient de mare în rezolvarea acelui caz încât să se deplaseze personal la fața locului, deși nu avea nicio atribuție de serviciu în acest sens.

Agentul de poliție constatator inculpat C.D. a înțeles mesajul și i-a precizat agentului de poliție inculpat R.G.C. că nu este necesară venirea sa.

Din probele dosarului tribunalul reține că agentul de poliție constatator inculpat C.D. a întocmit procesul-verbal seria CC nr. 1958413 din data de 05 martie 2009, ora 11:35, reținând prin acesta că martorul B.B., la data de 05 martie 2009, ora 11:30, "a traversat str. Traian, zona Tribunal, prin loc nemarcat și fără să se asigure", încadrând fapta în prevederile art. 167 alin. (1), lit. d) din Hotărârea nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, ce se sancționează conform art. 99 alin. (1) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă prevăzută în clasa I de sancțiuni, aplicându-i contravenientului B.B. sancțiunea "Avertisment".

Tribunalul reține din probele expuse anterior că, în realitate B.B. săvârșise contravenția prevăzută de art. 143 din H.G. nr. 1391/2006, constând în staționarea neregulamentară a autoturismului într-o zonă interzisă, contravenție constatată în mod cert de inculpat, astfel cum rezultă din atribuțiile concrete de serviciu ale inculpatului de la acel moment; astfel, acesta acționa împreună cu lucrătorii primăriei care aplicau dispozitivele de blocare a roților autovehiculelor, și prin urmare era imposibil să nu ia cunoștință despre faptul că martorului B.B. i s-a aplicat o astfel de măsură. Or, câtă vreme măsura se aplică autovehiculelor staționate neregulamentar, este evident că inculpatul ar fi trebuit să aplice o sancțiune contravențională pentru această abatere, sancțiune care însă nu se regăsește între actele încheiate în ziua de 05 martie 2009 de inculpatul C.D.

Susținerile martorului B.B., precum și ale inculpatului, potrivit cărora ar fi R. că martorul a traversat neregulamentar strada Traian și că avertismentul a fost aplicat corect pentru această contravenție, sunt nefondate în privința stabilirii situației de fapt referitoare la infracțiunile de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor publice, pentru mai multe considerente:

- convorbirile telefonice dintre B.B. și R.G.C., și dintre R.G.C. și C.D. se referă exclusiv și evident la staționarea neregulamentară a mașinii XX, și nicidecum la eventuala traversare a străzii, ca pieton, a lui B.B.

- faptul că B.B. ar fi traversat neregulamentar strada nu înlătura obligația inculpatului de a constata oficial și a sancționa staționarea neregulamentară a mașinii martorului; astfel, dacă se susține că traversarea străzii neregulamentară a martorului este reală, soluția legală era de a fi fost sancționat, prin același proces-verbal, atât pentru această faptă cât și pentru staționarea neregulamentară a autoturismului. În realitate însă, probele nu confirmă traversarea străzii prin loc nepermis, ci confirmă că inculpatul C.D. a aplicat o sancțiune cu avertisment pentru o contravenție imaginară, în locul celei R. aplicabile, ca urmare a intervenției colegului său R.G.C..

De asemenea, tribunalul reține ca fiind nefondată apărarea inculpatului C.D. potrivit căreia nu a încheiat procesul-verbal de contravenție ca urmare a intervenției lui R.G.C., câtă vreme ora redactării procesului-verbal este anterioară orei la care a purtat discuția cu acesta. În prezența probelor directe care atestă discuțiile B.B. - R.G.C. și R.G.C. - C.D., ora înscrisă ca fiind ora încheierii procesului-verbal poate fi explicată fie prin faptul că inculpatul a indicat o oră aproximativă, fie că a început redactarea procesului-verbal la ora indicată, însă din diverse motive l-a finalizat ulterior convorbirilor telefonice, fie că a inserat cu bună-știință o oră anterioară convorbirilor telefonice, tocmai pentru a putea susține că aceste convorbiri nu l-au influențat în aplicarea sancțiunii.

