ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 226/2014

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 169/11 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 7170/118/2011 s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpaților M.D.A. și V.E., astfel:

Pentru inculpatul M.D.A.:

- din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (fapta din 25 februarie 2009);

- din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracțiune de corupție, prevăzută de art. 32 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice7 prevăzută de art. 248 C. pen. (fapta din 16 aprilie 2009).

Pentru inculpatul V.E.:

- din infracțiunea de fals intelectual, ca infracțiune de corupție, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., în infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (fapta din 14 februerie 2009);

- din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracțiune de corupție, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (fapta din 14 februarie 2009).

1

C. proc. pen., cu aplicarea art. 741 alin. (2) C. pen. - art. 13 C. pen. a fost achitat inculpatul M.D.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (fapta din 25 februarie 2009).

În baza art. 91 lit. c) C. pen. s-a constatat că pentru fapta din 25 februarie 2009 inculpatului i s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum maxim prevăzut de lege de 1.000 lei, prin rechizitoriul nr. 569/P/2010 din 27 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.D.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (fapta din 16 aprilie 2009).

În baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, ca infracțiune de corupție (fapta din 07 decembrie 2008).

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și exercițiul dreptului de a exercita profesia de polițist, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului M.D.A., de la 25 iunie 2009 la 30 iunie 2009 și de la 31 iulie 2009 la 06 august 2009 inclusiv.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 255 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la dare de mită, ca infracțiune de corupție (fapta din 07 februarie 2008).

În baza art. 61 alin (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul L.M.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influentă (fapta din 11/12 decembrie 2008).

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.M.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită (fapta din 11/12 decembrie 2008)

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul L.M.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare, inculpatul L.M.A. executând în total pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și exercițiul dreptului de a exercita profesia de polițist, prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 81 și 82 C. pen. s-a dispus pentru inculpatul O.E. suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracțiune de corupție, prevăzută de artl32 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (fapta din 27 aprilie 2009).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (fapta din 13 aprilie 2009).

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.E. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (fapta din 14 februarie 2009).

În baza art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.E. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (fapta din 14 februarie 2009).

În baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.E. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta din 07 mai 2009).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul V.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și exercițiul dreptului de a exercita profesia de polițist, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului V.E., de la 25 iunie 2009 la 30 iunie 2009 și de la 31 iulie 2009 la 06 august 2009 inclusiv.

În baza art. 81 și 82 C. pen. a dispus pentru inculpatul V.E. suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat de la inculpatul O.E. suma de 400 lei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații V.E. și O.E. să plătească statului câte 800 lei fiecare, pe inculpatul M.D.A. să plătească statului suma de 700 lei, și pe inculpatul L.M.A. să plătească statului suma de 1.300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În perioada 02 septembrie 2008-25 iunie 2009, inculpatul V.E. și-a desfășurat activitatea de lucrător de poliție la Serviciul Rutier (fost S.P.R.) din cadrul I.P.J. Constanța, Biroul pentru Siguranța Circulației în Mediul Urban, având gradul profesional de agent IV și conducător auto, potrivit fișei postului clasificată „Secret de serviciu", din data de 31 iulie 2008 și adresei din data de 04 aprilie 2011 a I.P.J. Constanta, Serviciul Resurse Umane .

Despre atribuțiile din fișa postului inculpatul V.E. a luat la cunoștință la data de 02 septembrie 2008 cu prilejul semnării acesteia.

În perioada 31 octombrie 2008 - 25 iunie 2009, inculpatul M.D.A. și-a desfășurat activitatea de lucrător de poliție la Serviciul Rutier (fost S.P.R.) din cadrul I.P.J. Constanța, Biroul pentru Siguranța Circulației în Mediul Urban, având gradul profesional de agent III, potrivit fișei postului clasificată „Secret de serviciu", din data de 26 septembrie 2008 și adresei nr. 18303 din data de 04 aprilie 2011 a I.P. J. Constanta, Serviciul Resurse Umane .

Despre atribuțiile din fișa postului inculpatul M.D.A. a luat la cunoștință la data de 31 octombrie 2008, cu prilejul semnării acesteia.

În perioada 11 noiembrie 2008-25 iunie 2009, inculpatul O.E. și-a desfășurat activitatea de lucrător de poliție la Secția 5 Poliție, din cadrul Poliției Municipiului Constanța, Biroul Ordine Publică, Siguranță Publică și Patrulare, având gradul profesional de agent II (și conducător auto), potrivit fișei postului clasificată „Secret de serviciu", din data de 10 februarie 2009.

Despre atribuțiile din fișa postului inculpatul O.E. a luat la cunoștință cu prilejul semnării acesteia.

Inculpatul O.E. nu face parte din structurile poliției judiciare potrivit adresei din 04 aprilie 2011 a I.P.J., Serviciul Resurse Umane și nu este desemnat ca polițist rutier.

