ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1239/2008

Deliberând asupra recursului de față; Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5486/CCA/2006 reclamantul T.G. a chemat în judecată pe pârâta SC U. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea reevaluării mijloacelor fixe aflate în patrimoniul pârâtei la data de 31 decembrie 2000 calculată conform H.G. nr. 403/2000. În motivarea acțiunii s-a arătat că reevaluarea mijloacelor fixe și a actelor premergătoare înregistrării nu au respectat cerințele imperative ale H.G. nr. 403/2000, respectiv înregistrarea în contabilitate a rezultatelor reevaluării s-a făcut fără aprobarea A.G.A., iar comisia care a efectuat reevaluarea nu a fost numită prin decizia scrisă a administratorului.

S-a mai arătat că din comisia de reevaluare nu au făcut parte un număr suficient de cadre cu pregătire tehnică în domeniu care să poată aprecia gradul de uzură fizică și morală a bunurilor inventariate. Prin sentința nr. 1219 din 15 septembrie 2006, Tribunalul Prahova a admis prescripția dreptului la acțiune invocată din oficiu și a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamant cu motivarea că întrucât H.G. nr. 403/2000 nu conține dispoziții imperative cu privire la reevaluarea mijloacelor fixe, în cauză operează o nulitate relativă care poate fi invocată în termen de 3 ani și cum procesul-verbal de reevaluare a fost încheiat la 1 ianuarie 2001, acțiunea este prescrisă. Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin motivele de apel formulate reclamantul a arătat că în cauză reevaluarea mijloacelor fixe ale societății intimate, calculate conform H.G. nr. 403/2000 este lovită de nulitate absolută, întrucât actele premergătoare înregistrării nu au respectat cerințele imperative ale H.G. nr. 403/2000 privind reevaluarea. A mai arătat că nu a fost numită prin decizie scrisă a administratorului comisia care a efectuat reevaluarea, conform dispozițiilor pct. 9 din O.M.F. nr. 2388/1995, componența acestei comisii nu a cuprins un număr suficient de cadre tehnice care să poată aprecia gradul de uzură fizică și morală a bunurilor inventariate și nu a existat aprobare A.G.A. a diferențelor de reevaluare.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 28 din 22 februarie 2007, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamant reținând că legal a constat instanța de fond ca fiind prescrisă acțiunea reclamantului introdusă la data de 14 iunie 2006 și pin care a solicitat anularea procesului-verbal de reevaluare încheiat la data de 1 februarie 2001. La data de 21 martie 2007, reclamantul T.G., în termen legal a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel întemeiat în drept pe dispozițiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Prin motivele de recurs invocate, reclamantul a reluat motivele acțiunii cât și motivele de apel și a arătat că reevaluarea calculată conform H.G.

nr. 403/2000 prin mijloacele fixe aflate în patrimoniul SC U. SA este lovită de nulitate absolută, deoarece actele premergătoare înregistrării nu au respectat cerințele imperative ale hotărârii de guvern privind evaluarea cât și Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului aprobate prin ordin al Ministrului finanțelor nr. 2388/1995. Cu privire la excepția de prescripție a acțiunii recurentul a arătat că excepția nu este întemeiată întrucât față de caracterul imperativ și de ordine publică al dispozițiilor ce au fost încălcate la efectuarea reevaluării, nulitatea ce intervine este nulitate absolută și cum acțiunea sa este o acțiune în constatarea nulității absolute a reevaluării este imprescriptibilă.

Pentru motivele invocate recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu și dispunerea anulării reevaluării mijloacelor fixe aflate în patrimoniul intimatei la 31 decembrie 2000. Recursul declarat de reclamant nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Criticile de fond invocate nu vor fi analizate întrucât acțiunea a fost respinsă pe excepție. Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune Înalta Curte apreciază că dispozițiile H.G. nr. 403/2000 privind reevaluarea, temeiul legal al cererii de chemare în judecată, nu sunt dispoziții imperative. Astfel art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 403/2000 prevede că societățile comerciale indiferent de forma de proprietate pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul lor la 31 decembrie a anului precedent, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede „imobilizările corporale se pot reevalua”. Față de reglementările legale anterior menționate, în mod corect au apreciat instanțele că nulitățile ce pot decurge din nerespectarea actului normativ nu pot fi decât relative și dreptul la acțiune în nulitatea relativă este supus prescripției, termenul de prescripție este prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, respectiv 3 ani de la data încheierii actului juridic a cărei nulitate se solicită. În concluzie, hotărârea recurată este legală astfel că în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.G. administrator la SC R. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 28 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.