ÎCCJ, Decizia nr. 118/2014

ÎCCJ, Decizia nr. 118/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra apelului

formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 763 din data de 09

septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 4321/1/2013, în baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 297 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară

prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 48 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5

C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la înșelăciune (2 acte materiale).

În baza art. 322

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și

art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată (3 acte materiale).

În baza art. 48 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5

C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat

la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate

la înșelăciune.

În baza art. 322

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și

art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același la pedeapsa de 4

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată (patru acte materiale).

În baza art. 38 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele

stabilite inculpatului și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară prev. de art. 65 lit.

a), b) și d) C. pen., la care a fost adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse

stabilite, inculpatul urmând să execute în final 2 ani și 8 luni închisoare și

1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 91 C.

pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui

termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 C.

pen.

În baza art. 93 C.

pen., pe durata termenului de supraveghere condamnatul a fost obligat să

respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de

acesta;

b) să primească

vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în

prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice

schimbarea locului de muncă;

e) să comunice

informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de

existență;

f) să nu părăsească

teritoriul României, fără acordul instanței.

Totodată, au fost pus

vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 26 C.

proc. pen., a fost disjunsă acțiunea civilă.

În baza art. 46 alin.

(1) C. proc. pen., a fost disjunsă cauza privind pe inculpații O.N.S., B.C.C.,

P.N.V., H.G.L., N.M.I., O.E.G., I.V., M.G., C.M.R., G.D., B.M., C.O.M.F., S.N.,

D.A.N., C.G. și I.O.M., urmând a se forma un nou dosar.

În fapt, instanța de

fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - din 20 august 2013, s-a dispus

trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

- O.N.S. pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și

obținerea unui folos patrimonial pentru altul, înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave și uz de fals, în formă continuată și în concurs, prevăzute

de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen., cu

referire la art. 13 alin. (1) lit. "b" din O.U.G. nr. 43/2002, art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.;

- B.C.C. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul,

complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, instigare la fals

în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave, fals material în înscrisuri oficiale, spălare a banilor, complicitate la

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și instigare la fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26,

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 25, raportat la

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), 2

și 5, art. 288 C. pen., art. 23 alin. (1) lit. "c" din Legea nr.

656/2002, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și art. 25,

raportat la art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. "a" și

art. 34 C. pen.;

- P.N.V. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul,

complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri

sub semnătură privată, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă

continuată, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals

în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen., art. 17 lit. "c" din

Legea nr. 78/2000, raportat la art. art. 290 C. pen., art. 26, raportat la art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen., totul cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.;

- H.G.L. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul,

complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals intelectual,

fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave și fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 289, art. 290, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) și art. 289 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art.

34 C. pen.;

- N.M.I. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul,

complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în

declarații, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri sub

semnătură privată în formă continuată, complicitate la înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, fals în declarații și fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen., art. 292 C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 17 lit. "c" din Legea nr. 78/2000, raportat la art. art.

290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, raportat la art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 292 C. pen. și art. 290 C. pen.,

totul cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.;

- O.E.G. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul,

complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri

sub semnătură privată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă

continuată, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals

în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen., art. 17 lit. "c" din

Legea nr. 78/2000, raportat la art. art. 290 C. pen., art. 26, raportat la art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen., totul cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.;

- I.V. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul,

complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals intelectual

și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 289 și art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.;

- N.O. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul și fals

intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a"

și art. 34 C. pen.;

- M.G. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul și fals

intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a"

și art. 34 C. pen.;

- C.M.R. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor

publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul și fals intelectual,

prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr.

78/2000 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" și art. 34

C. pen.;

- G.D. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul și fals

intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a"

și art. 34 C. pen.;

- B.M. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul și fals

intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a"

și art. 34 C. pen.;

- C.O.M.F. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul și fals

intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a"

și art. 34 C. pen.;

- M.I. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor

publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură

privată, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen., art. 26, raportat la art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art.