Potrivit fișelor posturilor, inculpații, agenți de poliție rutieră V.E. și M.D.A., mai aveau ca atribuții specifice de serviciu următoarele:

- supravegherea și dirijarea traficului rutier, informarea și îndrumarea participanților la trafic, controlul autovehiculelor în funcție de abaterile constatate și identificarea conducătorilor auto și pasagerilor;

- exercitarea activității de control a traficului rutier și luarea măsurilor de sancționare, independent de activitatea altor polițiști, în cadrul activităților comune desfășurate cu reprezentanți ai Consiliului Județean Constanța și ai R.A.J.D.P. Constanta;

- aplicarea de sancțiuni contravenționale și complementare participanților la traficul rutier care încalcă prevederile legale privind circulația pe drumurile publice precum și la alte acte normative aflate în competența polițiștilor;

- constatarea infracțiunilor la regimul circulației rutiere, precum și orice alte fapte penale de competența materială a organelor de poliție.

Referitor la inculpatul L.M.A., tribunalul reține că pentru stabilirea corectă a situației de fapt și înțelegerea conjuncturilor în care s-au desfășurat faptele ce-l privesc în mod special pe acesta, precum și pentru individualizarea pedepselor pentru infracțiunile ce vor fi reținute în sarcină, este necesar a fi puse în evidență aspectele următoare:

Prin rechizitoriul nr. 1523/P/2008 din 16 iunie 2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpatul L.M.A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la tâlhărie și tentativă la furt calificat, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (2)

1

lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. și respectiv art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), c), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., retinându-se în sarcina acestuia că la data de 10 noiembrie 2008, în baza unei înțelegeri prealabile cu alți inculpați, cu intenție, a înlesnit și ajutat pe inculpații S.V. și E.G.C. să pătrundă cu forța, mascați cu cagule, în locuința pârtilor vătămate C.M. și S.A., din orașul Hârșova, să imobilizeze, să amenințe cu o sabie și să exercite violențe asupra acesteia din urmă, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie facilitând astfel sustragerea de către autori din seiful aflat în imobil a sumelor de 140.000 euro și 7 miliarde lei.

În sarcina inculpatului L.M.A. s-a mai reținut prin același rechizitoriu că, în noaptea de 15/16 ianuarie 2009, împreună cu un alt autor, mascați cu cagule și purtând mănuși, au încercat să sustragă prin efracție o sumă de bani din bancomatul A.T.M., amplasat în magazinul universal al SC A.C. SRL Băneasa și aparținând SC R.B. SA.

Prin sentința penală nr. 110 din data de 11 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6047/118/2009, inculpatul L.M.A. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru cele două infracțiuni.

Din conținutul convorbirilor telefonice interceptate și transcrise la dosar, tribunalul reține că inculpatul L.M.A. și-a creat un cerc de prieteni, polițiști în cadrul S.P.R., cu care se întâlnea pentru petrecerea timpului liber și la care apela frecvent pentru a fi ajutat în diferite situații, inclusiv în unele ce conturează săvârșirea unor infracțiuni. De asemenea, inculpatul L.M.A. cultiva această relație cu polițiștii rutieri, având inițiativa de a le oferi,,dezinteresat" diverse beneficii, cum ar fi invitarea la localuri pe banii săi, oferirea de mâncare în timpul programului de lucru al polițiștilor, etc. Astfel, inculpatul L.A. avea temeritatea de a săvârși diverse fapte ce puteau întruni elementele unei contravenții sau unei infracțiuni la regimul circulației rutiere, fără teama că va fi sancționat în limitele legii, ca urmare a relației sale apropiate cu polițiștii respectivi.

În acest sens sunt următoarele convorbiri telefonice interceptate în cadru legal, ce constituie mijloace de probă în procesul penal:

- convorbirea cu ,,C." (polițistul C.E.) din 19 decembrie 2008 ora 14,30, în care inculpatul îi confirmă celuilalt că într-adevăr a dat o sumă de bani unui polițist care l-a surprins conducând un auto cu numere expirate, și în care, în continuare, cei doi discută despre posibilitatea de a poansona ilegal seria caroseriei mașinii respective, pentru a putea fi înscrisă în circulație, numitul C. asigurându-l că îl va ajuta să o înscrie la Baia Mare, întrucât acolo poate fi ajutat de tatăl său. M.A.I. rezultă din convorbire că rezolvarea înmatriculării mașinii va implica fapte de dare de mită.

Tot în această discuție, C. îi comunică inculpatului că a verificat datele unui autoturism prin intermediul numitului L. (de asemenea polițist rutier, cum rezultă din alte interceptări), rezultând că L. îi ceruse acest lucru pentru că era interesat de cumpărarea mașinii.

- convorbirea din 28 noiembrie 2008, ora 01.44 dintre L.A. și numitul D. (inculpatul M.D.A., polițist la Serviciul Rutier), în care inculpatul îl întreabă - cu sensul de a încerca să-l determine - pe acesta dacă pot fi șterse din evidențe puncte de penalizare la permisul de conducere al unui văr de-al său, fie de către M. fie de către C.

