ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 483/A/2016

Deliberând asupra apelurilor de față constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 52/F din 25 martie 2016 a Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați:

- În privința inculpatului A. din infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. 1969, art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 292 C. pen. 1969, art. 52 alin. (2) raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 31 raportat la art. 291 alin. (1) teza I C. pen. 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

- În privința inculpatului B. din infracțiunea prev. de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. 1969, art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 25 raportat la art. 292 C. pen. și art. 52 alin. (2) raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 31 raportat la art. 291 alin. (1) teza I C. pen. 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

- În privința inculpatului C. din infracțiunea prev. de art. 268 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 259 alin. (1) C. pen. 1969.

În baza art. 81 C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pentru un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. 1969.

În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și art. 83 C. pen. 1969.

În baza art. 31 raportat la art. 291 alin. (1) teza I C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare pentru un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. 1969.

În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendă și executarea pedepselor accesorii.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și art. 83 C. pen. 1969.

În baza art. 31 raportat la art. 291 alin. (1) teza I C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare pentru un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. 1969.

În baza art. 71 C. pen. 1969 a fost interzisă inculpatului pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și art. 83 C. pen. 1969.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (interzicerea dreptului de a exercita profesia de notar) pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 85 C. pen. 1969 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 290F din 23 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin necontestare la 31 octombrie 2014.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 290F din 23 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin necontestare la 31 octombrie 2014, în pedepsele componente de:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen. 1969 aplicată prin Sentința penală nr. 513 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 184 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. 1969;

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 aplicată prin Sentința penală nr. 513 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 184 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 192 din 9 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitiv prin Decizia penală nr. 2574 din 29 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 152 din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală definitivă prin Decizia 2696 din 12 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 152 din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală definitivă prin Decizia 2696 din 12 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 152 din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală definitivă prin Decizia 2696 din 12 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. 1969 s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele aplicate prin sentințele anterior menționate, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu un an, în final urmând să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. inculpata va executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969 (interzicerea dreptului de a exercita profesia de notar) pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pentru un termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen. 1969.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. 1969 inculpata se va supune pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 inculpata va participa la activitățile stabilite de Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 86

3

alin. (3) lit. d) C. pen. 1969 pe durata termenului de încercare inculpata nu va intra în legătură cu coinculpații B. și A.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În baza art. 404 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. 1969.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri aflate la dosar:

- Contract de cesiune nr. 1762 din 8 iulie 2009 autentificat la BNP D.

- Hotărâre AGA a SC E. SRL nr. 9/2009

- Act constitutiv al SC E. SRL din data de 14 iulie 2009

- Delegație nr. 129 din 14 iulie 2009

- Cerere depusă la ONRC la data de 14 iulie 2009.

În baza art. 274 alin. (1),2 C. proc. pen. au fost obligați fiecare dintre inculpați la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța Curții de Apel București, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul de la data de 7 mai 2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/P/2012, la care a fost reunită și cauza cu nr. 842/P/2013 au fost trimiși în judecată inculpații:

- D., trimisă în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969;

- A., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. din 1969, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. din 1969 și participație improprie la uz de fals, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

- B., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, respectiv la fals în declarații, prev. de art. 25 C. pen. raportat la 288 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen. din 1969, respectiv participație improprie la uz de fals, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. și

- C., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a reținut în rechizitoriu că prin Ordonanța nr. 11970/P/2009, din data de 21 august 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București a dispus declinarea spre competentă soluționare a cauzei privind plângerea penală formulată de numita F., pentru a fi efectuate cercetări față de notarul public G., respectiv avocat A., sub aspectul unor presupuse infracțiuni prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., 288 C. pen.

În esență, în rechizitoriul parchetului s-a arătat că la data de 8 iulie 2009 inculpata G., notar public la data comiterii faptei, a atestat fapte necorespunzătoare adevărului în încheierea de autentificare nr. 1762 din 8 iulie 2009 privind cesionarea unor părți sociale deținute de numita F. la SC E. SRL către inculpatul B., deoarece părțile nu au semnat în fața acesteia contractul de cesiune autentificat, semnătura numitei F. fiind falsificată la rubrica cedent. S-a reținut în rechizitoriu că fapta acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969.

