ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1239/2008

Deliberând asupra

recursului de față;

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5486/CCA/2006 reclamantul T.G. a

chemat în judecată pe pârâta SC U. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea reevaluării mijloacelor fixe aflate în

patrimoniul pârâtei la data de 31 decembrie 2000 calculată conform H.G. nr.

403/2000.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că reevaluarea mijloacelor fixe și a actelor premergătoare

înregistrării nu au respectat cerințele imperative ale H.G. nr. 403/2000,

respectiv înregistrarea în contabilitate a rezultatelor reevaluării s-a făcut

fără aprobarea A.G.A., iar comisia care a efectuat reevaluarea nu a fost numită

prin decizia scrisă a administratorului. S-a mai arătat că din comisia de

reevaluare nu au făcut parte un număr suficient de cadre cu pregătire tehnică

în domeniu care să poată aprecia gradul de uzură fizică și morală a bunurilor

inventariate.

Prin sentința nr. 1219

din 15 septembrie 2006, Tribunalul Prahova a admis prescripția dreptului la

acțiune invocată din oficiu și a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată

de reclamant cu motivarea că întrucât H.G. nr. 403/2000 nu conține dispoziții

imperative cu privire la reevaluarea mijloacelor fixe, în cauză operează o

nulitate relativă care poate fi invocată în termen de 3 ani și cum

procesul-verbal de reevaluare a fost încheiat la 1 ianuarie 2001, acțiunea este

prescrisă.

Împotriva sentinței

tribunalului a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Prin motivele de apel

formulate reclamantul a arătat că în cauză reevaluarea mijloacelor fixe ale

societății intimate, calculate conform H.G. nr. 403/2000 este lovită de

nulitate absolută, întrucât actele premergătoare înregistrării nu au respectat

cerințele imperative ale H.G. nr. 403/2000 privind reevaluarea.

A mai arătat că nu a

fost numită prin decizie scrisă a administratorului comisia care a efectuat

reevaluarea, conform dispozițiilor pct. 9 din O.M.F. nr. 2388/1995, componența

acestei comisii nu a cuprins un număr suficient de cadre tehnice care să poată

aprecia gradul de uzură fizică și morală a bunurilor inventariate și nu a

existat aprobare A.G.A. a diferențelor de reevaluare.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 28 din 22 februarie 2007, a respins, ca nefundat, apelul declarat

de reclamant reținând că legal a constat instanța de fond ca fiind prescrisă

acțiunea reclamantului introdusă la data de 14 iunie 2006 și pin care a

solicitat anularea procesului-verbal de reevaluare încheiat la data de 1

februarie 2001.

La data de 21 martie

2007, reclamantul T.G., în termen legal a declarat recurs împotriva deciziei

pronunțată în apel întemeiat în drept pe dispozițiile pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ.

Prin motivele de

recurs invocate, reclamantul a reluat motivele acțiunii cât și motivele de apel

și a arătat că reevaluarea calculată conform H.G. nr. 403/2000 prin mijloacele

fixe aflate în patrimoniul SC U. SA este lovită de nulitate absolută, deoarece

actele premergătoare înregistrării nu au respectat cerințele imperative ale

hotărârii de guvern privind evaluarea cât și Normele privind organizarea și

efectuarea inventarierii patrimoniului aprobate prin ordin al Ministrului

finanțelor nr. 2388/1995.

Cu privire la excepția

de prescripție a acțiunii recurentul a arătat că excepția nu este întemeiată

întrucât față de caracterul imperativ și de ordine publică al dispozițiilor ce

au fost încălcate la efectuarea reevaluării, nulitatea ce intervine este

nulitate absolută și cum acțiunea sa este o acțiune în constatarea nulității

absolute a reevaluării este imprescriptibilă.

Pentru motivele

invocate recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și

respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu și

dispunerea anulării reevaluării mijloacelor fixe aflate în patrimoniul

intimatei la 31 decembrie 2000.

Recursul declarat de

reclamant nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Criticile de fond

invocate nu vor fi analizate întrucât acțiunea a fost respinsă pe excepție.

Cu privire la

excepția prescrierii dreptului la acțiune Înalta Curte apreciază că

dispozițiile H.G. nr. 403/2000 privind reevaluarea, temeiul legal al cererii de

chemare în judecată, nu sunt dispoziții imperative.

Astfel art. 1 alin. (1)

din H.G. nr. 403/2000 prevede că societățile comerciale indiferent de forma de

proprietate pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în

patrimoniul lor la 31 decembrie a anului precedent, iar alin. (3) al aceluiași

articol prevede „imobilizările corporale se pot reevalua”.

Față de

reglementările legale anterior menționate, în mod corect au apreciat instanțele

că nulitățile ce pot decurge din nerespectarea actului normativ nu pot fi decât

relative și dreptul la acțiune în nulitatea relativă este supus prescripției,

termenul de prescripție este prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958,

respectiv 3 ani de la data încheierii actului juridic a cărei nulitate se

solicită.

În concluzie,

hotărârea recurată este legală astfel că în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul T.G. administrator la SC R. SA BUCUREȘTI împotriva

deciziei nr. 28 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2008.