41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C. pen.;

- S.N. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice și obținerea unui folos patrimonial pentru altul,

complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri

sub semnătură privată, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C.

pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat

la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen., art. 26,

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen.,

totul cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" și art. 34 C.

pen.;

- D.A.N. pentru

săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și

fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a"

și art. 34 C. pen.;

- C.G. pentru

săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals

în declarații, fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 292 C. pen.,

art. 289 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33

lit. "a" și art. 34 C. pen.;

- I.O.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C.

pen.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la

data de 26 august 2013, sub numărul 4321/1/2013, cu prim termen de judecată la

data de 20 ianuarie 2014, dată la care cauza a fost amânată, instanța de fond,

în temeiul art. 302 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (1), (3) și (4) C. proc.

pen., constatând întemeiate cererile de amânare formulate de inculpații

C.O.M.F., B.M., I.V., M.G., D.A.N., O.E.G., G.D., C.M.R., H.G.L. și C.G.,

pentru a le da posibilitatea să-și angajeze apărători.

La termenul din 6

februarie 2014 în baza art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 255/2013, a fost

trimisă cauza ce formează obiectul Dosarului penal nr. 4321/1/2013, privind pe

inculpații O.N.S., B.C.C., P.N.V., H.G.L., N.M.I., O.E.G., I.V., M.G., C.M.R.,

G.D., B.M., C.O.M.F., M.I., S.N., D.A.N., C.G. și I.O.M. la judecătorul de

cameră preliminară pentru a proceda potrivit dispozițiilor art. 342 - 348 C.

proc. pen.

Astfel, s-a reținut

că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013,

cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în

vigoare a legii noi, în care nu s-a început cercetarea judecătorească, se

soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor

prevăzute de aceeași lege.

Potrivit alin. (2) al

articolului anterior menționat, în situația prevăzută la alin. (1), instanța pe

rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară,

pentru a proceda potrivit art. 342 - 348 C. proc. pen., ori, după caz, o

declină în favoarea instanței competente.

Cum, în cauză,

cercetarea judecătorească nu începuse la acel termen, Înalta Curte, secția

penală, a constatat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de textele de

lege enunțate anterior.

Prin încheierea din

25 martie 2014 dată de Judecătorul de Cameră Preliminară, fiind examinate

cererile și excepțiile formulate de inculpați s-a constatat că acestea sunt în

parte fondate astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dispus trimiterea încheierii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Oradea care, prin referatul întocmit la data de 26 martie 2014 a remediat

neregularitățile sesizate, cu privire la indicarea numărului de acte materiale

pentru fiecare infracțiune continuată și pentru fiecare inculpat în parte; data

săvârșirii fiecărui act material; data săvârșirii ultimului act material.

Ulterior, prin

Încheierea nr. 301 din 31 martie 2014, pronunțată de Judecătorul de Cameră

Preliminară au fost respinse, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de

inculpații O.N.S., B.C.C., P.N.V., H.G.L., N.M.I., O.E.G., I.V., N.O., M.G.,

C.M.R., G.D., B.M., C.O.M.F., M.I., S.N., D.A.N., C.G. și I.O.M.

S-a constatat

legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării

actelor de urmărire penală în Dosarul nr. 58/P/2012 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Oradea, dispunându-se începerea judecății.

Hotărârea

Judecătorului de Cameră Preliminară a rămas definitivă prin Încheierea nr. 19/C

din 27 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. 1543/1/2014 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

La termenul de

judecată din 2 septembrie 2014, instanța de fond constatând că acțiunea penală

nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață a pus în

vedere inculpaților dispozițiile art. 374 C. proc. pen., respectiv dispozițiile

art. 396 alin. (10) C. proc. pen., judecata urmând a avea loc pe baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți.

Dintre cei 17

inculpați, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, inculpatul M.I. a

solicitat judecarea sa în procedura simplificată, astfel că instanța a urmat

procedura prevăzută de art. 374 și următoarele C. proc. pen.

În esență, instanța

de fond a reținut, ca stare de fapt, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.I.

următoarele:

La data de 17

octombrie 2007 a fost încheiat Contractul nr. 6790 între Primăria Municipiului

Beiuș și SC T.C.G. SRL Oradea, având ca obiect "Lucrări prioritare de

extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în

municipiul Beiuș".

La aceeași dată a

fost încheiat Contractul de servicii nr. 6785 între U.A.T. Beiuș și SC S.C. SRL

Oradea reprezentată prin administrator ing. S.N., care avea obiect

"Management, consultanță și dirigenție de șantier pentru lucrări

prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare cu apă și

canalizare din Municipiul Beiuș".

O parte din

obligațiile asumate de SC S.C. SRL Oradea, prin acest contract, au fost

transmise SC E. SRL Oradea, încheindu-se contractul nr. 5/8 noiembrie 2007 SC

S.C. SRL Oradea, obligându-se să asigure consultanță tehnică de specialitate

prin intermediul inculpatului M.I., în calitate de diriginte de șantier.

