ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 474/A/2016

Deliberând, asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din 11 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/32/2014, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată din art. 48 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (4 infracțiuni), art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 4 și art. 5 alin. (1) C. pen. (patru infracțiuni) totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 10 din Legea nr. 187/2010 în art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

Schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpata B. a fost trimisă în judecată din art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (41 de infracțiuni); art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (40 acte materiale) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 4 și art. 5 alin. (1) C. pen. (6 infracțiuni) totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 10 din Legea nr. 187/2012 în art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (41 de acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969; art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (40 de acte materiale) cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

Schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpatul C. a fost trimis în judecată din art. 48 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (41 de infracțiuni), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) Codul penal și art. 10 din Legea nr. 187/2012 în art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (41 de acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

I. În temeiul art. 396 alin. (5) cu ref. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanei și fals intelectual prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, respectiv art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

II. În temeiul art. 396 alin. (5) cu ref. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanei prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 5 C. pen.

III. În temeiul art. 396 alin. (5) cu ref. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei B., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 5 C. pen.

IV. În temeiul art. 396 alin. (6) cu ref. la art. 16 lit. f) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata B. pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

V. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei B pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (40 de acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 81, 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii.

A atras atenția inculpatei B. asupra prev. art. 83 C. pen. din 1969.

S-au respins acțiunile civile formulate de părțile civile D., E., F. și G., ca nefondate.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător luată asupra imobilului în suprafață de 3.483 mp prin Ordonanța nr. 117/P/2013 din 15 noiembrie 2013, teren aparținând inculpatei B.

S-a revocat măsura sechestrului asigurător luată asupra imobilelor aparținând inculpatului C., măsură luată prin Ordonanța nr. 117/P/2013 din 15 noiembrie 2013.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., a obligat inculpata B. la plata sumei de 7.000,5 RON către UAT Piatra-Neamț și a respins restul daunelor materiale solicitate de această parte civilă, ca nefondate.

În temeiul art. 275 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata B. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în timpul urmăririi penale și la fond în cuantum de 2.500 RON.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST Constanța nr. 117/P/2013 din 8 mai 2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

B., pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu, prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (41 de infracțiuni), abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (40 de acte materiale) și art. 5 alin. (1) C. pen. și fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 4 și art. 5 alin. (1) C. pen. (șase infracțiuni), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012;

C., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 (41 de infracțiuni) și

A., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (patru infracțiuni) și fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 4 și art. 5 alin. (1) C. pen. (patru infracțiuni), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012.

În fapt s-a reținut că, în perioada 5 iunie 2006 - 3 iunie 2009, inculpata B., fiind sprijinită de inculpații C. și A., și-a exercitat cu rea-credință atribuțiile de serviciu care decurgeau din funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Piatra-Neamț, îndeplinind în mod defectuos sau neîndeplinind mai multe acte legate de soluționarea cauzelor înregistrate sub numerele: a/2006, b/2006, c/2006, d/2006, e/2006, f/2006, g/2006, h/2006, i/2006, j/2006, k/2006, l/2006, m/2006, n/2006, o/2006, p/2006, q/2006, r/2006, s/2006, t/2006, u/2006, v/2006, ww/2006, x/2006, y/2006, z/2006, aa/2006, bb/2006, cc/2006, dd/2006, ee/2006, ff/2006, gg/2006, hh/2006, ii/2006, jj/2006, kk/2006, ll/2006, mm/2006, nn/2006 și oo/2006, încălcând numeroase dispoziții procesuale, cu scopul de a-i deposeda pe pârâți de imobilele care le aparțineau și de a procura un avantaj patrimonial reclamanților, urmărind pronunțarea sau după caz pronunțând în mod abuziv hotărâri netemeinice și nelegale, care să țină loc de acte autentice de vânzare cumpărare, între pârâți și reclamanți, având ca obiect imobilele aparținând pârâților.

În perioada 5 iunie 2006 - 13 decembrie 2006, inculpata B., în calitate de judecător în cadrul Judecătoriei Piatra-Neamț, în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, a stabilit, într-un număr de 40 de cauze civile pe care le-a judecat în perioada respectivă, valori diminuate ale taxelor judiciare de timbru care ar fi trebuit achitate de inculpatul C., în calitate de reclamant, provocând astfel un prejudiciu bugetului local al municipiului Piatra-Neamț în cuantum de 12.627,04 RON.

La data de 13 decembrie 2006, în exercitarea atribuțiilor care decurgeau din funcția de judecător învestit cu soluționarea Dosarului nr. y/2006, inculpata B. a atestat în cuprinsul Sentinței nr. 4694/13 decembrie 2006 împrejurări neadevărate, respectiv că în fața instanței s-a prezentat martora H., în calitate de mandatară a pârâților I. și J., care a exprimat o poziție procesuală în numele acestora.

La data de 13 decembrie 2006, în cuprinsul Sentinței nr. 4702 din 13 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul cu nr. b/2006, inculpata B. a atestat împrejurări neadevărate, respectiv că procedura de citare cu pârâta K. era legal îndeplinită la termenul respectiv.