Astfel, la ora 11:45 B.B. îl apelează din nou pe R.G.C., îl întreabă dacă a vorbit și îi spune acestuia "hai că-i aici", rezultând că procesul-verbal nu fusese finalizat.

Tribunalul reține că, din punct de vedere al efectelor sancțiunilor, cea pentru traversare neregulamentară ca pieton nu atrage niciun efect patrimonial, în timp ce contravenția referitoare la staționarea neregulamentară a autoturismului ar fi atras atât o sancțiune principală - cu amendă sau avertisment - cât și o sancțiune complementară cu puncte de penalizare, care se înregistrează și pot contribui la suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, dacă numărul total de puncte de penalizare ajunge la 15. Prin urmare, a existat un interes R. ca martorul B.B. să nu fie sancționat pentru contravenția R. săvârșită, ce ar fi atras obligatoriu și puncte de penalizare.

Pe de altă parte, este explicabil și procesul-verbal încheiat de inculpat, deoarece numărul de taxe de deblocare a mașinilor, încasate de reprezentanții primăriei, trebuia să corespundă cu numărul de procese-verbale de contravenție încheiate de agenții de poliție rutieră, deci inculpatul trebuia să încheie oricum un proces-verbal de contravenție.

Față de situația de fapt expusă, tribunalul a reținut că inculpatul C.D., agent de poliție rutieră în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință a atestat fapte necorespunzătoare adevărului în procesul-verbal de contravenție seria CC nr. 1958413 din data de 05 martie 2009 și a omis a insera unele fapte sau împrejurări, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

De asemenea, inculpatul C.D., cu știință, nu a îndeplinit atribuția de serviciu de a aplica contravenientului B.B. sancțiunile prevăzute de lege pentru staționarea autoturismului în loc nepermis.

Astfel, ca urmare a solicitării implicite a lui R.G.C., inculpatul a ales să nu aplice o sancțiune contravențională pentru această faptă, care să-și îndeplinească rolul pentru care a fost instituită.

Procedând astfel, s-a creat în mod R. o tulburare însemnată bunei activități ("bunului mers") a Serviciului Poliției Rutiere, aceasta constând, pe de o parte, în crearea condițiilor ca sancțiunile contravenționale să fie aplicate în funcție de intervenții personale și nu de o evaluare obiectivă și imparțială, și pe de altă parte, în crearea unui pericol pentru respectarea legislației rutiere în materia asigurării fluidității circulației pe drumurile publice și înlăturarea condițiilor favorizatoare unor accidente de circulație sau blocării circulației, din moment ce conducătorii auto percep faptul că pot încălca normele rutiere fără teama de a fi sancționați. Or, siguranța circulației rutiere este indisolubil legată de bunul mers al activității Serviciului Poliției Rutiere, câtă vreme aceasta este atribuția de serviciu esențială a acestui organ de poliție, și câtă vreme neluarea măsurilor pentru respectarea regulilor de circulație - în speță cele privind staționarea autovehiculelor - se repercutează negativ și însemnat (important) în bunul mers al activității organului de poliție.

Pentru aceste fapte, inculpatul a fost trimis în judecată reținându-se încadrările juridice de fals intelectual, ca infracțiune în legătură directă cu o infracțiune de corupție, și abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție.

În acest sens, infracțiunea de corupție la care se face referire este presupusul trafic de influență săvârșit de R.G.C. pe lângă C.D. (acesta din urmă în calitate de funcționar public) pentru ca acesta să nu îndeplinească atribuțiile de serviciu legate de sancționarea lui B.B.

Potrivit art. 257 C. pen., infracțiunea de trafic de influență constă în "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect pentru sine sau pentru altul (...)".

Tribunalul a mai reținut că din probele dosarului nu rezultă existența unei astfel de situații de fapt în ce îl privește pe R.G.C., cu mențiunea că se păstrează corespunzător considerentele anterioare potrivit cărora nu poate fi considerat "acceptare de promisiuni de daruri pentru altul" rezultatul evitării unei sancțiuni pecuniare aplicate "cumpărătorului de influență" B.B.