Prin acest contract,

inculpatul M.I. era obligat să verifice lucrările din punct de vedere calitativ

și cantitativ, să vizeze situațiile de lucrări și să respecte toate

îndatoririle dirigintelui de șantier.

Inculpatul M.I., în

calitatea sa de diriginte de șantier pentru realizarea subprogramului

"Lucrări prioritare de extindere și reabilitare a rețelelor de alimentare

cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, jud. Bihor", a întocmit

referatul din data de 30 noiembrie 2007 și a confirmat din partea Primăriei

Beiuș, centralizatoarele situațiile de lucrări din data de 30 noiembrie 2007 și

luna mai 2008, precum și situațiile de lucrări aferente, înscrisuri care atestau,

în mod nereal, efectuarea de lucrări și livrarea de materiale aferente de către

SC T.C.G. SRL Oradea pentru Primăria Municipiului Beiuș. Aceste înscrisuri au

fost folosite ulterior pentru obținerea, în perioada decembrie 2007 - iunie

2008, în două tranșe, de fonduri în valoare de 1.617.133,35 lei de la

Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

De asemenea, același

inculpat, în aceeași modalitate, a confirmat din partea Primăriei Municipiului

Beiuș, Centralizatorul valoric pentru luna septembrie 2008 în valoare de

505.034,43 lei, centralizatorul situațiilor de lucrări în valoare de 382.285,50

lei pentru perioada 1 august 2008 - 29 septembrie 2008, centralizatorul

situațiilor de lucrări în valoare de 122.748,88 lei, pentru perioada 12 mai

2008 - 31 iulie 2009, situațiile de lucrări anexate centralizatoarelor și

raportul de activitate din data de 26 septembrie 2008, înscrisuri care atestă,

în mod nereal, efectuarea de lucrări și livrarea de materiale aferente de către

SC T.C.G. SRL Oradea, pentru Primăria Municipiului Beiuș, înscrisuri folosite

ulterior de persoanele abilitate, pentru obținerea în luna noiembrie 2008, de

la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile de fonduri în valoare de

456.014,23 lei.

Din probele

administrate în faza de urmărire penală a rezultat că infracțiunea de

complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave a fost săvârșită la

data de 28 decembrie 2007 respectiv 30 iunie 2008, iar cea de-a doua

infracțiune de complicitate la înșelăciune a fost comisă în septembrie 2008.

În ceea ce privește

infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a reținut că

acestea constau în confirmarea prin semnătură a următoarelor înscrisuri:

1) Referatul

dirigentului de șantier din 30 noiembrie 2007;

2) Centralizatorul

situației de lucrări din 30 noiembrie 2007 și situațiile de lucrări aferente în

valoare de 90.687 lei;

3) Centralizatorul

situațiilor de lucrări nedatat și fără număr de înregistrare și situațiile de

lucrări aferente, în valoare de 998.813,27 lei;

4) Centralizatorul

valoric pentru luna septembrie 2008 nedatat și fără număr de înregistrare,

cuprinzând lucrări care ar fi fost executate de SC T.C.G. SRL Oradea în valoare

de 505.034,43 lei, nedatat;

5) Centralizatorul

situațiile de lucrări nedatat și fără număr de înregistrare și situațiile de

lucrări aferente în valoare de 122.748,88 lei;

6) Centralizatorul

situațiilor de lucrări nedatat și fără număr de înregistrare și situațiile de

lucrări aferente în valoare de 382.285,55 lei;

7) Raportul de

activitate întocmit la data de 26 septembrie 2008.

Recunoașterea

faptelor de către inculpatul M.I., corelată cu probele administrate în faza de

urmărire penală au condus la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă,

că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de către

inculpat.

Alături de

înscrisurile la care s-a făcut referire anterior, care cuprind date nereale de

natură a înlesni inducerea în eroare a părții civile, au fost avute în vedere -

cu privire la inculpatul M.I. - raportul de expertiză tehnică, procesul-verbal

de constatare întocmit de Camera de Conturi a județului Bihor, declarațiile

martorilor N.J.K., B.P., L.A.F., V.F., H.L., M.M., M.Ș. și K.E.A., declarațiile

celorlalți inculpați, celorlalte înscrisuri din care a rezultat implicarea inculpatului

M.I. în desfășurarea activității infracționale în ansamblul său.

