ÎCCJ, Decizia nr. 118/2014

Asupra apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 763 din data de 09 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4321/1/2013, în baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (2 acte materiale). În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (3 acte materiale). În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (patru acte materiale). În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară prev. de art. 65 lit. a), b) și d) C. pen., la care a fost adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, inculpatul urmând să execute în final 2 ani și 8 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 C. pen. În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere condamnatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; f) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

Totodată, au fost pus vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 26 C. proc. pen., a fost disjunsă acțiunea civilă. În baza art. 46 alin. (1) C. proc. pen., a fost disjunsă cauza privind pe inculpații O.N.S., B.C.C., P.N.V., H.G.L., N.M.I., O.E.G., I.V., M.G., C.M.R., G.D., B.M., C.O.M.F., S.N., D.A.N., C.G. și I.O.M., urmând a se forma un nou dosar. În fapt, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - din 20 august 2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților: - O.N.S.

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și uz de fals, în formă continuată și în concurs, prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen., cu referire la art. 13 alin. (1) lit. "b" din O.U.G. nr. 43/2002, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - B.C.C.

pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals material în înscrisuri oficiale, spălare a banilor, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), 2 și 5, art. 288 C. pen., art. 23 alin. (1) lit. "c" din Legea nr. 656/2002, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și art. 25, raportat la art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - P.N.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen., art. 17 lit. "c" din Legea nr. 78/2000, raportat la art. art. 290 C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

și art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - H.G.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 289, art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) și art. 289 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - N.M.I.

pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în declarații, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în declarații și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 292 C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. "c" din Legea nr. 78/2000, raportat la art. art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 292 C. pen.

și art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - O.E.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen., art. 17 lit. "c" din Legea nr. 78/2000, raportat la art. art. 290 C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

și art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - I.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 289 și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - N.O. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul și fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - M.G.

pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul și fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - C.M.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul și fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - G.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul și fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - B.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul și fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - C.O.M.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul și fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - M.I.

pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - S.N.

pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - D.A.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - C.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în declarații, fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 292 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.; - I.O.M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26 august 2013, sub numărul 4321/1/2013, cu prim termen de judecată la data de 20 ianuarie 2014, dată la care cauza a fost amânată, instanța de fond, în temeiul art. 302 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (1), (3) și (4) C. proc.

pen., constatând întemeiate cererile de amânare formulate de inculpații C.O.M.F., B.M., I.V., M.G., D.A.N., O.E.G., G.D., C.M.R., H.G.L. și C.G., pentru a le da posibilitatea să-și angajeze apărători. La termenul din 6 februarie 2014 în baza art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 255/2013, a fost trimisă cauza ce formează obiectul Dosarului penal nr. 4321/1/2013, privind pe inculpații O.N.S., B.C.C., P.N.V., H.G.L., N.M.I., O.E.G., I.V., M.G., C.M.R., G.D., B.M., C.O.M.F., M.I., S.N., D.A.N., C.G. și I.O.M. la judecătorul de cameră preliminară pentru a proceda potrivit dispozițiilor art. 342 - 348 C. proc. pen. Astfel, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi, în care nu s-a început cercetarea judecătorească, se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege.

Potrivit alin. (2) al articolului anterior menționat, în situația prevăzută la alin. (1), instanța pe rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342 - 348 C. proc. pen., ori, după caz, o declină în favoarea instanței competente. Cum, în cauză, cercetarea judecătorească nu începuse la acel termen, Înalta Curte, secția penală, a constatat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege enunțate anterior. Prin încheierea din 25 martie 2014 dată de Judecătorul de Cameră Preliminară, fiind examinate cererile și excepțiile formulate de inculpați s-a constatat că acestea sunt în parte fondate astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dispus trimiterea încheierii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea care, prin referatul întocmit la data de 26 martie 2014 a remediat neregularitățile sesizate, cu privire la indicarea numărului de acte materiale pentru fiecare infracțiune continuată și pentru fiecare inculpat în parte; data săvârșirii fiecărui act material; data săvârșirii ultimului act material. Ulterior, prin Încheierea nr. 301 din 31 martie 2014, pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară au fost respinse, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpații O.N.S., B.C.C., P.N.V., H.G.L., N.M.I., O.E.G., I.V., N.O., M.G., C.M.R., G.D., B.M., C.O.M.F., M.I., S.N., D.A.N., C.G.