La data de 13 decembrie 2006, în cuprinsul Sentinței nr. 4685 din 13 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul cu nr. k/2006, inculpata B. a atestat împrejurări neadevărate, respectiv că procedura de citare pentru termenul respectiv era legal îndeplinită.

La data de 13 decembrie 2006, în cuprinsul Sentinței nr. 4686 din 13 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. l/2006, inculpata B. a atestat împrejurări neadevărate, respectiv că procedura de citare cu pârâta L. era legal îndeplinită pentru termenul respectiv.

La data de 13 decembrie 2006, în cuprinsul Sentinței nr. 4693 din 13 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul cu nr. x/2006, inculpata B. a atestat împrejurări neadevărate, respectiv că procedura de citare pentru termenul respectiv cu pârâtul M. era legal îndeplinită, deși la dosarul cauzei se găsea certificatul de deces al pârâtului din care rezulta că acesta decedase încă din data de 8 iunie 2006.

La data de 10 martie 2008, inculpata B. a atestat în cuprinsul încheierii nr. ll/2009, împrejurări neadevărate, respectivă că procedura de citare era legal îndeplinită pentru termenul respectiv, deși la dosar se afla citația emisă pe numele pârâtului N., restituită cu mențiunea destinatar necunoscut, iar în citativ inculpata O. făcuse mențiune privind lipsa de procedură cu pârâtul.

În perioada 5 iunie 2006 - 3 martie 2009, prin formularea unor cereri de chemare în judecată vădit nefondate, prin depunerea unor înscrisuri în susținerea lor și prin poziția procesuală exprimată prin intermediul mandatarului său, inculpatul C. a ajutat-o pe inculpata B. să pronunțe ori să încerce să pronunțe, în mod abuziv mai multe hotărâri netemeinice și nelegale, care au ținut loc de acte autentice de vânzare cumpărare, prin îndeplinirea de către aceasta în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu care decurgeau din funcția de judecător învestit cu soluționarea cauzelor înregistrate sub numerele a/2006, b/2006, c/2006, d/2006, e/2006, f/2006, g/2006, h/2006, i/2006, j/2006, k/2006, l/2006, m/2006, n/2006, o/2006, p/2006, q/2006, r/2006, s/2006, t/2006, u/2006, v/2006, ww/2006, x/2006, y/2006, z/2006, aa/2006, bb/2006, cc/2006, dd/2006, ee/2006, ff/2006, gg/2006, hh/2006, ii/2006, jj/2006, kk/2006, ll/2006, mm/2006, nn/2006 și oo/2006 și a beneficiat totodată de efectele hotărârilor respective, devenind pe această cale proprietar asupra terenurilor care aparțineau pârâților.

La data de 13 decembrie 2006, în exercitarea atribuțiilor care decurgeau din funcția de grefier de ședință al completului prezidat de inculpata B., învestit cu soluționarea dosarului nr. y/2006, inculpata A. a atestat în cuprinsul Sentinței nr. 4694 din 13 decembrie 2006 împrejurări neadevărate, respectiv că în fața instanței s-a prezentat martora H., în calitate de mandatară a pârâților I. și J., care a exprimat o poziție procesuală în numele acestora, faptă prin care, totodată, cu știință, a ajutat-o pe inculpata B. să comită infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina ei în legătură cu soluționarea acestei cauze.

La data de 13 decembrie 2006, în cuprinsul Sentinței nr. 4702 din 13 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul cu nr. b/2006, inculpata A. a atestat împrejurări neadevărate, respectiv că procedura de citare cu pârâta K. era legal îndeplinită la termenul respectiv, faptă prin care, totodată, cu știință, a ajutat-o pe inculpata B. să comită infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina ei în legătură cu soluționarea acestei cauze.

La data de 13 decembrie 2006, în cuprinsul Sentinței nr. 4685 din 13 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul cu nr. k/2006, inculpata A. a atestat împrejurări neadevărate, respectiv că procedura de citare pentru termenul respectiv era legal îndeplinită, faptă prin care, totodată, cu știință, a ajutat-o pe inculpata B. să comită infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina ei în legătură cu soluționarea acestei cauze.

La data de 13 decembrie 2006, în cuprinsul Sentinței nr. 4686 din 13 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. l/2006, inculpata A. a atestat împrejurări neadevărate, respectiv că procedura de citare cu pârâta L. era legal îndeplinită pentru termenul respectiv, faptă prin care, totodată, cu știință, a ajutat-o pe inculpata B. să comită infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina ei în legătură cu soluționarea acestei cauze.

La data de 13 decembrie 2006, în cuprinsul Sentinței nr. 4693 din 13 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul cu nr. x/2006, inculpata A. a atestat împrejurări neadevărate, respectiv că procedura de citare pentru termenul respectiv cu pârâtul M. era legal îndeplinită, deși la dosarul cauzei se găsea certificatul de deces al pârâtului din care rezulta că acesta decedase încă din data de 08 iunie 2006, faptă prin care, totodată, cu știință, a ajutat-o pe inculpata B. să comită infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina ei în legătură cu soluționarea acestei cauze.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost identificate și citate toate persoanele vătămate, dar și moștenitorii celor care au decedat, au fost audiați inculpații B., A., P., persoanele vătămate Q., R., S., T., U., V., J. și G. și martorii X., H., Y., P., Z., W. și AA.