În privința inculpatului A., avocat în Baroul București, s-a reținut că la date diferite, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat semnătura numitei F., respectiv a lui C., redactând mențiuni necorespunzătoare adevărului, în cuprinsul unor înscrisuri sub semnătură privată respectiv Hotărârea AGA nr. 9 din 8 iulie 2009 a SC E. SRL, noul act constitutiv din 1 iulie 2009 al aceleiași societăți, Delegația nr. 129 din 14 iulie 2009, toate pentru a fi înmânate și depuse la Oficiul Registrului Comerțului de către numitul H. (care nu cunoștea împrejurarea că înscrisurile sunt false) în scopul ratificării cesiunii de părți sociale din 8 iulie 2009, faptă ce întrunește, în opinia parchetului, elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

S-a mai reținut că fapta inculpatului A., care la data de 8 iulie 2009 a falsificat semnătura numitei F., la rubrica cedent, în cuprinsul cesiunii de părți sociale, autentificată la nr. 1762, la BNP I., cesiune la ale cărei mențiuni a conlucrat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. 1969, fals material în înscrisuri oficiale, iar fapta inculpatului A. de a-l mandata pe numitul H., prin delegația falsificată, acesta comițând fapta fără vinovăție, pentru a depune și înscrisul autentic menționat mai sus, printre actele înmânate acestuia, în scopul de a folosi împrejurarea nou creată la Oficiul Registrului Comerțului, în beneficiul numitului B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. actual raportat la art. 323 C. pen. actual, aceasta fiind lege mai favorabilă.

Totodată, s-a reținut că inculpatul A. a completat în fals cererea tip ce urma să fie depusă obligatoriu, atașat actelor menționate, la Oficiul Registrului Comerțului, în numele lui F., atestând datele necorespunzătoare din actele întocmite, faptă ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. 1969, fals în declarații.

În privința inculpatului B. s-a reținut că acesta l-a instigat pe autorul A. la comiterea faptelor menționate mai sus, cu scopul ca B. să devină asociat majoritar și administrator al societății SC E. SRL, faptă ce întrunește, în opinia parchetului, elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin 2 C. pen. 1969, art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen. 1969. S-a mai reținut că inculpatul B. l-a determinat pe numitul H., prin intermediul numitului A., să depună actele false la Oficiul Registrului Comerțului, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. actual raportat la art. 323 C. pen. actual.

Mijloacele de probă pe baza cărora s-a reținut situația de fapt anterior prezentată sunt rapoarte de constatare tehnico-științifică grafice, precum și raport de expertiză grafică; declarații persoane vătămate, inculpați; declarații martori, înscrisuri, în original și copie, alte înscrisuri, procese-verbale și adrese cu relevanță în cauză.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C., s-a reținut că acesta a indus în eroare organele judiciare prin plângerea penală formulată în cauza cu nr. 842/P/2013, în care a sesizat, pe fondul conflictului avut cu A., falsificarea semnăturii sale de către A., cunoscând că în realitate semnăturile aplicate pe actele contestate îi aparțin, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 268 alin. (1) C. pen. actual, inducerea în eroare a organelor judiciare.

Mijloacele de probă administrate cu privire la această infracțiune și indicate de parchet sunt: plângere penală, raport de constatare tehnico-științifică, respectiv de expertiză grafică; declarații de inculpați; declarații martori, înscrisuri, în original și copie, adrese și procese-verbale; alte înscrisuri.

Întrucât în rechizitoriul Ministerului Public s-a reținut calitatea de persoană vătămată a numiților C. și F. cu privire la infracțiunile de fals reținute în sarcina inculpaților A., B. și D., iar la data de 24 noiembrie 2015, prin intermediul Compartimentului Registratură, inculpatul C. și numita F. au formulat cereri de constituire parte civilă cu suma de 2.000.000 RON reprezentând daune morale, iar numita F. a formulat o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, în caz contrar solicitând desemnarea unui apărător din oficiu, Curtea a pus în discuție la termenul din data de 24 noiembrie 2015 calitatea procesuală a acestora, raportat la obiectul cauzei, constând în infracțiunile de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969, fals material în înscrisuri oficiale și sub semnătură privată, respectiv inducere în eroare a organelor judiciare prev. de art. 268 alin. (1) C. pen.