În drept, s-a reținut

că faptele inculpatului M.I. realizează elementele constitutive ale

infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice

prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000 și art. 297 alin. (1) C. pen., complicitate la înșelăciune

prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. (2 acte

materiale), complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat

la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură

privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1)

C. pen.

Având în vedere că de

la data comiterii faptelor și până la judecarea cauzei au intervenit mai multe

legi penale, Înalta Curte, secția penală, a constatat incidența dispozițiilor

art. 5 C. pen. și a apreciat că legea penală mai favorabilă, pentru inculpatul

M.I. este legea nouă - limitele de pedeapsă fiind substanțial reduse, iar

pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată legiuitorul

stabilind pedeapsa închisorii alternativ cu amenda - chiar dacă aparent,

regulile aplicabile în materia concursului de infracțiuni sunt mai severe.

Sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului M.I., Înalta Curte,

secția penală, a avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 74 C. pen., examinate prin prisma pluralității lor, și nu

independente, ele fiind cumulative.

Astfel, s-a reținut

că, pedeapsa - ca sancțiune penală - este consecința penală pe care legea o

atribuie infracțiunii. Nu există infracțiune în afara legii penale, deoarece

atâta timp cât un fapt nu intră în sfera ilicitului penal, el nu poate fi

infracțiune. Pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul nu este suficient ca ea să

respecte limitele stabilite de legiuitor în norma de incriminare ci trebuie să

îndeplinească, deopotrivă, mai multe calități: să fie dreaptă, proporțională cu

infracțiunea, elastică și divizibilă, reparabilă, moralizatoare, sigură.

Totodată, în ceea ce

privește proporționalitatea pedepsei, s-a reținut că aceasta trebuie să fie

întotdeauna rațională, adică potrivită cu gravitatea faptei comise. Pedepsele

nu trebuie să fie nici prea aspre, nici prea blânde, ci să aibă o măsură

potrivită. Proporționalitatea pedepsei, în raport cu încălcarea legii penale,

constituie punctul principal în care represiunea ia contact cu ideea de

justiție.

Între infracțiune și

pedeapsă există un nexum indiscutabil atât în concepția abstractă a normei

penale cât și în conștiința socială, care leagă întotdeauna pedeapsa de

infracțiune, într-o relație de efect-cauză.

Infracțiunea

săvârșită trebuie analizată prin prisma a trei elemente care produc modificări

în exterior și anume:

a) în sfera juridică

infracțiunea cauzează o tulburare a echilibrului juridic prin atingerea unui

drept, interes sau situație juridică proteguită;

b) în sfera morală,

infracțiunea comisă produce un sentiment de revoltă, care se concretizează în

dezaprobarea faptului comis și în nevoia de a reacționa contra făptuitorului;

c) în sfera socială,

infracțiunea comisă face să se nască o neliniște, o temere pentru viitor, o

bănuială că actul comis este simptomul care indică că noi fapte vor putea fi

săvârșite de același autor.

Au fost avute în

vedere în acest sens natura și importanța valorilor sociale ocrotite și puse în

pericol prin acțiunile ilicite, caracterul și gravitatea urmărilor, precum și

forma și gradul de vinovăție.

În acest context,

Înalta Curte, secția penală, în raport de gradul de pericol social concret al

faptelor săvârșite de inculpatul M.I., modalitatea de săvârșire și contribuția

acestuia în lanțul infracțional, urmările produse, atitudinea sa procesuală

corelată cu datele ce caracterizează persoana inculpatului - persoană în

vârstă, fără antecedente penale, cu probleme de sănătate - i-a aplicat acestuia

pedepse cu închisoarea și cu suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 91

C. pen.

În temeiul art. 93 C.

pen. inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere pe durata

unui termen de încercare de 5 ani.

În ceea ce privește

durata termenului de supraveghere la care face referire dispozițiile art. 92 C.

pen.: "Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie

termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără

a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate", Înalta Curte,

secția penală, a apreciat că se impune a fi făcute câteva observații.

Astfel, s-a reținut

că instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere reprezintă un

mijloc de individualizare judiciară a pedepsei dând posibilitatea instanței să

stabilească o concordanță între gradul de pericol social concret al faptei și

făptuitorului și sancțiunea penală ce se aplică în cazul concret dedus

judecății.

Totodată, s-a reținut

că dispozițiile art. 92 C. pen. stabilesc un termen de încercare cuprins între

2 și 4 ani cu condiția ca acesta să nu fie mai mic decât pedeapsa principală

aplicată de instanță.