- convorbirile dintre L.A. și M.D. din noaptea/dimineața zilei de 28 noiembrie 2008, în care, în esență, L. îi comunică celuilalt că a băut împreună cu o persoană ce conduce o mașină, că acesta urmează a conduce autoturismul în stare de ebrietate către o anumită adresă, și propunandu-i lui M.D. -aflat în serviciul de patrulare -să „depisteze" acea persoană și să obțină bani de la el, sub presiunea faptului că acelei persoane urma a i se suspenda permisul de conducere sau chiar a i se întocmi dosar penal, în funcție de alcoolemie. Este de remarcat că inculpatul M.D. a acceptat această propunere, a cerut informații despre mașină, despre traseul deplasării, iar L.A. s-a oferit să determine persoana respectivă -care ajunsese acasă cu mașina condusă de un prieten -să revină la local conducând mașina, dar în final persoana urmărită nu a mai plecat de acasă.

- convorbirea din 28 noiembrie 2008, ora 23.53 dintre L.A. și o persoană neidentificată, din care rezultă că inculpatul, deși i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule întrucât a comis un accident cu decesul unei persoane, conduce în continuare autovehicule și nu dă importanță faptului că nu are permis, el circulă toată ziua cu autoturismul .

- convorbirea din 30 noiembrie 2008, ora 22.24, din care rezultă că inculpatul a participat la o petrecere noaptea anterioară, printre alții împreună cu,,C." și cu,,M." (M.G., polițist rutier) și preconizează a petrece și revelionul împreună cu același grup.

- convorbirea din 03 decembrie 2008 dintre inculpat și numitul „C.", din care rezultă că vărul inculpatului a avariat mașina sa și dorește să-și repare mașina folosind R.C.A.-ul mașinii inculpatului, dar dorește să nu se consemneze că acesta a condus, pentru că nu are permis, ci să fie indicat altcineva ca șofer, toate acestea pentru a se putea folosi - ilegal - asigurarea R.C.A. a mașinii inculpatului pentru reparații. După ce cei doi au concluzionat că pentru neacordare de prioritate se suspendă obligatoriu permisul de conducere, și nu este nimeni dispus să accepte această măsură, au convenit să declare/redacteze acte de constatare conform cărora accidentul s-ar fi petrecut în parcarea Carrefour, care ar fi domeniu privat și astfel nu s-ar aplica legislația rutieră.

- convorbirea din 22 decembrie 2008, dintre inculpat și două persoane dintre care una numită M., din care rezultă că acele două persoane fac parte din Serviciul Rutier, că numitul M. îl asigură pe L. că poate circula cu viteză toată săptămâna, noaptea, și că acesta din urmă' știa cine este de serviciu (E.) în noaptea respectivă.

- convorbirea dintre L.A. și C. din 30 decembrie 2008, din care rezultă interesul inculpatului de a cunoaște polițiștii cu funcții de conducere ai Serviciului Rutier (D., Ț., S., D., Z., V., B., M.).

- discuțiile dintre inculpat și I.L., lucrător al Serviciului Rutier, din care rezultă relația apropiată dintre aceștia, faptul că inculpatul solicită un împrumut în euro de la acesta, faptul că L. apelează la inculpat pentru a-l pune ca martor la o constatare, deși acesta nu era de față .

- discuția dintre L.A. și numitul Geambet (06 ianuarie 2009) din care rezultă că inculpatul poate intermedia, prin remiterea unor sume de bani drept mită, anularea unor procese verbale de contravenție și a unor puncte de penalizare la permisul de conducere. Tot din această discuție rezultă că inculpatul cunoaște programul Poliției Rutiere, și anume că în ora următoare nu este nici un echipaj de poliție în control în oraș.

l. La data de 7 decembrie 2008, ora 2054, martorul D.V., văr cu inculpatul L.M.A., a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere pe b-dul F. din municipiul Constanța, în zona fostului Cinema R., întrucât a condus autoturismul, proprietatea numitului D.M., fratele martorului, nerespectând semnificația culorii roșii a semaforului - faptă ce constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru a nu fi sancționat contravențional în modalitatea arătată M.A.I. sus, la data de 7 decembrie 2008, ora 20.54, învinuitul D.V., l-a contactat de la postul telefonic, pe-inculpatul L.M.A., vărul său, care utiliza postul telefonic și i-a solicitat intervenția pe lângă agentul de poliție constatator, astfel încât să nu fie sancționat,' potrivit redării scrise a convorbirii telefonice în procesul verbal.

Din investigațiile efectuate și din redarea scrisă a interceptării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul L.M.A., potrivit procesului verbal din data de 24 martie 2011, a rezultat că, agentul constatator a fost Z.I., din cadrul Serviciului Rutier, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, potrivit buletinului postului, în schimbul II, în program 15:00-23:00, din data de 7 decembrie 2008.

În baza relațiilor de prietenie, inculpatul L.M.A. l-a contactat telefonic în aceeași zi, de 7 decembrie 2008, la ora 20.55, pe agentul de poliție - inculpat M.D.A. solicitându-i să-și trafice influența pe lângă agentul de poliție Z.I., astfel încât să nu fie sancționat vărul său D.V., în sensul „M., sună-l și tu pe Z. și zii să-l lase și pe vără-miu în pace. Zii că-i dau eu de-o bere. E cu un mașina. Z., vezi că Z. l-a oprit".