și I.O.M. S-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. 58/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, dispunându-se începerea judecății. Hotărârea Judecătorului de Cameră Preliminară a rămas definitivă prin Încheierea nr. 19/C din 27 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. 1543/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul de judecată din 2 septembrie 2014, instanța de fond constatând că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață a pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 374 C. proc.

pen., respectiv dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., judecata urmând a avea loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți. Dintre cei 17 inculpați, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, inculpatul M.I. a solicitat judecarea sa în procedura simplificată, astfel că instanța a urmat procedura prevăzută de art. 374 și următoarele C. proc. pen. În esență, instanța de fond a reținut, ca stare de fapt, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.I. următoarele: La data de 17 octombrie 2007 a fost încheiat Contractul nr. 6790 între Primăria Municipiului Beiuș și SC T.C.G. SRL Oradea, având ca obiect "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Beiuș". La aceeași dată a fost încheiat Contractul de servicii nr. 6785 între U.A.T.

Beiuș și SC S.C. SRL Oradea reprezentată prin administrator ing. S.N., care avea obiect "Management, consultanță și dirigenție de șantier pentru lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare din Municipiul Beiuș". O parte din obligațiile asumate de SC S.C. SRL Oradea, prin acest contract, au fost transmise SC E. SRL Oradea, încheindu-se contractul nr. 5/8 noiembrie 2007 SC S.C. SRL Oradea, obligându-se să asigure consultanță tehnică de specialitate prin intermediul inculpatului M.I., în calitate de diriginte de șantier. Prin acest contract, inculpatul M.I. era obligat să verifice lucrările din punct de vedere calitativ și cantitativ, să vizeze situațiile de lucrări și să respecte toate îndatoririle dirigintelui de șantier.

Inculpatul M.I., în calitatea sa de diriginte de șantier pentru realizarea subprogramului "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, jud. Bihor", a întocmit referatul din data de 30 noiembrie 2007 și a confirmat din partea Primăriei Beiuș, centralizatoarele situațiile de lucrări din data de 30 noiembrie 2007 și luna mai 2008, precum și situațiile de lucrări aferente, înscrisuri care atestau, în mod nereal, efectuarea de lucrări și livrarea de materiale aferente de către SC T.C.G. SRL Oradea pentru Primăria Municipiului Beiuș. Aceste înscrisuri au fost folosite ulterior pentru obținerea, în perioada decembrie 2007 - iunie 2008, în două tranșe, de fonduri în valoare de 1.617.133,35 lei de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

De asemenea, același inculpat, în aceeași modalitate, a confirmat din partea Primăriei Municipiului Beiuș, Centralizatorul valoric pentru luna septembrie 2008 în valoare de 505.034,43 lei, centralizatorul situațiilor de lucrări în valoare de 382.285,50 lei pentru perioada 1 august 2008 - 29 septembrie 2008, centralizatorul situațiilor de lucrări în valoare de 122.748,88 lei, pentru perioada 12 mai 2008 - 31 iulie 2009, situațiile de lucrări anexate centralizatoarelor și raportul de activitate din data de 26 septembrie 2008, înscrisuri care atestă, în mod nereal, efectuarea de lucrări și livrarea de materiale aferente de către SC T.C.G. SRL Oradea, pentru Primăria Municipiului Beiuș, înscrisuri folosite ulterior de persoanele abilitate, pentru obținerea în luna noiembrie 2008, de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile de fonduri în valoare de 456.014,23 lei.

Din probele administrate în faza de urmărire penală a rezultat că infracțiunea de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave a fost săvârșită la data de 28 decembrie 2007 respectiv 30 iunie 2008, iar cea de-a doua infracțiune de complicitate la înșelăciune a fost comisă în septembrie 2008. În ceea ce privește infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a reținut că acestea constau în confirmarea prin semnătură a următoarelor înscrisuri: 1) Referatul dirigentului de șantier din 30 noiembrie 2007; 2) Centralizatorul situației de lucrări din 30 noiembrie 2007 și situațiile de lucrări aferente în valoare de 90.687 lei; 3) Centralizatorul situațiilor de lucrări nedatat și fără număr de înregistrare și situațiile de lucrări aferente, în valoare de 998.813,27 lei; 4) Centralizatorul valoric pentru luna septembrie 2008 nedatat și fără număr de înregistrare, cuprinzând lucrări care ar fi fost executate de SC T.C.G.