La ultimul termen de judecată s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice și reținerea dispozițiilor legale în vigoare la momentul comiterii faptei ca fiind mai favorabile.

Instanța, analizând aceste cereri, actele de la dosar și dispozițiile legale așa cum au evoluat acestea de la momentul comiterii faptelor, a apreciat că dispozițiile legale în vigoare la momentul comiterii faptelor sunt mai favorabile.

În primul rând trebuie precizat că, în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale la stabilirea legii penale mai favorabile nu se pot combina prevederi din legi succesive.

Limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații sunt aproximativ aceleași în ambele reglementări, însă diferența majoră apare la reglementarea infracțiunii continuate și a concursului de infracțiuni.

Astfel potrivit noului C. pen., una din condițiile necesare pentru a ne afla în prezența unei infracțiuni continuate este unicitatea subiectului pasiv (art. 35 alin. (1) C. pen.), condiție ce nu se regăsea și în vechea reglementare (art. 41 C. pen. din 1969).

Ca urmare, dacă am aplica noile dispoziții, ne-am afla în prezența unui concurs de 41 de infracțiuni de abuz în serviciu comis de inculpata B. și inculpatul C. (acesta din urmă în forma complicității) și a 6 infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale pentru inculpata B., spre deosebire de situația aplicării vechilor dispoziții când cele 41 de infracțiuni ar reprezenta 41 de acte materiale ale unei singure infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanei. Consecințele sunt aceleași și pentru celelalte infracțiuni, inclusiv pentru cele pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată.

În plus și regimul sancționator al concursului de infracțiuni este mai favorabil în codul penal anterior, în condițiile în care aplicarea unui spor la pedeapsa cea mai grea nu este obligatorie, iar conform noului C. pen. (art. 39) la pedeapsa cea mai grea se adaugă obligatoriu, 1/3 din suma celorlalte pedepse.

Ca urmare, dispozițiile legale în vigoare la momentul comiterii infracțiunilor sunt mai favorabile, astfel încât, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în sensul celor mai sus menționate.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În anul 2006 inculpata B. era judecător în cadrul Judecătoriei Piatra-Neamț, judecând cauze în materie civilă.

Inculpatul C. a început în anul 2004 achiziționarea unor terenuri pe raza comuna Dumbrava Roșie, județul Neamț, în punctul Dâmburi în vederea dezvoltării unui proiect imobiliar pe mai multe hectare. Conform celor declarate de acesta în timpul cercetării judecătorești, pentru aceasta intenționa să comaseze parcelele achiziționate.

O parte din aceste terenuri (pentru care existau titluri de proprietate, iar toți coproprietarii erau identificați) s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Pentru cealaltă parte titlurile de proprietate nu fuseseră emise, existând doar cereri depuse la Comisia locală a comuna Dumbrava Roșie, iar în câteva situații nu se cunoșteau toți coproprietarii (moștenitori ai titularului cererii).

În aceste cazuri inculpatul C. a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare în formă scrisă cu persoane care au deținut aceste terenuri anterior colectivizării și care formulaseră cereri de reconstituire a dreptului de proprietate și fuseseră puși în posesie. Cei mai mulți dintre vânzători au primit prețul negociat.

Pentru a finaliza tranzacțiile și a deveni proprietar împreună cu soția sa, inculpatul C. a introdus cereri de chemare în judecată - perfectare antecontract de vânzare-cumpărare.

O parte din aceste cereri au fost respinse de către Judecătoria Piatra-Neamț, dar în momentul în care două din aceste cereri au fost repartizate completului de judecată din care făcea parte inculpata B., în înțelegere cu acesta, a fost extinsă acțiunea cu privire la toate terenurile pentru care nu existau titluri de proprietate (hotărâri judecătorești sau contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică).

Este evidentă existența unei înțelegeri dintre cei doi inculpați, înțelegere dedusă din modul în care inculpata B. a acționat ulterior, dar și din ușurința cu care a soluționat aceste cereri, în cea mai mare parte, admise.

Astfel la data de 5 iunie 2006 inculpatul C. a introdus pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, în contradictoriu cu pârâta BB., pentru o suprafață de 2.896 mp teren, situată în comuna Săvinești, județul Neamț.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. a/2006 la Judecătoria Piatra-Neamț și a fost repartizat completului compus din inculpata B.

În aceeași zi inculpatul C. a introdus pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț o altă acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, în contradictoriu cu pârâta K., pentru o suprafață de 7.200 mp teren, situată în comuna Dumbrava Roșie, județul Neamț.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. b/2006 la Judecătoria Piatra-Neamț și a fost repartizat completului compus din inculpata B.

În Dosarul nr. a/2006, la termenul din data de 4 octombrie 2006, inculpatul C., prin mandatarul său, P., și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâții CC., pentru un teren în suprafață de 3.600 mp, situat în intravilanul comunei Săvinești, județul Neamț, invocând un antecontract încheiat cu aceasta la data de 21 aprilie 2004, DD., pentru un teren în suprafață de 5.494 mp, situat în intravilanul comunei Săvinești, județul Neamț, invocând un antecontract încheiat cu aceasta la data de 14 iulie 2004 și EE., pentru un teren în suprafață de 5.800 mp, situat în intravilanul comunei Săvinești, județul Neamț, invocând un antecontract încheiat cu acesta la data de 1 iulie 2005.