La același termen Curtea, față de obiectul cauzei, a constând în infracțiunile de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969, fals material în înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată, respectiv inducere în eroare a organelor judiciare prev. de art. 268 alin. (1) C. pen., a constatat că inculpatul C. și numita F. nu au calitatea de persoane vătămate și nici de părți civile, motiv pentru care a dispus înlăturarea acestora din citativ cu această calitate, pentru aceleași considerente fiind respinsă cererea de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, formulată de numita F.

În cursul judecății, la termenul din 24 noiembrie 2015 au fost audiați inculpații D., A., B., care au arătat că nu doresc ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii simplificate, iar la termenul din 15 ianuarie 2016 a fost audiat inculpatul C., care de asemenea a arătat că nu dorește să beneficieze de procedura simplificată, precum și martora F.

Inculpații, fiind întrebați în mod expres la termenele din 24 noiembrie 2015 și 15 ianuarie 2016 nu au contestat celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale, astfel că nu s-a mai procedat la audierea martorilor H., J. și K.

Inculpatul A. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, în dovedirea îndeplinirii obligațiilor profesionale și a raporturilor de familie.

Inculpatul B. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în soluții pronunțate de Direcția Națională Anticorupție, privind infracțiuni de spălare a banilor, acte notariale, contracte.

Inculpata I. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în contractul de cesiune sub semnătură privată, încheiat anterior.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat audierea în calitate de martor a numitei F.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății Curtea a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 19 decembrie 2008, pentru garantarea sumei împrumutate, între B. și SC E. SRL s-a procedat la încheierea unui contract de împrumut, prin care primul credita societatea, reprezentată în cuprinsul actului de administratorul F., cu suma de 1.500.000 de euro, actul fiind încheiat de avocatul A., persoană care redacta și depunea actele juridice întocmite pentru societățile comerciale la care soții C. erau acționari sau administratori.

Inculpatul A. avea calitatea de avocat în Baroul București, principalii săi clienți fiind SC E. SRL, C. și F., pentru care redacta și depunea diferite acte juridice, beneficiind de încrederea acestora, relația profesională cu aceștia fiind, de asemenea, de lungă durată. Acest aspect rezultă atât din declarațiile inculpaților cât și din declarațiile martorei F., precum și din declarațiile martorilor J. și K., angajați ai SC L. SRL, societate administrată de soții C.

La data de 22 ianuarie 2009, la sediul BNP I., între C., persoană fizică, și B. s-a încheiat un așa-zis contract de împrumut, materializat în cadrul unui înscris denumit „declarație„ fiind, de fapt, o recunoaștere de datorie, manifestată prin intermediul unui act autentic, cu dată certă, înscris prin care numitul C. recunoștea existenta unei datorii de 2.000.000 de euro, față de B., datorie ce urma să fie restituită pe parcursul unui an de zile, fără alte date concrete cu privire la condițiile și termenele periodice de restituire a împrumutului. Totodată, nu s-a precizat când a fost realizat împrumutul anterior și nici nu au fost specificate tranșele, perioadele sau modalitățile prin care sumele de bani au fost descărcate. Conform declarațiilor părților, suma mai sus menționată includea și suma anterioară, precizată în cadrul respectivului contract de împrumut, din 19 decembrie 2008, suma de bani nefiind predată societății, ci soților C., ca persoane fizice, aceasta fiind voința reală a părților.

Ulterior lunii iunie 2009, urmare a neachitării creditului, astfel cum fusese convenit, inculpatul M., care la acea dată sistase legăturile cu soții C. din pricina diferendelor legate de condițiile de împrumut, l-a contactat pe coinculpatul A., știind că acesta se ocupa de redactarea actelor juridice privitoare la societăți comerciale deținute de soții C., cerându-i, conform declarațiilor sale, să ia legătura cu aceștia, în sensul de a transmite părțile sociale ale societății SC E. SRL, către el, în contul datoriei existente, conform actului încheiat la data de 19 decembrie 2008.