În ce privește motivația pentru care agentul de poliție R.G.C. a acceptat solicitarea lui B.B. de a interveni în favoarea acestuia, în lipsa unor probe în acest sens, nu se poate reține că aceasta s-a întemeiat pe un beneficiu material acordat de B.B. lui R.G.C. sau lui C.D. Există posibilitatea (neinfirmată) ca relațiile dintre R.G.C. și B.B. să fi fost de așa natură încât agentul de poliție să fi intervenit din pură curtoazie, așa încât nu se justifică reținerea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, deoarece nu se dovedește că fapta de fals intelectual a fost săvârșită de inculpatul C.D. în scopul ascunderii unei infracțiuni de trafic de influență.

De asemenea, nu se justifică reținerea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, deoarece nu există probe care să stabilească faptul că inculpatul C.D. a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

În drept:

Faptele comise de agentul de poliție inculpat C.D., care la data de 05 martie 2009, cu intenție a întocmit în mod fals procesul-verbal de sancționare contravențională seria CC nr. 1958413, prin care a atestat nereal împrejurarea că învinuitul B.B., "a traversat str. Traian, zona Tribunal, prin loc nemarcat și fără să se asigure", deși în realitate acesta staționase autoturismul neregulamentar în fața Primăriei Municipiului Constanța, și care nu și-a îndeplinit atribuția de serviciu constând în "aplicarea de sancțiuni contravenționale și complementare participanților la traficul rutier care încalcă prevederile legale privind circulația pe drumurile publice" întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., și abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.

În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrărilor juridice pentru aceste două fapte, conform celor de mai sus, inculpatul urmând a fi condamnat în temeiul acestor texte de lege.

În ziua de 12 martie 2009 în organizarea serviciului de supraveghere, dirijare și controlul circulației, la rubrica "Biroul Siguranța Circulației pentru Mediul Urban", în schimbul II, corespunzător intervalului 14:00 - 22:00, cu mențiunea Tomis Opriri, a fost repartizat, potrivit planificării depuse la dosar, agentul de poliție inculpat C.D.

Din adresa Direcției Poliției Comunitare de Siguranță Rutieră, rezultă blocarea autoturismului martorului T.F.C. la ora 14:35 și deblocarea în Zona 1907 "La Pizza", la ora 15:50, de lucrătorul cu indicativul 730.

În ziua respectivă de 12 martie 2009, ora 15:47, martorul T.F.C. l-a contactat telefonic pe agentul de poliție R.G.C. și i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliție constatator inculpat C.D. astfel încât să nu fie sancționat cu puncte penalizare sau cu amendă pentru parcare neregulamentară, promițând în schimb că "face cinste", așa după cum rezultă din redarea scrisă a interceptării convorbirilor telefonice de la postul telefonic nr. Y utilizat de agentul de poliție rutieră R.G.C.

În timpul convorbirii telefonice cu agentul de poliție R.G.C., martorul T.F.C. i-a înmânat telefonul mobil agentului de poliție constatator C.D., care a continuat convorbirea cu agentul de poliție R.G.C., în sensul că acesta din urmă i-a spus "Măi, e băiat de (...) e fratele meu. Vorbește cu el și e OK".

Tribunalul a reținut, în legătură cu aceste fraze schimbate între T.F.C. - R.G.C. și respectiv R.G.C. - C.D., următoarele:

- expresia "a face cinste" este folosită în limbajul uzual cu sensul că se referă la promisiunea de a oferi un folos material pentru un serviciu solicitat, de multe ori acest folos constând în oferirea consumării unor băuturi pe seama celui care "face cinste", dar nu numai. Ca urmare a intrării în uzul popular (generalizat) a acestei expresii, ea a fost introdusă și în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, indicându-se că cuvântul "cinste", în expresie populară, înseamnă "dar, cadou, plocon", iar expresia "a-i face cinste" (cuiva) înseamnă "a oferi cuiva de băut și de mâncat într-un local, plătindu-i consumația". Prin urmare, rezultă că martorul T.F.C. i-a promis numitului R.G.C. că, dacă i se rezolvă problema în sensul de a nu i se aplica puncte pe carnet sau puncte de amendă, va oferi un beneficiu material neindividualizat concret, de genul celui înțeles din vorbirea populară, iar R.G.C. a înțeles promisiunea făcută.