Dacă spre deosebire

de amânarea executării pedepsei care stabilește un termen de încercare de 2 ani

- indiferent de cuantumul pedepsei principale - în cazul suspendării executării

pedepsei sub supraveghere legiuitorul a stabilit un termen de încercare

variabil tocmai pentru a da posibilitatea judecătorului să individualizeze în

mod corespunzător gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.

În acest context,

instanța de fond a constatat că se impune însă a se face distincție între

pedeapsa principală, care nu poate fi mai mare de 3 ani și modalitatea de

individualizare a modului de executare al acesteia.

Din această

perspectivă s-a apreciat ca fiind greșită interpretarea potrivit căreia în

cazul aplicării unei pedepse principale de 6 luni închisoare sau de 3 ani

închisoare, termenul maxim - pentru ambele variante - de încercare, să fie de 4

ani, lăsându-se fără conținut cuantumul pedepsei principale și implicit

restrângând posibilitatea instanței de a efectua o proporționalizare corectă a

sancțiunii.

Prin urmare, s-a

concluzionat în cazul aplicării unei pedepse principale de 3 ani închisoare -

cum este cazul în speță - termenul de încercare ce poate fi stabilit trebuie să

fie cuprins între 2 și 4 ani (maxim 7 ani) dar nu mai mic de 3 ani.

În raport cu

elementele expuse anterior, Înalta Curte, secția penală, a apreciat că un

termen de încercare de 5 ani este suficient pentru atingerea scopului pedepsei.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, dosarul fiind

înregistrat pe rolul Înaltei Curți, Completul de 5 judecători, sub numărul

3513/1/2014, fiind fixat termen la data de 8 decembrie 2014.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului intimatului inculpat au

fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii urmând a nu mai fi

reluate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând hotărârea instanței

de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de Ministerul Public, cât

și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. combinate cu art.

419 C. proc. pen., constată că apelul este fondat, pentru următoarele

considerente:

Astfel, se reține că

instanța de control judiciar a făcut o judicioasă coroborare a mijloacelor de

probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-a evaluat în mod

unitar și evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului

M.I., constatând că acesta în calitatea sa de diriginte de șantier pentru

realizarea subprogramului "Lucrări prioritare de extindere și reabilitare

a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în localitatea Beiuș, jud.

Bihor", a întocmit referatul din data de 30 noiembrie 2007 și a confirmat

din partea Primăriei Beiuș, centralizatoarele situațiile de lucrări din data de

30 noiembrie 2007 și luna mai 2008, precum și situațiile de lucrări aferente,

înscrisuri care atestau, în mod nereal, efectuarea de lucrări și livrarea de

materiale aferente de către SC T.C.G. SRL Oradea pentru Primăria Municipiului

Beiuș, înscrisuri care au fost folosite ulterior pentru obținerea, în perioada

decembrie 2007 - iunie 2008, în două tranșe, de fonduri în valoare de

1.617.133,35 lei de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

Totodată, s-a reținut

că, același inculpat, în aceeași modalitate, a confirmat în numele Primăriei

Municipiului Beiuș, Centralizatorul valoric pentru luna septembrie 2008 în

valoare de 505.034,43 lei, centralizatorul situațiilor de lucrări în valoare de

382.285,50 lei pentru perioada 1 august 2008 - 29 septembrie 2008,

centralizatorul situațiilor de lucrări în valoare de 122.748,88 lei, pentru

perioada 12 mai 2008 - 31 iulie 2009, situațiile de lucrări anexate

centralizatoarelor și raportul de activitate din data de 26 septembrie 2008,

înscrisuri care atestă, în mod nereal, efectuarea de lucrări și livrarea de

materiale aferente de către SC T.C.G. SRL Oradea, pentru Primăria Municipiului

Beiuș, și care au fost folosite ulterior de persoanele abilitate, pentru

obținerea în luna noiembrie 2008, de la Ministerul Mediului și Dezvoltării

Durabile de fonduri în valoare de 456.014,23 lei.

Recunoașterea

faptelor de către inculpatul M.I., corelată cu probele administrate în faza de

urmărire penală a condus la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că

faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de către inculpat.