Relațiile de prietenie dintre L.M.A. și M.D. sunt probate cu certitudine atât din conținutul convorbirilor interceptate și înregistrate, cât și din declarațiile potrivit cărora prietenele lor intime erau surori (cei doi inculpați fiind „cumnați" de facto).

După două minute de la convorbirea dintre L. și M., acesta din urmă îl apelează pe primul și îi spune ,,Vezi că am vorbit. A zis că se rezolvă și ne auzim mai târziu cu el".

Urmare exercitării traficului de influență de către inculpatul - agent de poliție M.D.A., pe lângă agentul de poliție Z.I., acesta i-a întocmit martorului D.V., procesul verbal de sancționare contravențională, încheiat la data de 7 decembrie 2008, ora 20.55, prin care l-a sancționat contravențional cu amendă în sumă de 324 lei - 6 puncte amendă, întrucât la data de 7 decembrie 2008, ora 20.50, a condus pe b-dul F./Cinema, autoturismul, fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege (acte de identitate, permis de conducere). Fapta era reală, întrucât în discuția telefonică D. îi spune lui L. „Actele nu mi le-a luat nimeni. Că nu le am la mine, le-am uitat", însă rezultă că motivul pentru care agentul constatator îl oprise era acela că circulase în intersecție pe culoarea roșie a semaforului (chiar dacă D. a încercat să acrediteze ideea că a trecut pe culoarea galben). Astfel, în realitate D.V. a comis contravenția de nerespectare a semnificației culorii roșii a semaforului, ce trebuia sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G.nr. 195/2002.

Procesul verbal contravențional întocmit a fost transmis de Serviciul Rutier Constanța, la Primăria Comunei Cumpăna, în vederea punerii în executare potrivit actelor de la filele 80-85, vol. I.

în împrejurările descrise mai sus, inculpatul L.M.A. l-a instigat pe învinuitul D.V. să-i dea agentului de poliție constatator Z.I., 2-3 sute lei (2-3 milioane lei vechi), precizându-i „Aruncă-i și tu, că altă dată te împrietenești cu ei. Aruncă-i ăia și tu. Dă-i ăia lui, n-ai treabă. Îi zici mulțumesc frumos șefu, tra la la, mai greșesc și.eu. Asta e. Îi dai Iu ăla care vine să-ți aducă actele. E când vine să vorbească cu tine, o să-i dai ăia, dai noroc și îi dai ăia. Îi dai când vorbește cu tine", potrivit transcrierii convorbirii telefonice.

Ulterior, la ora 2105 inculpatul L.M.A. a fost contactat telefonic de învinuitul D.V. care i-a precizat că agentul de poliție Z.I. „N-a vrut să-mi ia banii că erau ăilalți de față", precizându-i că agentul de poliție Z.I. i-a aplicat 150 lei amendă pentru că nu a avut actele la el, deși vroia „să-i ia carnetul", „Vroia să-mi ia permisul grasul acela. Dă-l în Z. ăla".

La aceeași dată de 7 decembrie 2008, ora 2116, inculpatul L.M.A., l-a contactat telefonic pe inculpatul agent de poliție C.E., căruia îi cere „să șteargă un proces verbal să nu mai plătească", fiind vorba de procesul verbal de sancționare contravențională a învinuitului D.V., însă inculpatul C.E. nu a acționat conform solicitării și drept urmare procesul verbal de sancționare contravențională a învinuitului D.V. a fost înaintat în vederea executării la Primăria Comunei Cumpăna, județul Constanța, după cum s-a arătat mai sus.

În aceeași zi de 07 decembrie 2008, inculpații L.M.A. și M.D.A. poartă o nouă convorbire, în care M. întreabă,,A rezolvat vară-tu?", iar L. îi confirmă că a rezolvat și susține totodată că vărul său D. i-ar fi dat ceva „la băiat", adică agentului Z.. Susținerea este mincinoasă, pentru că anterior D. îi spusese expres că Z. nu a vrut să-i ia banii, pentru că erau alți polițiști de față.

La data de 10 decembrie 2008, inculpatul M.D.A. îl sună pe L.M.A. și îi spune că a fost sunat de „băiatul acela care m-ai rugat să vorbesc pentru vără-tu" (adică Z.), în continuare comunicându-i că D. nu a dat și nici nu a spus nimic lui Z. L.M. s-a oferit să dea el bani care să ajungă la Z., stabilind și suma de 150 lei (un punct valorează un baston, păi, un punct jumate, cam așa).

În drept, fapta comisă de inculpatul L.M.A. care la data de 7 decembrie 2008, a intervenit pe lângă agentul de poliție rutieră, inculpat M.D.A., pentru ca în considerarea relațiilor lor de prietenie să-și trafîce influența pe lângă agentul de poliție constatator Z.I., astfel încât să nu-l sancționeze contravențional pe martorul D.V., în schimbul promisiunii de remitere a unei sume de bani către agentul constatator Z.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 alin. (1) C. pen.

Fapta comisă de inculpatul L.M.A. care la data de 7 decembrie 2008 l-a instigat pe D.V. ca acesta să-i ofere agentului de poliție Z.I. o sumă de bani, pentru a nu fi sancționat contravențional la regimul circulației pe drumurile publice, faptă pe care D.V. a pus-o în executare prin oferirea unei sume de bani agentului constatator, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la dare de mită, prevăzută de dispozițiile art. 25 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 255 alin. (1) C. pen.