În celălalt dosar, la termenul din data de 18 octombrie 2006, inculpatul C., prin mandatarul său, P., și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâții: FF., pentru un teren în suprafață de 4.800 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, GG., pentru un teren în suprafață de 3.700 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, HH., II., JJ. și KK. pentru un teren în suprafață de 3.100 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, LL. și S., pentru un teren în suprafață de 3.200 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, V., pentru un teren în suprafață de 3.200 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, T., MM., NN., OO., PP., RR., SS. și TT., pentru un teren în suprafață de 4.500 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, L. și UU., pentru un teren în suprafață de 3.300 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, QQ., pentru un teren în suprafață de 6.600 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, WW., XX., YY., ZZ., AAA., și BBB., pentru două terenuri în suprafață de 12.300 mp și 6.300 mp situate în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, CCC., pentru un teren în suprafață de 5.400 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, DDD., pentru un teren în suprafață de 4.000 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, EEE., pentru un teren în suprafață de 4.100 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, FFF. și GGG., pentru un teren în suprafață de 10.800 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, HHH., pentru un teren în suprafață de 7.500 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, III., pentru un teren în suprafață de 9.000 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, JJJ., KKK. și LLL., pentru un teren în suprafață de 9.000 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, MMM., pentru un teren în suprafață de 13.100 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, NNN., pentru un teren în suprafață de 9.000 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, M. și OOO., pentru un teren în suprafață de 9.200 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, J. și I., pentru un teren în suprafață de 9.000 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, PPP., RRR., SSS., TTT. și UUU., pentru un teren în suprafață de 3.100 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, QQQ., pentru un teren în suprafață de 3.000 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, VVV. și WWW., pentru un teren în suprafață de 7.200 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, XXX., pentru un teren în suprafață de 6.300 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, YYY. și ZZZ., pentru un teren în suprafață de 9.000 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, AAAA., pentru un teren în suprafață de 4.300 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, U., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF. și GGGG., pentru un teren în suprafață de 3.600 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, HHHH., pentru un teren în suprafață de 8.400 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, IIII., pentru un teren în suprafață de 5.400 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, AAA., JJJJ. și KKKK., pentru un teren în suprafață de 9.200 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, LLLL., pentru un teren în suprafață de 5.400 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, MMMM., NNNN., OOOO., PPPP. și QQQQ., pentru un teren în suprafață de 8.900 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, N., pentru un teren în suprafață de 2.500 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, D., RRRR. și SSSS., pentru un teren în suprafață de 3.200 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, TTTT. și UUUU., pentru un teren în suprafață de 6.300 mp, situat în extravilanul comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț.

În continuare, în baza înțelegerii dintre cei doi, cu toate că nu reprezentau simple precizări ale acțiunii inițiale ci alte cereri de chemare în judecată, a altor persoane pentru alte terenuri (raporturi juridice diferite), inculpata B. nu a trimis aceste cereri la repartiție aleatorie ci doar a dispus disjungerea, formând dosare separate pentru fiecare cerere dar repartizate spre soluționare tot la completul pe care-l conducea (soluție ce se impunea în cazul dispunerii disjungerii).

S-a evitat astfel repartizarea acestor cereri la un alt complet de judecată cu șanse mari de respingere a acestora.

S-au constituit astfel mai multe dosare după cum urmează: c/2006, în care calitatea de pârâtă a avut-o CC., d/2006, în care calitatea de pârâtă a avut-o DD. și e/2006, în care calitatea de pârât a avut-o WWWW. (toate disjunse din dosarul a/2006), f/2006, în care calitatea de pârât a avut-o FF., g/2006, în care calitatea de pârâtă a avut-o GG., h/2006, , în care calitatea de pârâte au avut-o HH., JJ., KK. și II., i/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o LL. și S., j/2006, în care calitatea de pârâtă a avut-o V., k/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o XXXX., MM., NN., OO., PP., RR., SS. și TT., l/2006, în care calitatea de pârâte au avut-o L. și UU., m/2006, în care calitatea de pârâtă a avut-o QQ., n/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o WW., XX., YY., AAA., BBB., AAA. și ZZ., o/2006, în care calitatea de pârâtă a avut-o CCC, p/2006, în care calitatea de pârâtă a avut-o DDD., q/2006, în care calitatea de pârâtă a avut-o EEE., r/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o FFF. și GGG., s/2006, în care calitatea de pârât a avut-o HHH., t/2006, în care calitatea de pârâtă a avut-o III., u/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o JJJ., LLL. și KKK., v/2006, în care calitatea de pârât a avut-o MMM., ww/2006, în care calitatea de pârâtă a avut-o NNN., x/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o OOO. și M., y/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o I. și J., z/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o RRR., PPP., SSS., TTT. și AA., aa/2006, în care calitatea de pârât a avut-o QQQ., bb/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o VVV. și WWW., cc/2006, în care calitatea de pârâți a avut-o XXX., dd/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o YYY. și ZZZ., ee/2006, în care calitatea de pârât a avut-o AAAA., ff/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o U., FFFF., BBBB., DDDD., EEEE. și GGGG., gg/2006, în care calitatea de pârât a avut-o HHHH., hh/2006, în care calitatea de pârât a avut-o IIII., ii/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o AAA., KKKK., ZZ., în care calitatea de pârâtă a avut-o LLLL., kk/2006, în care calitatea de pârâți au avut-o MMMM., NNNN., OOOO. și PPPP., ll/2006, în care calitatea de pârât a avut-o N., mm/2006 în care calitatea de pârâți au avut-o D. și SSSS., în care calitatea de pârâți au avut-o TTTT. și UUUU.