SRL Oradea în valoare de 505.034,43 lei, nedatat; 5) Centralizatorul situațiile de lucrări nedatat și fără număr de înregistrare și situațiile de lucrări aferente în valoare de 122.748,88 lei; 6) Centralizatorul situațiilor de lucrări nedatat și fără număr de înregistrare și situațiile de lucrări aferente în valoare de 382.285,55 lei; 7) Raportul de activitate întocmit la data de 26 septembrie 2008. Recunoașterea faptelor de către inculpatul M.I., corelată cu probele administrate în faza de urmărire penală au condus la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de către inculpat. Alături de înscrisurile la care s-a făcut referire anterior, care cuprind date nereale de natură a înlesni inducerea în eroare a părții civile, au fost avute în vedere - cu privire la inculpatul M.I.

- raportul de expertiză tehnică, procesul-verbal de constatare întocmit de Camera de Conturi a județului Bihor, declarațiile martorilor N.J.K., B.P., L.A.F., V.F., H.L., M.M., M.Ș. și K.E.A., declarațiile celorlalți inculpați, celorlalte înscrisuri din care a rezultat implicarea inculpatului M.I. în desfășurarea activității infracționale în ansamblul său. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului M.I. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 297 alin. (1) C. pen., complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale), complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Având în vedere că de la data comiterii faptelor și până la judecarea cauzei au intervenit mai multe legi penale, Înalta Curte, secția penală, a constatat incidența dispozițiilor art. 5 C. pen. și a apreciat că legea penală mai favorabilă, pentru inculpatul M.I. este legea nouă - limitele de pedeapsă fiind substanțial reduse, iar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată legiuitorul stabilind pedeapsa închisorii alternativ cu amenda - chiar dacă aparent, regulile aplicabile în materia concursului de infracțiuni sunt mai severe.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului M.I., Înalta Curte, secția penală, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., examinate prin prisma pluralității lor, și nu independente, ele fiind cumulative. Astfel, s-a reținut că, pedeapsa - ca sancțiune penală - este consecința penală pe care legea o atribuie infracțiunii. Nu există infracțiune în afara legii penale, deoarece atâta timp cât un fapt nu intră în sfera ilicitului penal, el nu poate fi infracțiune. Pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul nu este suficient ca ea să respecte limitele stabilite de legiuitor în norma de incriminare ci trebuie să îndeplinească, deopotrivă, mai multe calități: să fie dreaptă, proporțională cu infracțiunea, elastică și divizibilă, reparabilă, moralizatoare, sigură.

Totodată, în ceea ce privește proporționalitatea pedepsei, s-a reținut că aceasta trebuie să fie întotdeauna rațională, adică potrivită cu gravitatea faptei comise. Pedepsele nu trebuie să fie nici prea aspre, nici prea blânde, ci să aibă o măsură potrivită. Proporționalitatea pedepsei, în raport cu încălcarea legii penale, constituie punctul principal în care represiunea ia contact cu ideea de justiție. Între infracțiune și pedeapsă există un nexum indiscutabil atât în concepția abstractă a normei penale cât și în conștiința socială, care leagă întotdeauna pedeapsa de infracțiune, într-o relație de efect-cauză.

Infracțiunea săvârșită trebuie analizată prin prisma a trei elemente care produc modificări în exterior și anume: a) în sfera juridică infracțiunea cauzează o tulburare a echilibrului juridic prin atingerea unui drept, interes sau situație juridică proteguită; b) în sfera morală, infracțiunea comisă produce un sentiment de revoltă, care se concretizează în dezaprobarea faptului comis și în nevoia de a reacționa contra făptuitorului; c) în sfera socială, infracțiunea comisă face să se nască o neliniște, o temere pentru viitor, o bănuială că actul comis este simptomul care indică că noi fapte vor putea fi săvârșite de același autor. Au fost avute în vedere în acest sens natura și importanța valorilor sociale ocrotite și puse în pericol prin acțiunile ilicite, caracterul și gravitatea urmărilor, precum și forma și gradul de vinovăție.

În acest context, Înalta Curte, secția penală, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpatul M.I., modalitatea de săvârșire și contribuția acestuia în lanțul infracțional, urmările produse, atitudinea sa procesuală corelată cu datele ce caracterizează persoana inculpatului - persoană în vârstă, fără antecedente penale, cu probleme de sănătate - i-a aplicat acestuia pedepse cu închisoarea și cu suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 91 C. pen. În temeiul art. 93 C. pen. inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În ceea ce privește durata termenului de supraveghere la care face referire dispozițiile art. 92 C. pen.: "Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate", Înalta Curte, secția penală, a apreciat că se impune a fi făcute câteva observații. Astfel, s-a reținut că instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere reprezintă un mijloc de individualizare judiciară a pedepsei dând posibilitatea instanței să stabilească o concordanță între gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului și sancțiunea penală ce se aplică în cazul concret dedus judecății.

Totodată, s-a reținut că dispozițiile art. 92 C. pen. stabilesc un termen de încercare cuprins între 2 și 4 ani cu condiția ca acesta să nu fie mai mic decât pedeapsa principală aplicată de instanță. Dacă spre deosebire de amânarea executării pedepsei care stabilește un termen de încercare de 2 ani - indiferent de cuantumul pedepsei principale - în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere legiuitorul a stabilit un termen de încercare variabil tocmai pentru a da posibilitatea judecătorului să individualizeze în mod corespunzător gradul de pericol social al faptei și făptuitorului. În acest context, instanța de fond a constatat că se impune însă a se face distincție între pedeapsa principală, care nu poate fi mai mare de 3 ani și modalitatea de individualizare a modului de executare al acesteia.

Din această perspectivă s-a apreciat ca fiind greșită interpretarea potrivit căreia în cazul aplicării unei pedepse principale de 6 luni închisoare sau de 3 ani închisoare, termenul maxim - pentru ambele variante - de încercare, să fie de 4 ani, lăsându-se fără conținut cuantumul pedepsei principale și implicit restrângând posibilitatea instanței de a efectua o proporționalizare corectă a sancțiunii. Prin urmare, s-a concluzionat în cazul aplicării unei pedepse principale de 3 ani închisoare - cum este cazul în speță - termenul de încercare ce poate fi stabilit trebuie să fie cuprins între 2 și 4 ani (maxim 7 ani) dar nu mai mic de 3 ani. În raport cu elementele expuse anterior, Înalta Curte, secția penală, a apreciat că un termen de încercare de 5 ani este suficient pentru atingerea scopului pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți, Completul de 5 judecători, sub numărul 3513/1/2014, fiind fixat termen la data de 8 decembrie 2014. Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului intimatului inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând hotărârea instanței de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de Ministerul Public, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc.

pen. combinate cu art. 419 C. proc. pen., constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente: Astfel, se reține că instanța de control judiciar a făcut o judicioasă coroborare a mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-a evaluat în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului M.I., constatând că acesta în calitatea sa de diriginte de șantier pentru realizarea subprogramului "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, jud. Bihor", a întocmit referatul din data de 30 noiembrie 2007 și a confirmat din partea Primăriei Beiuș, centralizatoarele situațiile de lucrări din data de 30 noiembrie 2007 și luna mai 2008, precum și situațiile de lucrări aferente, înscrisuri care atestau, în mod nereal, efectuarea de lucrări și livrarea de materiale aferente de către SC T.C.G.

SRL Oradea pentru Primăria Municipiului Beiuș, înscrisuri care au fost folosite ulterior pentru obținerea, în perioada decembrie 2007 - iunie 2008, în două tranșe, de fonduri în valoare de 1.617.133,35 lei de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile. Totodată, s-a reținut că, același inculpat, în aceeași modalitate, a confirmat în numele Primăriei Municipiului Beiuș, Centralizatorul valoric pentru luna septembrie 2008 în valoare de 505.034,43 lei, centralizatorul situațiilor de lucrări în valoare de 382.285,50 lei pentru perioada 1 august 2008 - 29 septembrie 2008, centralizatorul situațiilor de lucrări în valoare de 122.748,88 lei, pentru perioada 12 mai 2008 - 31 iulie 2009, situațiile de lucrări anexate centralizatoarelor și raportul de activitate din data de 26 septembrie 2008, înscrisuri care atestă, în mod nereal, efectuarea de lucrări și livrarea de materiale aferente de către SC T.C.G.