Fapta comisă de agentul de poliție inculpat M.D.A. care la data de 7 decembrie 2008, și-a traficat influența pe lângă agentul de poliție constatator Z.I., pentru ca în schimbul oferirii unei sume de bani de către martorul D.V., prin intermediul lui L.M.A., să nu-l sancționeze contravențional pe acesta pentru nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului - faptă ce constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a Ii-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 alin. (1) C. pen.

S-a format cauza penală nr. 2690/P/2009 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, iar în cursul cercetărilor efectuate în cauză a fost identificat autorul faptei de distrugere, respectiv R.A.B., care l-a despăgubit pe agentul de poliție M.D.A. cu suma de 700 lei, pentru distrugerea autoturismului.

În aceste îniprejurări, audiat în Dosarul nr. 2690/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, în calitate de persoană vătămată, agentul de poliție M.D.A. a declarat la data de 23 februarie 2009 că: „deoarece va fi despăgubit de societatea de asigurări la care autoturismul are poliță de asigurare, nu se mai constituie parte civilă în procesul penal și nu are alte pretenții despăgubitoare, fapt pentru care își retrage plângerea penală prealabilă".

Față de această situație, prin rezoluția nr. 2690/P/2009, din 30 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul R.A.B., pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută de dispozițiile -art. 217 alin. (1) C. pen. întrucât persoana vătămată, respectiv agentul de poliție M.D.

Andrei, și-a retras plângerea, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 10 lit. h) C. proc. pen.

În ziua de 23 februarie 2009, când deja a fost identificat și audiat autorul infracțiunii de distrugere a autoturismului agentului de poliție M.D.A., respectiv făptuitorul R.A.B., agentul de poliție a purtat o convorbire telefonică cu tatăl său, M.L., care utiliza postul telefonic, la ora 09.29, potrivit redării în forma scrisă a acesteia în procesul verbal din data de 25 februarie 2009, din care rezultă că tatăl și fiul au agravat prin acțiune directă, cu intenție, avariile autoturismului prin zgârierea acestuia, astfel încât să inducă în eroare societatea de asigurare SC O. SA Constanța, la care era încheiată asigurare C.A.S.C.O. pentru autoturismu, încât această societate să efectueze reparațiile, inclusiv cele provocate de făptuitorul R.A.B., care îl despăgubise pe agentul de poliție M.D.A. cu suma de 700 lei.

Astfel, tatăl inculpatului, M.L., a zgâriat autoturismul până la chit, în două locuri, încât reprezentanții societății de asigurare să poată constata că distrugerea a fost efectuată de același autor necunoscut, deși autorul a fost identificat și cercetat în persoana făptuitorului R.A.B.

În acest sens este convorbirea telefonică din data de 23 februarie 2009 ora 09.29 dintre inculpat și tatăl său, în care acesta din urmă îl întreabă pe inculpat ce anume piese ale mașinii dorește să vopsească, acesta răspunzându-i că,,ușa stângă spate, bara spate, capota, bara față dacă are vreo zgârietură", iar în urma discuției cei doi au concluzionat că trebuie să existe zgârieturi pe aceste piese ca să poată fi acceptate la reparat (vopsit), tatăl inculpatului spunând că va rezolva și treaba asta, în sensul că va zgâria ușor vopseaua, în două locuri, fără a deteriora chitul.

Drept urmare, la data de 25 februarie 2009, agentul de poliție M.D.A. s-a prezentat la societatea de asigurare SC O. SA unde a completat înscrisul intitulat „înștiințare/încuviințare - Declarație", prin care a menționat pagubele produse la autoturism, iar la rubrica „Descrierea accidentului" a menționat următoarele: „Am parcat mașina în fața Restaurantului R., de pe b-dul T., iar când m-am întors la aceasta am observat că este avariată în totalitate", fără a menționa numele autorului, deși acesta era cunoscut ca fiind R.A.B. încă din data de 23 februarie 2009, potrivit declarației acestuia și a mențiunii făcute de lucrătorul de poliție în partea de sus dreapta pe declarația datată 23 februarie 2009, „Dată în prezența noastră".

Din declarațiile martorului R.A.B., rezultă că acesta a produs avarii autoturismului inculpatului numai prin spargerea lunetei spate și a unui geam lateral spate, fără a provoca avarii caroseriei. De asemenea, rezultă că inculpatul M.D. l-a identificat pe făptuitor în aceeași zi, prin investigații proprii, s-au întâlnit iar R.A. a recunoscut fapta și a fost de acord să plătească despăgubirea .în urma verificării prețurilor practicate la un service auto pentru procurarea/montarea geamurilor sparte, R.A. i-a remis inculpatului, după câteva zile, suma de 700 lei.

În urma constituirii dosarului de daună și reparațiilor efectuate la mașină, societatea de asigurări SC O. SA a plătit service-ului ce a efectuat reparațiile suma de 9.569,03 lei reprezentând contravaloarea acestora.