În Dosarul cu nr. nn/2006, la termenul din data de 13 decembrie 2006 a fost disjuns capătul de cerere privind pe pârâți fiind astfel format Dosarul cu nr. oo/2006, repartizat spre soluționare tot inculpatei B.

S-a reușit astfel formarea unui număr de 41 de dosare, toate urmând a fi soluționate de inculpata B.

Activitatea de judecată din aceste dosare a fost desfășurată în mod defectuos, pentru o soluționare grabnică și favorabilă a cererilor.

Astfel, cererile au fost admise chiar dacă lipseau dovezi clare ale calității de moștenitor a pârâților ori fără identificarea tuturor moștenitorilor promitentului-vânzător, iar în câteva cazuri, în lipsa unui titlu de proprietate al pârâților asupra terenurilor indicate în cerere. Totodată cu toate că s-au solicitat relații de la Primăria Dumbrava Roșie cu privire la aceste terenuri, nu au fost furnizate de către instanță suficiente date de identificare pentru formularea unor răspunsuri, nici după solicitarea acestora de către Primărie, dosarele fiind soluționate în lipsa acestor informații.

Privite în ansamblu, aceste omisiuni și soluții care nu s-au fundamentat pe dovezi minime necesare în dovedirea acțiunii, inclusiv cu privire la cadrul procesual, reprezintă încălcări cu știință a atribuțiilor de serviciu, cu intenția evidentă de a-l favoriza pe inculpatul C. în obținerea dreptului de proprietate cu privire la terenurile situate în comuna Dumbrava Roșie, județul Neamț.

La analiza elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în dauna persoanelor (care în mare parte sunt îndeplinite) ce a fost reținută în actul de acuzare, instanța trebuie să aibă în vedere și realitatea tranzacțiilor cu privire la terenuri dintre inculpatul C. și pârâții din aceste dosare sau dintre acesta și persoanele pe care le-au moștenit pârâții (realitatea antecontractelor de vânzare-cumpărare). Această împrejurare este importantă la analiza condiției ca faptele inculpatei B. să fi cauzat o vătămare a intereselor legale ale acestor persoane, ale drepturilor acestora.

Pentru lipsa acestor vătămări - așa cum s-a argumentat mai jos - nu ne aflăm în prezența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 246 C. pen. din 1969 sau art. 297 C. pen.

Astfel în aproape toate dosarele pârâții ori moștenitorii acestora (o parte din pârâți au decedat ulterior pronunțării sentințelor civile din aceste dosare) au confirmat că au vândut printr-un înscris sub semnătură privată terenurile (dreptul de proprietate) din punctul Dâmburi ce au făcut obiectul acelor dosare, că au primit prețul de la inculpat, anterior (la momentul înțelegerii și al întocmirii contractului) sau după introducerea cererilor de chemare în judecată, preț stabilit de cele două părți și care, în opinia instanței de fond este unul serios, în limitele celor practicate în acel moment pentru terenurile din zona respectivă. Trebuie subliniat că aceste terenuri se aflau în extravilan (cu câteva excepții).

Tot aceștia au arătat că au fost transportați de inculpat la sediul Judecătoriei Piatra-Neamț la judecarea cauzelor în care aveau calitatea de pârâți și au confirmat realitatea tranzacției în fața instanței. În plus, cu o singură excepție - persoana vătămată G. (aceasta a recunoscut vânzarea terenului către inculpatul C. de către mama sa, inclusiv primirea prețului, dar a apreciat la acest moment că valoarea acestui teren era mai mare decât acest preț), toți au declarat cu nu se constituie părți civile, nu au vreo pretenție de la inculpat.

În acest context pârâții nu au mai achitat cheltuielile ocazionate de dezbaterile succesoarele, întocmirea documentațiilor cadastrale, intabulări, dar și plata impozitelor pentru prețul primit, cheltuieli ce nu ar fi putut fi evitate dacă tranzacțiile s-ar fi făcut la notariat.

În plus, o parte din aceștia nici nu aveau vreun titlu de proprietate pe aceste terenuri, iar faptul că au vândut ceva ce nu aveau în patrimoniu nu poate fi apreciat ca fiind o pagubă, o vătămare a intereselor sale ci dimpotrivă.

Așa cum a susținut și inculpatul C. s-a apelat la instanța de judecată doar în cazul în care nu erau îndeplinite condițiile pentru încheierea în formă autentică, la notariat, a acestor contracte de vânzare-cumpărare - existența unui titlu de proprietate și a dezbaterii moștenirii.

Concluzionând, instanța a constatat că, prin pronunțarea acestor hotărâri, pârâții/persoane vătămate sau martori au obținut în realitate un beneficiu evident alături de inculpatul C. și nu s-a cauzat o vătămare a intereselor lor legitime.