Inculpatul A. a redactat, la cererea inculpatului B., Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 9 din 8 iulie 2009 și actul de cesiune a părților sociale, ce urma să fie autentificat de notar, fără ca F. să semneze aceste acte, iar conform declarațiilor acesteia, fără să cunoască existența acestor înscrisuri. Inițial, la momentul formulării plângerii penale și al derulării actelor procesuale la organele de poliție judiciară, numitul B. a recunoscut că știa că semnăturile date ca aparținând lui F. au fost contrafăcute de către avocatul A., la solicitarea sa, pentru a căpăta acțiunile societății în cauză, ulterior inculpatul B. afirmând că ar fi crezut că avocatul coinculpat a luat legătura cu F., iar Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 9 din 8 iulie 2009 poartă semnătura acesteia, hotărâre în baza căreia ulterior, în aceeași zi, a fost redactată cesiunea de părți sociale în formă autentică, la BNP G.

La data de 8 iulie 2009 inculpatul B. s-a prezentat la sediul biroului notarial, însoțit de inculpatul A., care redactase anterior cesiunea de părți sociale, pentru a fi înmânată notarului public, spre autentificare, de asemenea, la acel moment avocatul întocmind cererea de autentificare a actului. Actul de cesiune nu a fost semnat de F., care nu a fost prezentă la notar, ci de inculpatul A., iar inculpata D. a autentificat actul de cesiune în lipsa cedentei F., menționând în fals că ambele părți au fost prezente și au semnat personal în fața notarului.

Ulterior la data de 13 iulie 2009 coinculpatul B. s-a prezentat la același BNP G., unde prin Încheierile nr. 1796, respectiv 1798, din 13 iulie 2009, s-au autentificat declarația de nou administrator al societății, respectiv specimenul de semnătură pe care s-a angajat să-l folosească această calitate.

În continuare, la data de 14 iulie 2009 coinculpatul A. a procedat la redactarea unui nou act constitutiv al societății, în care era menționat ca deținător al părților sociale B., în care la finele fiecărei pagini a contrafăcut semnăturile numiților C. și F., acționar al societății SC E. fiind și SC L. SRL, reprezentată de administrator C., precum și la falsificarea semnăturii numitei F. din cuprinsul delegației nr. 129 din 14 iulie 2009, prin care îl mandata pe numitul H. să depună la Oficiul Registrului Comerțului actele ce consfințeau noul acționariat al societății SC E. SRL.

Inculpatul A. a completat și formularul-tip al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, în numele numitei F. și semnată de delegatul H., cererea de înscriere adresată judecătorului delegat cuprinzând situația juridică neadevărată, rezultată din actele contrafăcute până la acel moment, iar numitul H., fără a cunoaște caracterul fals al înscrisurilor și mențiunilor conținute, s-a prezentat la Oficiul Registrului Comerțului și a solicitat înscrierea mențiunilor relative la cesiunea părților sociale, judecătorul delegat dispunând în acest sens.

Inculpatul a recunoscut că a întocmit draftul actului de cesiune în biroul său, în prezența inculpatului B., însă nu l-a semnat, precum și înscrisurile sub semnătură privată, pe care le-a și semnat și cererea adresată notarului, pe care de asemenea a semnat-o și a lăsat toate înscrisurile la notar, nefiind prezent la momentul la care contractul de cesiune a fost semnat - declarație fila 93 dosar instanță.

Relativ la cererea adresată Oficiului Registrului Comerțului, inculpatul a recunoscut că a completat o parte din cerere, fără a o semna.

Prin Încheierea nr. 64330, pronunțată în data de 16 iulie 2014 judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a admis cererea de înregistrare a mențiunilor relative la noul deținător al părților sociale. La începutul lunii august 2009, B. s-a prezentat la sediul SC E., declarând angajaților că este noul acționar majoritar, respectiv administrator, la acest moment soții C. aflând că fără știința lor au fost cesionate părțile sociale.

În perioada august - septembrie 2009, numitul B. nu a întocmit nici un act prin care să angajeze societatea, între părți încercându-se diferite negocieri pentru a reveni la situația anterioară pe cale amiabilă. Astfel, la data de 16 septembrie 2009, F. și B. s-au prezentat la BNP G. pentru a întocmi o cesiune de părți sociale, în vederea restabilirii situației anterioare momentului 8 iulie 2009, autentificată prin Încheierea nr. 6024, din acea dată, însă netransmisă la Oficiul Registrului Comerțului, deoarece imediat după întocmirea actului, părțile au reintrat în conflict, iar B. a tăiat semnătura sa de pe acest contract, exemplarul fiind atașat la dosar.

După momentul 16 septembrie 2009, până la data de 30 septembrie 2009, s-a convenit între F. și B. ca acesta din urmă să renunțe la calitatea de administrator, care urma să fie preluată de numitul N., potrivit Hotărârii AGA din 28 septembrie 2009, la data de 30 septembrie 2009, la același birou notarial, prin încheierile de autentificare atașate la dosar, numitul N. atribuindu-și calitatea de administrator și asumându-și specimenul de semnătură de rigoare.

Ulterior momentului 30 septembrie 2009, părțile au reintrat în conflict și cu privire la această nouă situație juridică, au tăiat mențiunile Hotărârii AGA, înțelegând să o revoce, prin simple marcaje de tăiere a actelor, inclusiv noul act constitutiv, justificându-se că numitul N. ar fi fost un interpus al lui B.

După acest moment, F. a formulat plângere penală la Poliția sector 4 - Serviciul de Investigare a Fraudelor, la data de 13 octombrie 2009.

La data de 21 octombrie 2009, la același BNP G., prin încheierea nr. 2739, între F. și B. s-a realizat o nouă cesiune de părți sociale, identică în conținut cu cea din 16 septembrie 2009, dar care, de această dată, a fost asumată de părți, prin care se restabilea situația anterioară datei de 08 iulie 2009, totodată efectuându-se o tranzacție între soții C. și B., cu privire la sumele de bani împrumutate și anumite societăți comerciale deținute de primii, ulterior, prin Hotărârea AGA nr. 14 din 21 octombrie 2009 și noul act constitutiv realizat, documentația fiind trimisă Oficiul Registrului Comerțului, luându-se act de revenirea la situația juridică preexistentă activității infracționale.

În apărarea sa, inculpata D. a arătat că numita F. a fost prezentă la autentificarea actului de cesiune la data de 8 iulie 2009, însă această afirmație este contrazisă de declarațiile constante ale martorei F., precum și de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, în care s-a arătat că semnăturile de pe actul autentificat de notar nu aparțin martorei F. și inculpatul A. a negat faptul că ar fi semnat actul de cesiune, arătând că a lăsat actele nesemnate la biroul notarului, nefiind prezent la momentul la care actul de cesiune ar fi fost semnat, iar inculpatul B. a susținut că la încheierea contractului de cesiune ar fi fost prezenți atât C. cât și F., afirmații de asemenea contrazise de probele menționate.

Inculpata D. a mai arătat că soții C. și-ar fi dat acordul pentru încheierea actelor respective, aspect ce ar rezulta din faptul că ulterior au mai încheiat și alte acte juridice de recesionare a părților sociale, la același notar, însă această apărare nu are relevanță sub aspectul vinovăției notarului public, care, oricare ar fi fost voința părților, a arătat în fals în încheierea de autentificare la data de 8 iulie 2009 că au semnat în prezența sa actul de cesiune. În alte declarații inculpata afirmă că soții C. și F. și-ar fi falsificat propriile semnături cu scopul de a le putea contesta ulterior.

Și declarațiile date de inculpații A. și B. pe parcursul urmăririi penale și al judecății s-a apreciat că sunt contradictorii, în unele declarații recunoscând săvârșirea faptelor, în altele susținând că soții C. au fost prezenți la notar, iar în altele că ar fi lăsat actele nesemnate la notar și nu cunosc cine le-a semnat.

Susținerile inculpaților, s-a reținut că nu pot fi luate în considerare, fiind contradictorii; cât privește înscrisurile depuse de inculpatul B. în cursul judecății, s-a constatat că acestea sunt neconcludente în cauză, atestând aspecte relative la diferitele plângeri penale pe care inculpații le-au formulat reciproc, la litigiile pe care le au pe rolul organelor judiciare, fără relevanță în prezenta cauză. De asemenea, ele fac referire la datoriile pe care soții C. le aveau la inculpat, aspect de asemenea fără relevanță față de obiectul cauzei, întrucât existența unui împrumut anterior nu a fost contestată de vreuna dintre părți.