Înalta Curte,

Completul de 5 judecători, reține totodată, că prima instanță, dând eficiență

criteriilor de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 din C. pen. în

vigoare, în scopul asigurării deopotrivă, a prevenției speciale, dar și a celei

generale, a procedat justificat atunci când a apreciat că, în cauză, în ceea

ce-l privește pe inculpatul M.I. se impune stabilirea unei pedepse rezultante

în cuantum de 2 ani și 8 luni închisoare, stabilind ca modalitate de executare

suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În acest context,

instanța de apel consideră întemeiat punctul de vedere al primei instanțe, în

sensul că aceasta a avut un raționament corect prin aplicarea unei pedepse

într-un cuantum orientat spre minimul special, astfel cum a fost redus ca

urmare a aplicării dispozițiilor art. 375 din C. proc. pen., dându-se relevanță

efectivă valorii sociale atinse, lipsei antecedentelor penale ale

infractorului.

Însă, în contextul

concret al cauzei, instanța de apel, deși apreciază că pedepsele aplicate

inculpatului M.I. pentru faptele comise reflectă, în mod plural, evaluarea

tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor,

constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, stabilind

termenul de suspendare al executării pedepsei la 5 ani.

Înalta Curte,

Completul de 5 judecători, reține că procedând în acest sens instanța de fond a

ignorat dispozițiile art. 92 C. pen., în conformitate cu care "durata

suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de

supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea

fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate."

Instanța de control

judiciar reține că argumentația instanței de fond privitoare la stabilirea

cuantumului termenului de supraveghere vine în totală contradicție cu textul de

lege enunțat care este neechivoc, în sensul că în nicio situație termenul de supraveghere

nu poate depăși 4 ani, limita maximă fiind absolută.

Analizând comparativ

prevederea C. pen. anterior în raport de prevederea actuala se reține, că o

primă diferență față de norma corespondentă anterioară (art. 86

2

C.

proc. pen. anterior) constă în redenumirea duratei suspendării. Astfel, noul C.

pen. denumește această perioadă " termen de supraveghere" în timp ce

codul penal anterior folosea expresia de "termen de încercare."

O altă deosebire

vizează modalitatea de stabilire a duratei suspendării. Se constată, astfel că

"termenul de supraveghere" este un termen variabil, constând numai

într-un interval determinat de timp, care nu cuprinde durata pedepsei, fiind

independent de aceasta, neputând fi mai mic decât pedeapsa dispusă, spre deosebire

de "termenul de încercare" stabilit de reglementarea anterioară care

stabilea că termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate la

care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanță, între 2 și 5 ani.

Așadar, instanța de

ultim control judiciar, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de

individualizare judiciară a pedepselor, prin raportare la cauza dedusă

judecății, la modalitatea de săvârșire și contribuția acestuia în lanțul

infracțional, urmările produse, atitudinea sa procesuală corelată cu datele ce

caracterizează persoana inculpatului (persoană în vârstă, fără antecedente

penale, cu probleme de sănătate) va menține pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8

luni stabilită în sarcina inculpatului M.I., de instanța de fond, apreciind totodată

că, termenul de supraveghere de 3 ani este suficient pentru a asigura, în

viitor, reinserția socială a acestuia, precum și o reacție promptă a opiniei

publice adecvată gradului de pericol pe care-l reprezintă săvârșirea unor

infracțiuni de corupție, consolidând percepția cetățenilor că organele

judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție dând o ripostă fermă

celor care au considerat că pot fi mai presus de lege, disprețuind-o și

încălcând-o.

Prin urmare, față de

argumentația ce precede, apreciind că soluția dispusă de prima instanță este

nelegală sub aspectul cuantumului termenului de supraveghere, Înalta Curte,

Completul de 5 judecători, în temeiul art. 421 pct. 2 C. proc. pen., urmează a

admite, apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind pe

intimatul inculpat M.I., desființând în parte hotărârea apelată numai cu

privire la durata termenului de supraveghere stabilit față de intimatului

inculpat M.I. și, în rejudecare reducând termenul de încercare stabilit în

conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (1) C. pen. față de inculpatul M.I.

de la 5 ani la 3 ani.

Totodată, vor fi

menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 275

C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze

rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul

formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 763 din 09 septembrie

2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

Dosarul nr. 4321/1/2013, privind pe intimatul inculpat M.I.

Desființează în parte

hotărârea apelată numai cu privire la durata termenului de încercare stabilit

față de intimatului inculpat M.I. și, rejudecând:

Reduce termenul de

încercare stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (1) C. pen.

față de inculpatul M.I. de la 5 ani la 3 ani.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 08 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN