ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordonanța nr. 1225/P/2009 din 21 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații I.T. – procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava, G.M. – procuror în cadrul aceleiași unități de parchet, T.I. – judecător în cadrul Tribunalului Suceava, M.T. și M.T. – judecători în cadrul Curții de Apel Suceava, S.M., M.P. și M.T. – judecători în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen.

și favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. Disjungerea cauzei față de comisar de poliție B. și agent de poliție C.B.C., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Municipiului Suceava, avocat C.C. din cadrul Baroului Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen. și favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. Declinarea competenței de soluționare a cauzei disjunse anterior, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a decide astfel, ordonanța procurorului reține că petentul I.P.

a formulat plângere penală împotriva mai multor magistrați, procurori și judecători, nemulțumit de împrejurarea că prin rechizitoriul nr. 7/P/2005 din 21 martie 2005 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 1 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de agent șef de poliție, a pretins și primit suma de 1000 lire sterline pentru a interveni la ofițerul de cercetare penală C.M. pentru a-l determina pe acesta din urmă să adopte o măsură disciplinară mai puțin severă față de un alt agent. Ordonanța procurorului mai reține că prin sentința penală nr. 30/2006 a Tribunalului Suceava inculpatul I.P.

– persoană vătămată în cauză – a fost condamnat la 3 ani închisoare în condițiile art. 81-82 C. pen., iar prin decizia nr. 28/2007 a Curții de Apel Suceava a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., sentința a fost în parte desființată în sensul înlăturării aplicării art. 81 C. pen. Prin decizia nr. 2953/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul lui I.P. împotriva deciziei sus-menționate. În esență, ordonanța procurorului motivează că magistrații care au participat la soluționarea cauzei privindu-l pe I.P., persoană vătămată în prezenta cauză, nu au săvârșit fapte penale, soluția fiind dispusă prin aplicarea art. 10 lit. a) din Codul de procedură penală – fapta nu există.

Împotriva ordonanței a formulat plângere, în baza art.278 1 C. proc. pen., petentul I.P. Prin cererea din 9 martie 2010 înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție cu adresa F/23696 din 10 martie 2010 de Administrația Națională a Penitenciarelor petentul I.P. și-a retras plângerea împotriva rezoluțiilor, așa cum rezultă atât din conținutul înscrisului întocmit de petent, cât și din adresa sus-menționată. Așa fiind, Curtea va lua act de retragerea plângerii și-l va obliga pe petent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Ia act de retragerea plângerii formulată de petiționarul I.P. împotriva ordonanței nr. 1225/P/2009 din 21 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2010.