Așa cum s-a precizat au existat câteva excepții, care, după o analiză mai atentă, doar confirmă regula.

În primul rând trebuie precizat că din cele 41 de cauze în discuție, doar în 37 de dosare acțiunile au fost admise, iar din acestea 3 au fost recurate. Din cele recurate două au fost respinse în final, dar prin exercitarea căilor de atac de către vânzător sau de moștenitorii vânzătorului (f/2006 și d/2006), iar un dosar se află încă pe rol (y/2006).

În Dosarul f/2006 pârâtul FF. s-a prezentat în fața instanței și a declarat că a vândut terenul inculpatului C. și a primit prețul, existând și un înscris în acest sens. Ulterior a dat o declarație în fața notarului în care a arătat că renunță la exercitarea căii de atac împotriva Sentinței penale nr. 4683 din 13 decembrie 2006 dată în dosar. Cu toate acestea, la data de 6 aprilie 2007 acesta a formulat recurs în care nu a mai recunoscut realitatea tranzacției, a primirii prețului, precizând că nu are titlu de proprietate pentru acest teren, dar vrea să-l lase moștenire la copii. Recursul a fost admis și acțiunea formulată de inculpatul C., respinsă.

În condițiile în care pârâtul s-a prezentat la instanță, a recunoscut tranzacția și antecontractul, nu avea titlu de proprietate și a renunțat la exercitarea căii de atac, este evident că, prin pronunțarea sentinței civile în sensul admiterii cererii nu au fost vătămate interesele sale.

În Dosarul nr. d/2006 există un antecontract încheiat între inculpatul C. și pârâta DD., la dosar s-au depus și titlul de proprietate, acte de stare civilă ale pârâtei, certificat de căsătorie și de deces al fostului soț. De asemenea pârâta a fost citată la adresa menționată în buletinul de identitate. În aceste condiții nu poate fi reținută o exercitare cu rea-credință a atribuțiilor de serviciu din partea inculpatei B. și nici o vătămare a intereselor legale ale pârâtei, chiar dacă aceasta a formulat ulterior recurs în care neagă existența antecontractului.

De altfel nici instanța care a respins în final acțiunea inculpatului C. din acest dosar nu a invocat decât neplata în totalitate a prețului, așa cum se menționează în antecontract.

În Dosarul nr. y/2006 procurile depuse la dosar nu-i dădeau calitatea de reprezentant al pârâților în această cauză (una avea ca scop demersurile pentru schimbare amplasament, iar cealaltă, dată de J. lui YYYY. era doar pentru acte de administrare), iar părțile nu au fost legal citate așa cum a stabilit și instanța de recurs (Decizia nr. 30/C din 11 ianuarie 2013 a Tribunalului Neamț dată în apelul pârâtului YYYY.) ce a desființat această sentință.

În același timp existența unei înțelegeri, cel puțin cu unul dintre cei doi moștenitori (YYYY.) pare reală, confirmată fiind de martora H., de posesia de către inculpat a unor mandate (procuri) date acesteia sau pârâtului YYYY. de J., dar și a titlului de proprietate (așa cum a susținut persoana vătămată J.), acte de stare civilă ale pârâților, de dovezi privind plata prin virament a sumei de 10.000 RON de către inculpat.

În ceea ce o privește persoana vătămată J., domiciliul acesteia a fost indicat corect, iar sentința a fost comunicată la acest domiciliu, fără exercitarea ulterioară a unei căi de atac. Mai mult aceasta menționează cu ocazia judecării unei cereri de ieșire din indiviziune dintre cei doi, că știa că YYYY. a vândut acest teren.

Acesta din urmă a arătat în aceeași cauză, că a întocmit anterior un antecontract de vânzare-cumpărare pentru terenul de 21.000 mp, dar solicită completarea masei succesorale cu acesta. Tot acesta îl mandatează pe inculpatul C. să efectueze demersurile pentru punerea în posesie cu o suprafață de teren din mun. Piatra-Neamț dar și pe fiul acestuia P. să semneze contractul de partaj voluntar cu nepoata sa J. pentru terenurile din com. Dumbrava Roșie deținute conform TP 28/1477/2002.

Toate acestea coroborate cu casarea sentinței date de inculpata B. în Dosarul y/2006, dar și cu faptul că persoana vătămată J. și moștenitoarea numitului YYYY. (martora Y.) nu s-au constituit părți civile, au determinat instanța de fond să aprecieze că nici în acest dosar nu s-a produs o vătămare a intereselor vreunei persoane.

Așa cum s-a precizat mai sus, în 37 de dosare inculpata, în calitate de judecător, a admis cererile formulate de inculpatul C. și de soția sa.

În alte patru dosare aceeași inculpată a dispus suspendarea judecății și în final perimarea, pentru lipsa unor minime dovezi ale dreptului de proprietate asupra terenului ori a unor date referitoare la proprietari, astfel încât în acest cazuri nu s-au vătămat interesele vreunei persoane.

Inculpatul C. a precizat că nu s-au încheiat antecontracte cu pârâții din aceste dosare, dar aceștia au fost menționați în acțiunile inițiale de persoana care a formulat cererea de chemare în judecată pe baza planului parcelar în care se regăseau și terenurile deținute de acești pârâți. De altfel în aceste cauze mandatarul soților ... nu s-a prezentat.