SRL Oradea, pentru Primăria Municipiului Beiuș, și care au fost folosite ulterior de persoanele abilitate, pentru obținerea în luna noiembrie 2008, de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile de fonduri în valoare de 456.014,23 lei. Recunoașterea faptelor de către inculpatul M.I., corelată cu probele administrate în faza de urmărire penală a condus la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de către inculpat. Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține totodată, că prima instanță, dând eficiență criteriilor de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 din C. pen. în vigoare, în scopul asigurării deopotrivă, a prevenției speciale, dar și a celei generale, a procedat justificat atunci când a apreciat că, în cauză, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.I.

se impune stabilirea unei pedepse rezultante în cuantum de 2 ani și 8 luni închisoare, stabilind ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. În acest context, instanța de apel consideră întemeiat punctul de vedere al primei instanțe, în sensul că aceasta a avut un raționament corect prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 375 din C. proc. pen., dându-se relevanță efectivă valorii sociale atinse, lipsei antecedentelor penale ale infractorului. Însă, în contextul concret al cauzei, instanța de apel, deși apreciază că pedepsele aplicate inculpatului M.I. pentru faptele comise reflectă, în mod plural, evaluarea tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, stabilind termenul de suspendare al executării pedepsei la 5 ani.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că procedând în acest sens instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 92 C. pen., în conformitate cu care "durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate." Instanța de control judiciar reține că argumentația instanței de fond privitoare la stabilirea cuantumului termenului de supraveghere vine în totală contradicție cu textul de lege enunțat care este neechivoc, în sensul că în nicio situație termenul de supraveghere nu poate depăși 4 ani, limita maximă fiind absolută. Analizând comparativ prevederea C. pen.

anterior în raport de prevederea actuala se reține, că o primă diferență față de norma corespondentă anterioară (art. 86 2 C. proc. pen. anterior) constă în redenumirea duratei suspendării. Astfel, noul C. pen. denumește această perioadă " termen de supraveghere" în timp ce codul penal anterior folosea expresia de "termen de încercare." O altă deosebire vizează modalitatea de stabilire a duratei suspendării. Se constată, astfel că "termenul de supraveghere" este un termen variabil, constând numai într-un interval determinat de timp, care nu cuprinde durata pedepsei, fiind independent de aceasta, neputând fi mai mic decât pedeapsa dispusă, spre deosebire de "termenul de încercare" stabilit de reglementarea anterioară care stabilea că termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanță, între 2 și 5 ani.

Așadar, instanța de ultim control judiciar, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor, prin raportare la cauza dedusă judecății, la modalitatea de săvârșire și contribuția acestuia în lanțul infracțional, urmările produse, atitudinea sa procesuală corelată cu datele ce caracterizează persoana inculpatului (persoană în vârstă, fără antecedente penale, cu probleme de sănătate) va menține pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni stabilită în sarcina inculpatului M.I., de instanța de fond, apreciind totodată că, termenul de supraveghere de 3 ani este suficient pentru a asigura, în viitor, reinserția socială a acestuia, precum și o reacție promptă a opiniei publice adecvată gradului de pericol pe care-l reprezintă săvârșirea unor infracțiuni de corupție, consolidând percepția cetățenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție dând o ripostă fermă celor care au considerat că pot fi mai presus de lege, disprețuind-o și încălcând-o.

Prin urmare, față de argumentația ce precede, apreciind că soluția dispusă de prima instanță este nelegală sub aspectul cuantumului termenului de supraveghere, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în temeiul art. 421 pct. 2 C. proc. pen., urmează a admite, apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind pe intimatul inculpat M.I., desființând în parte hotărârea apelată numai cu privire la durata termenului de supraveghere stabilit față de intimatului inculpat M.I. și, în rejudecare reducând termenul de încercare stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (1) C. pen. față de inculpatul M.I.

de la 5 ani la 3 ani. Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 275 C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 763 din 09 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4321/1/2013, privind pe intimatul inculpat M.I. Desființează în parte hotărârea apelată numai cu privire la durata termenului de încercare stabilit față de intimatului inculpat M.I. și, rejudecând: Reduce termenul de încercare stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (1) C. pen. față de inculpatul M.I. de la 5 ani la 3 ani. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 08 decembrie 2014. Procesat de GGC - NN