În apărarea sa, inculpatul A. a mai arătat că soții C. i-au conferit verbal dreptul de a semna în numele lor acte care țineau de activitatea societăților comerciale pe care le dețineau, iar de la F. ar fi avut mandat să semneze orice înscris care ar fi avut drept efect stingerea datoriei, invocând și împrejurarea că părțile se aflau în conflict permanent, iar el a încercat să aplaneze acest conflict.

Apărarea inculpatului, s-a apreciat că nu poate fi luată în considerare, întrucât, deși într-adevăr din declarațiile inculpatului C. și ale martorei F. reiese că în virtutea relației profesionale foarte îndelungate inculpatul A. avea mandat verbal de a semna în numele lor anumite acte, în nici un caz nu putea avea mandat verbal pentru a semna un act de o importanță atât de mare cum era cesiunea unor părți sociale. S-a apreciat că nu se poate considera că inculpatul A. a acționat fără vinovăție, în virtutea acestui mandat verbal, cu atât mai mult cu cât acesta cunoștea natura relațiilor dintre soții C. și inculpatul B., relații conflictuale de lungă durată, pentru a considera că poate acționa în numele lor în sensul semnării actului de cesiune.

Având în vedere declarațiile constante ale martorei F., coroborate cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din care reiese că semnăturile de pe actul de cesiune, de pe hotărârea AGA și de pe Delegația nr. 129 din datele de 8 iulie 2009 și 14 iulie 2009 nu aparțin martorei F., a rezultat cu evidență că notarul public D. a menționat în fals în cuprinsul actului de autentificare a cesiunii că ambele părți au fost prezente și au semnat actul în fața sa.

De asemenea, din coroborarea tuturor declarațiilor date de inculpați atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, precum și din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică în care se arată că mențiunile olografe și semnătura de pe cererea adresată notarului public și mențiunile olografe de pe cererea adresată Oficiului Registrului Comerțului aparțin inculpatului A., Curtea a constatat că înscrisurile respective au fost falsificate de inculpatul A., care le-a și întocmit - aspect de altfel recunoscut de inculpat - la instigarea inculpatului B., singurul beneficiar al acestor acte și care urmărea să își creeze garanții pentru a-i putea obliga pe soții C. să îi restituie sumele de bani pretins datorate.

În același sens sunt și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică aflat la dosar, în care se arată că nici inculpatul C. nici F. nu au semnat hotărârea AGA și nici actul constitutiv al societății.

Având în vedere probele administrate, a rezultat cu evidență vinovăția inculpaților D., A. și B. cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Inculpata D., s-a apreciat că se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969, în calitate de notar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și cu știință atestând prezența părților și semnarea actului de către acestea, împrejurări necorespunzătoare adevărului, în cuprinsul actului autentificat sub nr. 1762 din 8 iulie 2009.

Contrar celor arătate de inculpată, s-a apreciat că fapta este săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, deoarece probatoriul administrat în cauză a dovedit că părțile actului de cesiune nu au fost prezente personal și nu au semnat în fața notarului, așa cum s-a menționat în cuprinsul actului de autentificare. Fapta nu constituie o minimă atingere a valorilor sociale, cum a afirmat inculpata, având în vedere urmările produse sau care s-ar fi putut produce, respectiv schimbarea prin fals a asociaților unei societăți comerciale, precum și față de calitatea inculpatei de notar public, a cărei menire era tocmai să supravegheze respectarea legalității la încheierea unui act juridic.

Legea penală mai favorabilă în privința acestei inculpate s-a apreciat că este legea veche, pe de o parte deoarece minimul de pedeapsă prevăzut de lege este mai redus, de 6 luni închisoare față de 1 an în legea nouă, iar pe de altă parte din perspectiva concursului de infracțiuni, având în vedere antecedentele penale ale inculpatei. De asemenea, legea penală veche este mai favorabilă și din perspectiva posibilităților de individualizare a modalității de executare.