În cursul urmăririi penale inculpatul M.D.A. a despăgubit-o integral pe societatea de asigurări SC O. SA, plătind la B.C.R. România, în contul acesteia suma de 9.569,03 lei, potrivit ordinului de încasare în numerar din 14 aprilie 2011, împrejurare față de care prin adresa din 14 aprilie 2011, SC O.V.I.G. SA Sucursala Constanța, a precizat că nu mai are nici o pretenție civilă fată de M.D.A.

Văzând dispozițiile art. 741 alin. (1) și (2) C. pen., Parchetul a constatat că în cauză, faptele de înșelăciune, comisă de inculpatul M.D.A. și complicitate la înșelăciune, comisă de învinuitul M.L., au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege și ca urmare a recuperării integrale a Prejudiciului, care este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, sunt lipsite de gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Pe cale de consecință, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului M.D.A. și învinuitului M.L. pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și respectiv complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de câte 1.000 lei fiecare și cheltuieli judiciare în cuantum de câte 500 lei fiecare.

Cu privire la această faptă, inculpatul M.D.A. a fost trimis în judecată reținându-se că fapta sa de redactare a înscrisului intitulat înștiințare /încuviințare - Declarație, adresat către SC O. SA, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., prin omisiunea de a menționa autorul faptei de distrugere.

Tribunalul a reținut că acest act material nu constituie o infracțiune separată, ci face parte din actele materiale ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, pentru care parchetul a dispus deja o soluție în cauză. Astfel, prin ascunderea identității autorului faptei de distrugere, inculpatul a creat SC O. SA o percepție falsă, și anume aceea că această societate are obligația de a-l despăgubi cu întreaga sumă alocată pentru repararea mașinii inculpatului, în timp ce, dacă ar fi cunoscut identitatea lui R.A. și faptul că acesta a remis inculpatului suma de 700 lei reprezentând contravaloarea geamurilor distruse, dosarul de daune ar fi ținut cont de acest aspect și ar fi alocat inculpatului numai diferența de sumă până la 9.569 lei, cunoscut fiind faptul că o persoană prejudiciată material nu poate pretinde acoperirea repetată, în tot sau în parte, a prejudiciului, de către mai multe persoane, aceasta constituind o îmbogățire fără justă cauză.

În ce privește partea de sumă ce a fost obținută nejustificat de inculpat de Ia SC O. SA prin producerea cu rea credință de avarii caroseriei mașinii, această faptă a intrat în totalitate sub incidența dispoziției Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, în sensul scoaterii de sub urmărire penală, astfel încât instanța nu a fost sesizată cu această parte a activității inculpatului.

În literatura de specialitate s-a arătat că prin,,înscris sub semnătură privată" se înțelege orice înscris care emană de la o persoană particulară, care conține o manifestare de voință ori constatarea unui act, fapt sau împrejurări cu semnificație juridică și care este susceptibil de a dovedi existența, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligații.

Înștiințarea/declarația respectivă nu este un act care are aptitudinea de a produce în sine consecințe juridice, ci este o transpunere în scris a susținerilor orale mincinoase ale inculpatului, referitoare la faptul că nu cunoaște autorul distrugerii și implicit că nu a fost despăgubit. De asemenea, înștiințarea respectivă nu este destinată să facă dovada raporturilor juridice dintre M.D.A. și SC O. SA, a drepturilor inculpatului și a obligațiilor societății de asigurări, ci acestea urmau a fi stabilite conform procedurilor legale.

Tribunalul a" reținut că, în fapt, înștiințarea/declarație redactată de inculpatul M.D.A. constituie o declarație, o afirmație făcută de acesta în scris, care, sub aspectul elementului material este similară cu falsul în declarații (și nu cu falsul în înscrisuri) dar care nu poate întruni elementele infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. deoarece nu este făcută unui organ de stat.

Prin urmare, întrucât nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de sine stătătoare, în baza art. 334 C. proc. pen., tribunalul va dispune schimbarea încadrării juridice a acestei fapte-pentra care în mod formal parchetul nu s-a pronunțat -, în infracțiunea de înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., cu aplicarea art. 741 alin. (2) C. pen. art. 13 C. pen., a dispus achitarea inculpatului M.D.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (fapta din 25 februarie 2009), pentru aceleași considerente pentru care acesta a fost scos de sub urmărire penală, respectiv valoarea mică a pagubei create și faptul că aceasta a fost acoperită în totalitate până la judecata cauzei. Tribunalul a reținut că, în cauză se impune aplicarea art. 741 C. pen., ca text de lege mai favorabilă, care a fost în vigoare și aplicabil în cursul procesului penal.

Având în vedere că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul face parte integrantă, ca act material, din infracțiunea de înșelăciune pentru care acestuia i s-a aplicat deja o sancțiune la nivelul maxim prevăzut de lege (1.000 lei), și având în vedere principiul,,non bis in idem" potrivit căruia o persoană nu poate fi sancționată (penal) de două ori pentru aceeași faptă, tribunalul a apreciat că în această situație concretă nu se justifică legal aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, prevăzut, de art. 91 C. pen., constatându-se că, în baza art. 91 lit. c) C. pen., pentru fapta din 25 februarie 2009, inculpatului M.D.A. i s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum maxim prevăzut de lege de 1.000 lei, prin rechizitoriul nr 569/P/2010 din 27 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Pentru a nu fi sancționat contravențional, martorul M.M. l-a contactat pe agentul de poliție S.N., pe care îl cunoștea, solicitându-i să intervină pe lângă agentul constatator M.D.A., în sensul de a nu-i aplica o sancțiune pecuniară .