În fine, într-o altă cauză inculpata B. a respins acțiunea formulată de inculpatul C. și soția sa ca nedovedită pentru lipsa oricărei dovezi referitoare la promisiunea de vânzare a terenului, astfel încât nici de această dată nu s-a cauzat vreo vătămare intereselor vreunei persoane (pârâților).

Aceste din urmă excepții coroborate cu pozițiile persoanelor vătămate din din cele 34 de dosare în care acțiunea a fost admisă și sentința nerecurată, demonstrează că inculpata B. și nici inculpatul C. nu au intenționat să perfecteze înțelegeri inexistente, respectiv să obțină hotărâri în lipsa unei convenții dintre părți (proprietarul terenului și inculpatul C.), inclusiv în situația în care aceste părți se considerau singurele îndreptățite să dețină acele terenuri (primite ca zestre sau obținute în urma unor partaje nescrise).

Pentru toate aceste argumente, instanța de fond a apreciat că fapta analizată comisă de inculpata B. nu este prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinită condiția producerii unor vătămări intereselor legale ale vreunei persoane, condiție cerută de art. 246 C. pen. din 1969.

O consecință a acestei împrejurări este că nici faptele reținute în sarcina inculpaților A. și C. de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu comisă de inculpata B. nu sunt prevăzute de legea penală astfel încât s-a dispus achitarea celor trei inculpați în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (41 de acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 (în forma complicității în ceea ce-i privește pe inculpații A. și C.).

În plus nu există dovezi ale vreunei înțelegeri între inculpatele B. și A. pentru a o sprijini în pronunțarea nelegală a sentințelor din 13 iunie 2006. De altfel inculpata A. nu era grefierul din componența completului condus de inculpata B. și participarea sa la această ședință de judecată a fost stabilită cu câteva zile înainte de conducerea Judecătoriei Piatra-Neamț, în locul grefierului titular. Aceasta din urmă a participat la celelalte ședințe de judecată conduse de inculpata B. și în care s-au pronunțat cele mai multe din sentințele penale în discuție.

S-a reținut în actul de acuzare că inculpata Rengheș, prin atestarea unor împrejurări neadevărate (respectiv că procedura de citare este legal îndeplinită) a ajutat-o pe inculpata B. în îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu în Dosarele nr. b/2006, k/2006, l/2006 și x/2006 creând premisele pentru a pronunța în aceeași zi sentințe civile în favoarea inculpatului C.

Analiza atentă a acestor patru dosare a dus la o altă concluzie.

Astfel în Dosarul nr. l/2006 pentru termenul din 13 decembrie 2006 existau dovezile de citare pentru ambele pârâte - L. și UU., aceasta din urmă fiind prezentă și la acest termen de judecată.

Procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu conținea numele agentului poștal și semnătura acestuia, dar era aplicată ștampila oficiului poștal respectiv în dreptul semnăturii și avea semnătura primitorului actului elemente suficiente pentru a aprecia că pârâta a fost citată legal la acest termen. De altfel nici în acest dosar nu s-a formulat recurs, sentința fiind comunicată și pârâtei L.

În Dosarul nr. k/2006, pentru termenul din 13 decembrie 2006 existau toate dovezile de citare, toate prin afișare (cu o singură excepția TT.), astfel încât menționarea de către grefier a legalității acestei proceduri este justificată. În rechizitoriu se face referire la actele de stare civilă care dovedesc că pârâții au alte adrese de domicilii (o parte) și peste care inculpata A. ar fi trecut pentru a putea fi soluționată cauza. În realitate aceste documente, alături de altele au fost depuse la acel termen de judecată de către inculpatul C. și predate judecătorului prin intermediul grefierului sau direct și acesta ar fi trebui să le analizeze și să dispună asupra citării la noile adrese. Grefierul de ședință nu avea obligația și nici timpul necesar pentru a analiza aceste înscrisuri depuse în sala de judecată.

În același rechizitoriu, cu privire la același dosar, se susține că inculpatele B. și A. aveau cunoștință că la termenul din 1 noiembrie 2006 citațiile emise la adresa comunei Mogoșoaia, șos. București, județul Ilfov fuseseră restituite fără ca procedura să fie îndeplinită, însă au insistat în emiterea citațiilor la aceeași adresă. Aceste acuzații sunt nefondate, cel puțin în ceea ce o privește pe inculpata A. pentru că nu a participat la ședința de judecată din 1 noiembrie 2006 și, prin urmare nu putea insista în emiterea citațiilor la o adresă eronată. Mai mult, pentru termenul de judecată din 1 noiembrie 2006 nu există dovezi ale îndeplinirii procedurii de citare (probabil nici nu s-au emis citații).

În acest context acuzațiile aduse inculpatei A. sunt nefondate.

Pentru procedurile din Dosarul nr. x/2015 s-a reținut că inculpata A. a menționat eronat că procedura de citare este legal îndeplinită în condițiile în care exista un certificat de deces pentru pârâtul M., iar acesta fusese citat pentru data de 6 decembrie 2006 și nu 13 iunie 2006 .