- afirmațiile lui R.G.C. către C.D. au sensul că T.F.C. este o persoană apropiată și de încredere pentru R.G.C. (e băiat de (...) băiat, e fratele meu), și că C.D. poate avea încredere că T.F.C. nu va divulga încălcarea atribuțiilor de serviciu de către C.D.

Având în vedere sensul discuției dintre T.F.C. și R.G.C., promisiunea făcută, precum și intervenția imediată a acestuia din urmă către funcționarul public C.D., tribunalul reține că se conturează o faptă de trafic de influență săvârșită cu intenție, în ceea ce îl privește pe numitul R.G.C.

Urmare acestei intervenții a colegului său, agentul de poliție constatator inculpat C.D. a întocmit procesul-verbal seria CC nr. 1958436 din data de 12 martie 2009, ora 15:38, prin care a menționat, în mod fals, că la data de 12 martie 2009, ora 15:35, T.F.C. "a traversat str. Răscoala 1907, zona "La Pizza", prin loc nemarcat și fără să se asigure", încadrând fapta în prevederile art. 167 alin. (1), lit. d) din Hotărârea nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, ce se sancționează conform art. 99 alin. (1) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă prevăzută în clasa I de sancțiuni, aplicându-i învinuitului T.F.C. sancțiunea "Avertisment", și și-a încălcat atribuțiile de serviciu constând în "aplicarea de sancțiuni contravenționale și complementare participanților la traficul rutier care încalcă prevederile legale privind circulația pe drumurile publice", prin aceea că nu l-a sancționat pe T.F.C. pentru staționare a autoturismului într-o zonă nepermisă.

Considerentele referitoare la existența elementelor constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor publice, reținute pentru fapta din 05 martie 2009 sunt aplicabile și în această situație.

Având în vedere însă că, în prezenta stare de fapt, se confirmă prin probe că inculpatul C.D. a săvârșit falsul intelectual în realizarea scopului urmărit de fapta de trafic de influență, este justificată reținerea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 ca încadrare juridică aferentă art. 289 C. pen.; de asemenea, având în vedere că inculpatul C.D., prin fapta de nesancționare a lui T.F.C., a procurat un avantaj material - probat sub forma promisiunii (o cinste), se justifică reținerea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 ca încadrare juridică aferentă art. 248 C. pen.

Apărarea inculpatului C.D. în sensul că l-a sancționat pe învinuitul T.F.C. deoarece în mod R. acesta ar fi traversat str. Răscoala 1907, zona "La Pizza", prin loc nemarcat și fără să se asigure, nu se coroborează cu niciun alt element probatoriu administrat în cauză, și este infirmată de mijloacele de probă analizate, de aceea urmează a fi îndepărtată din economia probatoriului administrat în cauză.

În drept:

Faptele comise de agentul de poliție inculpat C.D., care la data de 12 martie 2009, urmare traficului de influență exercitat de agentul de poliție R.G.C., cu intenție a întocmit procesul-verbal seria CC nr. 1958436, prin care a atestat nereal împrejurarea că învinuitul T.F.C., "a traversat str. Răscoala 1907, zona "La Pizza", prin loc nemarcat și fără să se asigure", deși în realitate acesta staționase autoturismul neregulamentar, în realizarea scopului urmărit de fapta de trafic de influență săvârșită de colegul său R.G.C., și și-a încălcat atribuțiile de serviciu constând în "aplicarea de sancțiuni contravenționale și complementare participanților la traficul rutier care încalcă prevederile legale privind circulația pe drumurile publice, obținând un avantaj patrimonial, constituie infracțiunile de: fals intelectual, prev. de disp. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., și abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de disp. art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen.