Curtea a dispus condamnarea inculpatei în baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, apreciind că pedeapsa de 2 ani închisoare este suficientă, atât față de gravitatea faptei în concret și urmările produse, cât și față de antecedentele penale ale inculpatei, condamnată anterior pentru infracțiuni concurente.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (interzicerea dreptului de a exercita profesia de notar) pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsă complementară pe care Curtea a considerat-o necesară, având în vedere în mod special nedemnitatea în exercitarea profesiei, pe care modalitatea de săvârșire a faptei o atrage.

Curtea a constatat că fapta dedusă prezentei judecăți și săvârșită la data de 8 iulie 2009 a fost comisă mai înainte ca inculpata să fie definitiv condamnată prin alte trei sentințe, fiind concurentă cu faptele pentru care s-a dispus anterior condamnarea acesteia.

Astfel, din analiza fișei de cazier judiciar a reieșit că inculpata D. a mai suferit 3 condamnări la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării, pedepse ce au fost contopite prin Sentința penală nr. 290F din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin necontestare la data de 31 octombrie 2014, prin care s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu aplic art. 81 C. pen. 1969 pentru un termen de încercare de 4 ani, care a început să curgă de la data de 29 iunie 2010.

Potrivit art. 85 alin. (1) și (2) C. pen. 1969 Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracțiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

S-a observat că, deși termenul de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 290F din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin necontestare la data de 31 octombrie 2014 a expirat până la pronunțarea prezentei hotărâri, potrivit art. 85 alin. (1) C. pen. 1969 suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează dacă se aplică pedeapsa închisorii, chiar dacă între timp termenul de încercare a expirat.

S-a constatat de asemenea că sesizarea organelor judiciare a avut loc în cursul anului 2009, mai înainte de expirarea termenului de încercare, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 85 alin. (2) C. pen. 1969, fapta fiind descoperită mai înainte de expirarea termenului de încercare.

Pentru aceste motive în baza art. 85 C. pen. 1969 Curtea a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 290F din 23 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin necontestare la 31 octombrie 2014.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 290F din 23 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin necontestare la 31 octombrie 2014, în pedepsele componente de:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen. 1969 aplicată prin Sentința penală nr. 513 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 184 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. 1969;

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 aplicată prin Sentința penală nr. 513 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 184 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 192 din 9 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitiv prin Decizia penală nr. 2574 din 29 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 152 din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală definitivă prin Decizia nr. 2696 din 12 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 152 din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală definitivă prin Decizia 2696 din 12 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 152 din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală definitivă prin Decizia 2696 din 12 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. 1969 a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele aplicate prin sentințele anterior menționate, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu un an, în final urmând să execute 3 ani închisoare.

Curtea a apreciat că față de multitudinea faptelor săvârșite de inculpată și pentru care s-a dispus condamnarea acesteia anterior, s-a impus aplicarea unui spor de pedeapsă.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. inculpata va executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969 (interzicerea dreptului de a exercita profesia de notar) pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. 1969 au fost interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

Relativ la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea a apreciat că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare nu se impune a fi executată în regim de detenție, având în vedere faptul că de la data săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea au trecut aproximativ 7 ani, perioadă în care inculpata nu a mai săvârșit infracțiuni, s-a apreciat ca fiind însă necesară suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru un termen de încercare mai îndelungat, având în vedere lipsa de responsabilitate a inculpatei, care ar fi trebuit să conștientizeze urmările faptelor sale. Curtea a apreciat totodată că inculpata necesită supraveghere specializată din partea serviciului de probațiune competent.

Pentru aceste considerente, în baza art. 86

1

C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pentru un termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen. 1969.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. 1969 inculpata se va supune pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 inculpata va participa la activitățile stabilite de Serviciul de Probațiune București, competent să aprecieze care sunt programele în care este necesară includerea inculpatei în vederea atingerii scopului pedepsei, de responsabilizare a inculpatei.

În baza art. 86

3

alin. (3) lit. d) C. pen. 1969 pe durata termenului de încercare inculpata nu va intra în legătură cu coinculpații B. și A.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 executarea pedepsei accesorii se suspendă pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În baza art. 404 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. 1969.