De fapt, ca și în dosarul anterior, certificatul de deces a fost depus în timpul ședinței de către mandatarul inculpatului C., iar constatarea legalității procedurii fusese făcută anterior. Judecătorul (inculpata B.) trebuia să analizeze aceste înscrisuri și să dispună asupra legalității procedurii, dar nu a făcut-o, ceea ce nu este imputabil grefierului.

Pe de altă parte, neparticipând la ședințele anterioare din dosarul amintit și neavând timp suficient pentru studiul dosarelor din ședința de judecată în care a intrat întâmplător, inculpata A. nu a observat că citația fusese emisă pentru data de 06 decembrie 2006, dar ședința a avut loc pe data de 13 decembrie 2006, neexistând nici măcar indicii cu privire la consemnare cu intenție a unei situații nereale referitoare la procedura de citare.

În fine, în Dosarul nr. b/2006 s-a consemnat că procedura este legal îndeplinită însă la dosar nu există dovada îndeplinirii procedurii de citare cu pârâta K. cu toate că citațiile fuseseră trimise după termenul din 6 decembrie 2006 la care participase grefierul titular.

Cu toate acestea, având în vedere că este un caz singular, lipsa de experiență ca grefier de ședință, anunțarea intempestivă a inculpatei despre această ședință, lipsa timpului necesar studierii acestei ședințe, existând indicii cu privire la verificarea procedurilor, în acea ședință doar de către judecător la care se adaugă și volumul mare de muncă din acea perioadă când aceasta avea de fapt alte atribuții, instanța de fond a apreciat că inculpata A. nu a acționat cu intenție, consemnarea fiind o simplă eroare, dar este posibil ca aceste consemnări să fie făcute - fără a cunoaște realitatea - la dispoziția judecătorului, inculpata B., a cărei rea-credință în respectarea dispozițiilor procedurale în aceste dosare este evidentă.

În consecință, instanța a apreciat că pentru infracțiunea de fals intelectual adusă inculpatei A. se impune achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu ref. la art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Chiar dacă pentru această infracțiune a intervenit și prescripția răspunderii penale fiind împlinit termenul de prescripție încă de la data de 2 iulie 2013, așa cum s-a demonstrat mai jos pentru inculpata B., în urma administrării probatoriului a rezultat un temei pentru care s-a dispus achitarea, soluție ce prevalează celei de încetare a procesului penal.

Așa cum s-a prezentat la analiza realității consemnărilor din aceste patru dosare, inculpata B., în calitate de președinte de complet, a analizat înscrisurile depuse la dosar la termenul din 13 decembrie 2006 (certificat de deces M.) și știa că pârâta K. nu fusese citată, lipsind dovada (inculpata B. cunoscând dosarul și de la termenele anterioare și reanalizându-l la momentul pronunțării sentinței), astfel încât ne aflăm în prezența unei infracțiuni de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Așa cum s-a reținut în actul de acuzare există încă două acte materiale ale aceleiași infracțiuni, respectiv consemnarea în cuprinsul Sentinței civile nr. 4694 din 13 decembrie 2006 a unei împrejurări neadevărate - prezența martorei H. în calitate de mandatară a pârâților YYYY. și J. (aspect contestat de martorul H.), dar și în încheierea din 10 martie 2008 din Dosarul ll/2009 a legalității procedurii de citare în condițiile în care citația emisă pe numele pârâtului N. a fost restituită cu mențiunea destinatar necunoscut.

Toate aceste fapte au fost comise în contextul încercărilor inculpatei B. de a pronunța rapid hotărâri judecătorești care să constituie titluri de proprietate pentru inculpatul C., celeritate datorată iminentei plecări a acesteia în afara țării în luna ianuarie 2007.

Cu toate acestea există o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția răspunderii penale prev. de art. 121 C. pen. din 1969.

Pedeapsa maximă prevăzută la art. 289 C. pen. din 1969 este de 5 ani închisoare, împrejurare în care termenul de prescripție este de 5 ani conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, termen care se calculează în cazul infracțiunii continuate de la data ultimului act material - 10 martie 2008.

Acest termen s-a împlinit la data de 10 martie 2013 întrucât nu au intervenit cauze de întrerupere a cursului prescripției în acest interval, în cauză dispunându-se începerea urmăririi penale abia la data de 29 august 2013 prin Ordonanța nr. 117/P/2013.

Ca urmare, instanța a dispus, în temeiul art. 396 alin. (6) cu ref. la art. 16 lit. f) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., încetarea procesului penal față de inculpata B. pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

A rămas în discuție o singură infracțiune comisă de inculpata B. - cea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (40 de acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. din 1969 pentru care instanța a dispus condamnarea acesteia, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpata B.

La momentul introducerii cererilor de chemare în judecată de către inculpatul C. și soția acestuia, Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru avea următoarea formă (pentru articolele aplicabile):

ART. 3

1

(1) Cererile introduse la instanțele judecătorești, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, se taxează corespunzător taxei de timbru pentru autentificarea actului, prevăzută la cap. I pct. 1 din anexa la O.G. nr. 12/1998) privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, aprobată și modificată prin Legea nr. 122/1998, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Dispozițiile art. 9 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 12/1998 Autentificarea actelor între vii, translative al