În ziua de 10 mai 2009, agentul de poliție inculpat I.M. a completat o declarație de tamponare destinată înștiințării organului de poliție competent, prin care a precizat că "În ziua de 10 mai 2009, în jurul orelor 12:30, am ieșit din magazinul R. cu intenția de a pune în portbagaj cumpărăturile. Lângă auto era un domn care susținea că vrând să iasă din parcare mi-a lovit mașina (spatele mașinii) cu cârligul de remorcare". Prin aceeași declarație agentul de poliție I.M. a precizat că la data de 10 mai 2009, în jurul orei 12:30, autoturismul proprietatea sa, cu număr de înmatriculare YY era parcat în localitatea Constanța - parcare R., efectuând și o schiță a presupusului accident pe verso declarației.

În aceeași zi de 10 mai 2009, agentul de poliție inculpat C.D. a completat declarația de tamponare din data de 10 mai 2009, prin care a precizat că la ora 12:30, "Am fost în parcarea R., iar în momentul parcării am vrut să răspund la telefonul mobil, care era căzut jos și mi-a alunecat piciorul după pedală (după frână) și am atins auto marca O.C. cu număr de înmatriculare YY, în colțul din stânga spate bară protecție, auto era parcat".

Prin aceeași declarație, agentul de poliție inculpat C.D. a precizat că la data de 10 mai 2009, ora 12:30, conducea auto cu număr de înmatriculare ZZ, în localitatea Constanța, Parcare R. efectuând și o schiță a presupusului accident pe verso declarației.

Cele două înscrisuri au fost depuse la Poliția Rutieră Constanța fiind preluate de agentul de poliție C.M.G., care a întocmit în baza lor procesul-verbal de sancționare contravențională, seria CC nr. 2846662, din data de 10 mai 2009, ora 15:30, prin care a atestat, pe baza declarațiilor celor doi agenți de poliție inculpați, că în aceeași zi, "ora 12:30, în parcarea R., C.D. a condus auto marca D. cu nr. ZZ, iar din cauza neatenției în conducere a intrat în coliziune cu auto marca O. cu nr. YY, care era parcat regulamentar", săvârșind astfel fapta contravențională prev. de art. 148 pct. 8 din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, ce este sancționată conform art. 100 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin procesul-verbal astfel întocmit agentul constatator C.M.G. l-a sancționat cu "Avertisment" pe conducătorul auto C.D.

La data de 12 mai 2009, inculpatul I.M. s-a prezentat la Societatea de Asigurare Reasigurare A., Sucursala Constanța, la care era asigurat autoturismul inculpatului C.D., și a completat înscrisul intitulat "Înștiințare/Încuviințare - Declarație", prin care a menționat aspectele privind cauzele și consecințele producerii evenimentului rutier din data de 10 mai 2009, ora 12:30, în sensul "Am fost la cumpărături și vrând să pun cumpărăturile în portbagaj am găsit un domn lângă mașină care susținea că mi-a lovit bara din spate", fără a menționa că acest "domn" era colegul său agentul de poliție inculpat C.D.

Prin același înscris agentul de poliție inculpat I.M. a menționat ca avarii rezultate la autoturismul său "bară spate + lampă ceață", efectuând și o schiță a poziției celor două autoturisme în momentul impactului.

Drept urmare, a fost întocmit de către Societatea de Asigurare Reasigurare A., Sucursala Constanța, dosarul de daună nr. F 403CT/2009, deschis în data de 12 mai 2009, ca urmare a evenimentului rutier din data de 10 mai 2009, în care au fost implicate autoturismele cu numerele de înmatriculare ZZ, proprietatea inculpatului C.D. și YY, proprietatea inculpatului I.M.

Potrivit atribuțiilor de serviciu dosarul de dosarul de daună nr. F 403CT/2009 deschis la Sucursala A., a fost întocmit de martorul M.I.S., inspector daune, care avea calitatea de a constata, evalua și finaliza dosarul de daună pentru asigurații societății, fie pe CASCO fie prin efectul legii.