Agentul de poliție rutieră S.N. a fost apelat de învinuitul M.M., la data de 16 aprilie 2009, ora 09.29, de la numărul telefonic utilizat de M.M.

Drept urmare, la ora 09.30, agentul de poliție S.N. l-a contactat de pe telefonul său mobil 0722210691, pe agentul de poliție inculpat M.D.A. și i-a cerut în limbaj argotic „marica audio video cu 2 P.P.-uri, da?" Acest limbaj argotic înseamnă: .,,Pentru contravenientul Marica, sa-i aplici audio videovertisment cu două puncte de penalizare)". La această solicitare, inculpatul M.D.A. a răspuns ,,Da, domnu".

Rezultă din probele dosarului că inculpatul M.D.A. a întocmit procesul verbal de sancționare contravențională din data de 16 aprilie 2009 ora 09.22, prin care l-a sancționat pe învinuitul M.M., cu avertisment și 2 puncte penalizare.

Împrejurarea că agentul de poliție rutieră S.N. a intervenit telefonic pe lângă agentul de politie constatator inculpat M.D.A., pentru a nu aplica o amendă contravențională lui M.M., a fost dovedită atât cu transcrierea convorbirilor telefonice cât și cu traficul acestora, așa după cum a fost furnizat de Societatea de telefonie mobilă, dar și - cu declarațiile martorilor M.M. și S.N..

Tribunalul a constatat că prin probele dosarului, și prin situația de fapt, astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, nu s-a dovedit existența faptei martorului S.N. de a primi, a pretinde foloase, a accepta promisiuni sau daruri, pentru sine sau pentru altul, de la M.M.. Astfel, din nici un moment al convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, și nici din declarațiile persoanelor implicate, nu rezultă că făptuitorul S.N. ar fi intervenit telefonic către M.D.A., în schimbul unor beneficii materiale solicitate, acceptate sau promise de către M.M.

Textul art. 257 C. pen. nu poate fi interpretat în sensul că traficantul de influență ar primi sau pretinde foloase de la cumpărătorul de influență, sau ar accepta promisiuni sau daruri de la acesta, în folosul cumpărătorului de influență însuși, întrucât această activitate ar fi ilogică, în sensul că o persoană (cumpărătorul de influență) nu poate promite sau remite foloase materiale în folosul său însuși. Această interpretare este susținută și de sensul art. 61 din Legea nr 78/2000 care incriminează cumpărarea de influență, rezultând din acest text că promisiunea, oferirea sau darea de foloase se realizează în beneficiul unei alte persoane, și nu în beneficiul cumpărătorului de influentă .

În ce privește această faptă, inculpatul M.D.A. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen.

Potrivit acestui text, „Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani". Această normă este una mixtă, atât de trimitere cât și de completare; este normă de trimitere, întrucât face referire expresă la infracțiunea de abuz în serviciu, deci trebuie îndeplinite în primul rând elementele constitutive ale acestei infracțiuni tip, și este normă completatoare întrucât adaugă o condiție în plus pentru aplicarea pedepsei prevăzute în legea specială, și anume „obținerea unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru sine sau pentru altul de către funcționarul public ce săvârșește abuzul în serviciu".

În ce privește condiția din legea specială, tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul M.D. a obținut pentru sine un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prin faptul că a încheiat procesul verbal de contravenție în care a aplicat contravenientului M.M. sancțiunea avertisment și două puncte de penalizare pentru nepurtarea centurii de siguranță. Este de precizat, în acest context, că legea impune producerea unui rezultat („a obținut.un avantaj.") și nu producerea unei stări de pericol abstract (în sensul că funcționarul a urmărit obținerea unui avantaj).

În ce privește cea de a doua variantă a condiției speciale, și anume dacă inculpatul M.D. a obținut un avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru o. altă persoană prin încheierea în acel mod a procesului verbal de contravenție, tribunalul a reținut că această altă persoană, potrivit probelor dosarului, nu ar putea fi decât contravenientul M.M.. în acest context însă, condiția din art. 132 al Legii nr. 78/2000 este în legătură indisolubilă cu constatarea elementelor constitutive ale infracțiunii de bază - abuzul în serviciu contra intereselor publice, motiv pentru care acestea vor fi analizate împreună.

Potrivit art. 248 C. pen., abuzul în serviciu contra intereselor publice constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat sau o pagubă patrimoniului acesteia .

Prin urmare, din punct de vedere subiectiv, abuzul în serviciu se săvârșește cu forma de vinovăție a intenției.