Relativ la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpații A. și B., Curtea a constatat că solicitarea formulată de reprezentanta Ministerului Public, de schimbare a încadrării juridice, este fondată.

Inculpatul A., s-a apreciat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, acesta falsificând conținutul înscrisurilor și semnătura altor persoane în mai multe rânduri, respectiv în hotărârea AGA I. SRL, actul de cesiune de părți sociale, actul constitutiv al SC I. SRL, delegația nr. 129, cererea depusă la Oficiul Registrului Comerțului, fapte săvârșite în perioada 8 iulie 2009 - 14 iulie 2009. Toate aceste înscrisuri nu sunt înscrisuri oficiale, ele devin oficiale numai în momentul autentificării de către notarul public; or, falsificarea a avut loc mai înainte ca notarul public să autentifice respectivele înscrisuri. Apoi, completarea cererii adresate Oficiului Registrului Comerțului s-a apreciat că nu constituie fals în declarații, având în vedere faptul că aceasta nu a fost depusă personal de inculpat, ci tot infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul A. l-a determinat pe numitul H. să depună la Oficiul Registrului Comerțului acte false, atât oficiale - actul de cesiune autentificat, cât și sub semnătură privată - fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la uz de fals, în varianta prev. de teza I a art. 291 alin. (1) C. pen. Așa fiind, s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul arătat de reprezentanta Ministerului Public, respectiv infracțiunea prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (cinci acte materiale), precum și infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 31 raportat la art. 291 alin. (1) teza I C. pen. 1969, în concurs.

De asemenea, s-a reținut că nu a intervenit nicio cauză justificativă, așa cum a invocat în concluziile scrise inculpatul A., nefiind dovedită împrejurarea că C. și F. i-ar fi dat mandat verbal să încheie actul de cesiune și deci că ar fi existat consimțământul la acțiunile inculpatului, conform art. 22 C. pen.

Inculpatul B., care a determinat pe inculpatul A. să falsifice înscrisurile menționate și ulterior, prin intermediul inculpatului A. l-a determinat pe numitul H. să depună la Oficiul Registrului Comerțului acte sub semnătură privată false,s-a apreciat că a săvârșit infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și aceea de participație improprie la uz de fals prev. de 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 raportat la art. 291 alin. (1) teza I C. pen. 1969, în concurs.

Legea penală mai favorabilă în privința celor doi inculpați, s-a apreciat că este Codul penal 1969, având în vedere tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și modalitățile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de vechiul cod.

Astfel, relativ la individualizarea pedepselor, Curtea a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere atât circumstanțele personale ale inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, cât și contextul în care au avut loc faptele deduse prezentei judecăți, pe fondul unui conflict de lungă durată și al unor plângeri penale repetate și reciproce. De asemenea, s-a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse rezultante cu executare în regim de detenție, ci a unor pedepse cu suspendarea executării. Totuși, față de natura, gravitatea faptei și urmările produse, s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 83 C. pen. în vigoare, amânarea aplicării pedepsei fiind o măsură mult prea blândă. Din această perspectivă, Curtea a constatat că față de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 91 C. pen. este mai favorabilă suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzută de vechiul C. pen., modalitate de individualizare a executării pedepsei suficientă pentru ca scopul acesteia să fie atins, inculpații să conștientizeze consecințele faptelor lor și pe viitor să nu mai săvârșească alte infracțiuni.

Curtea a apreciat că nu există temeiuri pentru a se reține circumstanțe atenuante, așa cum a solicitat inculpatul A., nefiind îndeplinite condițiile art. 74 C. pen. 1969 și cu atât mai puțin cele ale art. 75 C. pen. actual, față de gravitatea faptei în concret, cu atât mai mult cu cât legea penală mai favorabilă inculpatului s-a apreciat că este legea veche.

În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a interzis inculpaților pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-au pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și art. 83 C. pen. 1969 relative la posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri falsificate aflate la dosar: Contract de cesiune nr. 1762 din 8 iulie 2009 autentificat la BNP D., hotărâre AGA a SC E. SRL nr. 9/2009, act constitutiv al SC E. SRL din data de 14 iulie 2009, delegație nr. 129 din 14 iulie 2009, cerere depusă la ONRC la data de 14 iulie 2009.