Astfel, martorul M.I.S. a completat un înscris intitulat "Răspundere civilă auto", cu datele cerute de rubricatură, menționând numele asiguratului în persoana inculpatului C.D., proprietarul autoturismului marca D., cu numărul de înmatriculare ZZ și numele păgubitului, inculpat I.M., proprietarul autoturismului marca O.C., cu numărul de înmatriculare YY.

În aceeași zi de 12 mai 2009, inspectorul de daune M.I.S. a efectuat constatarea pagubelor la autoturismul proprietatea inculpatului I.M., constând în "bandou bară spate și catadioptru dr. bară spate și bară spate revopsit".

A evaluat aceste pagube cu "rezerva de daune 1000 RON", la data de 12 mai 2009 și pe același înscris a menționat la rubrica "Observații", următoarele: "Dosar în cercetare. Nu se eliberează accept de plată", fiindcă existau dubii cu privire la evenimentul rutier, în sensul că avariile suferite de autoturismul marca O.C., cu numărul de înmatriculare YY, nu puteau fi provocate de autoturismul marca D., cu numărul de înmatriculare ZZ, deoarece la reconstituire nu se potriveau urmele, potrivit declarației acestuia; planșei foto și CD cu imagini privind constatarea, inscripționat F 403 CT/2009, Vol. II.

Din analiza probelor aflate la dosar, tribunalul a reținut că în realitate nu a existat accidentul de circulație descris în declarațiile date la poliție de cei doi inculpați și descris în declarația/înștiințarea depusă de I.M. la societatea de asigurare A.

Astfel, în contextul în care convorbirile telefonice efectuate de la postul telefonic aparținând inculpatului I.D. erau interceptate conform autorizației nr. 102 din 30 aprilie 2009, emisă de Tribunalul Constanța în baza încheierii nr. 131 din 30 aprilie 2009, pentru postul telefonic utilizat de acesta cu numărul X1, rezultă din conținutul acestora următoarele:

În ziua de 07 mai 2009, ora 12:16, agentul de poliție inculpat I.M., a fost contactat telefonic de agentul de poliție inculpat C.D., prilej cu care I.M. i-a propus acestuia să-l ajute în legătură cu o asigurare, în sensul "Ia zii, când facem treaba aia cu (...) cu asigurarea?".

Agentul de poliție inculpat C.D. a acceptat propunerea făcută și drept urmare, cei doi agenți de poliție au convenit să se întâlnească în schimbul 2 sau 3 eventual, când va fi "și liber acolo, știi?", grăbind întâlnirea deoarece agentul de poliție inculpat C.D. urma să beneficieze de concediul de odihnă.

Inculpatul C.D., în acel context al discuției, a afirmat că este dispus să-l ajute pe I.M. acceptând sancțiuni contravenționale ce s-ar impune, în sensul: "Puncte de carnet, puncte amendă, nu-i o problemă, eu pentru tine fac orice".

Prin urmare, discuția celor doi referitoare la"treaba cu asigurarea" avea legătură cu aplicarea unor sancțiuni contravenționale principale și complementare precum "puncte amendă" și "puncte de carnet (de conducere)", aceste expresii fiind uzuale și totodată specifice contravențiilor la regimul circulației rutiere.

Din examinarea conținutului convorbirilor telefonice purtate de la postul telefonic aparținând inculpatului I.M., în ziua de 10 mai 2009, în special cele solicitate a fi depuse în cursul judecății, tribunalul reține că în ziua respectivă, în jurul orei 12:30, inculpatul I.M. nu s-a deplasat la magazinul R., iar inculpatul C.D. se afla la ceremonia de înmormântare a unui polițist decedat, la cimitir. De asemenea, rezultă că pretinsul accident dintre autoturismele celor doi inculpați, în parcarea magazinului R., nu a avut loc, întrucât inculpatul I.M. comunică unei persoane că "îi dă cineva asigurarea să-și repare și el bara" și că va declara că "a dat cu spatele în parcare la K. sau la R." . Prin urmare, sensul acestor afirmații este că, la acel moment, inculpatul nu era sigur unde va declara că s-a petrecut accidentul (la K. sau la R.), o a