În esență, inculpatul M.D. a fost trimis în judecată, considerându-se de către parchet că, prin cuvintele,,da, domnu", ar fi confirmat lui S.N. că va aplica o altă sancțiune decât cea pe care ar fi aplicat-o dacă acesta nu intervenea. Altfel spus, s-a plecat de la acuzația că M.D. ar fi intenționat să aplice o sancțiune cu amendă (pecuniară) lui M., și că, urmare telefonului dat de S.N. în sensul de a aplica avertisment și două puncte penalizare, cu intenție și-a schimbat opțiunea și a efectuat cu știință, în mod defectuos aprecierea asupra pericolului contravenției constatate și asupra sancțiunii ce trebuia aplicată.

Tribunalul a reținut că acest aspect al activității inculpatului nu este în sine dovedit, iar cuvintele rostite de inculpat, ca răspuns la solicitarea lui S.N., nu sunt univoce, ci puteau fi exprimate la fel de bine în mai multe situații distincte, astfel:

- inculpatul M.D. putea să fi luat decizia de a-l sancționa cu amendă pe M.M., iar cuvintele „Da, domnu", să fie o confirmare a faptului că acceptă solicitarea colegului său și că își schimbă opțiunea, în sensul sancționării cu avertisment.

- inculpatul M.D. putea să fi luat decizia de a-l sancționa cu avertisment pe M.M., iar cuvintele „Da, domnu" să fie o confirmare a faptului că nu are de gând să fie exagerat de aspru în aplicarea sancțiunii, și că avertismentul propus de S.N. este tocmai ceea ce a apreciat și el.

- inculpatul M.D. putea să nu fi procedat încă la aprecierea asupra sancțiunii aplicabile în momentul în care a fost sunat, iar cuvintele „Da, domnu" să fie o confirmare că va lua în considerare cererea colegului său, fără a însemna însă și că o va satisface. în acest sens, spre exemplu, în cuprinsul materialului probator se întâlnește o convorbire telefonică între inculpatul V.E. și o altă persoană ce-i solicitase acestuia nesancționarea unui contravenient în trafic -prieten al său -solicitare de care V.E. nu a ținut seama, printre altele pentru că acel contravenient a avut un comportament recalcitrant. Astfel, se dovedește că au existat situații, și deci există posibilitatea verosimilă, în care agentul constatator din trafic nu a ținut seama de solicitările colegilor săi și a aplicat sancțiunea pe care a considerat-o corectă în situația dată. Astfel fiind, există posibilitatea verosimilă ca inculpatul M.D. să fi apreciat singur, la rândul său, că în condițiile concrete, nepurtarea centurii de siguranță de către contravenientul M.M. se justifică a fi sancționată cu avertisment.

Pe de altă parte, tribunalul a reținut din probele administrate, inclusiv cu privire la alți inculpați (V.E.) că sancțiunea avertismentului pentru contravenții minore la regimul circulației rutiere-cum este nepurtarea centurii de siguranță -este o sancțiune frecvent uzitată; nici probele administrate în concret nu relevă o stare de fapt care în mod evident ar fi atras sancțiunea amenzii pentru contravenientul M.M.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea principiului,,in dubio pro reo", tribunalul a reținut că probele administrate în cauză, și în condițiile lipsei altor probe care ar fi lămurit mai clar situația, nu se dovedește cu certitudine că inculpatul M.D. și-ar fi încălcat cu intenție atribuțiile de polițist rutier în sensul de a aplica o sancțiune cu avertisment într-o situație în care era conștient că se impunea sancțiunea amenzii contravenționale.

Astfel fiind, trebuie reținut că inculpatul a aplicat sancțiunea avertisment cu bună credință, considerând că aceasta este sancțiunea proporțională cu fapta (în acest sens se rețin și dispozițiile O.G. nr 2/2001 în referire la situațiile în care se poate aplica avertisment).

În aceste condiții, nu se poate reține că prin modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu inculpatul a obținut un avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru contravenientul M.M.

Față de considerentele de mai sus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., în art. 248 C. pen., neexistând condiția specială prevăzută de Legea nr. 78/2000.

În ce privește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, tribunalul reține că, pe lângă lipsa vinovăției prevăzute de lege, analizată anterior, faptei inculpatului îi lipsește și rezultatul prevăzut de lege, și anume,, o tulburare însemnată bunului mers al unui organ- sau al unei instituții de stat.sau o pagubă patrimoniului acesteia".

În ce privește cea de-a doua ipoteză (o pagubă), rezultă că această condiție nu poate fi întrunită, deoarece, pe de o parte, admițându-se că sancțiunea avertisment a fost corect stabilită, rezultă că bugetul public local nu se justifica a fi mărit cu contravaloarea amenzii presupus aplicabile, iar pe de altă parte, sintagma ,,pagubă" desemnează micșorarea unui patrimoniu, și nu evitarea măririi acestuia.

În ce privește prima ipoteză (tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau unei instituții de stat) aceasta poate consta, în mod abstract, în tulburarea activității S.P.R., însă în concret, tribunalul a apreciat că sancționarea - chiar și cu avertisment - a unei fapte care în concret nu aduce o tulburare circulației rutiere, pe de o parte poate fi considerată o măsură aptă să atenționeze conducătorii auto asupra respectării regulilor în această materie, care deci înlătură o eventuală indisciplină a acestora, iar pe de altă parte indisciplina unor conducători auto constând în circulația fără purtarea c