ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3049/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Constată că prin cererea înregistrată la 27 aprilie 2007, pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. București pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să-i plătească suma de 5.000 lei reprezentând contravaloarea activului „M.S.” și a suprafeței de teren de 945,91 mp, ieșite din patrimoniul său în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cu cheltuieli de judecată. Motivând cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că societatea a fost privatizată în anul 2000 prin contractul de privatizare, în condițiile O.U.G.

nr. 88/1997 și Legii nr. 99/1999, iar legiuitorul român, înțelegând să protejeze interesele cumpărătorilor implicați în programul de privatizare, a creat cadrul juridic menit să-l garanteze pe cumpărător, în cazul în care anume active ies din patrimoniul său. Pârâta a formulat în cauză întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței teritoriale, prescripția dreptului material la acțiune și netimbrării, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca nefondată. Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința comercială nr. 95/C pronunțată la 30 ianuarie 2008 a admis cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 5.000 lei reprezentând contravaloare despăgubiri și la 889 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, activul „M.S.” a fost restituit împreună cu suprafața de teren aferentă foștilor proprietari – situație în raport de care devin incidente în speță dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997 și ale Legii nr. 99/1999, potrivit cu care reclamanta trebuie despăgubită. Excepțiile invocate de pârâtă au fost respinse separat de instanță printr-o încheiere de ședință. Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac atât reclamanta cât și pârâta. Prin decizia nr. 457/R-C pronunțată la 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Pitești a admis cele două recursuri, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că obiecțiunile invocate de reclamantă necesită completarea expertizei și prin urmare se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. De asemenea, a mai stabilit Curtea, că singura valoare a terenului ce trebuie avută în vedere este cea a valorii de piață, întrucât în cauză este aplicabil art. 1344 C. civ. Cu privire la excepțiile invocate de recurenta A.V.A.S., Curtea a constatat că ele sunt nefondate. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Argeș la 26 mai 2008 și potrivit dispozițiilor deciziei de casare s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize care să stabilească valoarea de piață a activului „M.S.”, compus din clădire și terenul aferent. Pârâta, prin două întâmpinări aflate la dosar, a invocat din nou excepțiile necompetenței teritoriale, a prescrierii dreptului material la acțiune și a netimbrării, fără să țină cont că acestea au fost analizate prin decizia de casare a Curții, au fost considerate ca nefondate și nu mai puteau fi reiterate cu ocazia rejudecării.

Expertizele au fost efectuate în cauză de inginerii A.I. și A.G., având în vedere că activul „M.S.”, se compune din clădiri, instalațiile aferente și teren, valoarea totală a acestora fiind de 187.090 lei. În raport de această valoare la 19 februarie 2009, reclamanta și-a majorat prin cerere câtimea pretențiilor la suma mai sus precizată conform celor două expertize. După examinarea cauzei, Tribunalul Comercial Argeș a pronunțat sentința nr. 233/C din 19 februarie 2009 prin care a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei sume de 187.090 lei, reprezentând contravaloarea activului „M.S.” și a terenului aferent în suprafață de 945,91 mp, precum și 4.230 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 32 ind.4 din O.U.G. 88/1997 cât și cele ale Legii nr. 137/2002, situație în raport de care s-a admis acțiunea așa cum a fost majorată câtimea pretențiilor. S-a mai precizat că excepțiile nu mai pot fi analizate, cât timp Curtea, în calea de atac, a constatat că sunt nefondate. Împotriva sentinței în termen legal a formulat apel pârâta A.V.A.S. București, care a solicitat respingerea acțiunii, precum și suspendarea executării sentinței până la soluționarea căii de atac. Prin nr. 54/A-C din 20 mai 2009 Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul și a obligat apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel curtea de apel a reținut că în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș există deja o dezlegare în drept dată prin decizia nr. 457/R-C din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, care a reținut că aceasta este nefondată. În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru că nu ar exista o hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare la restituire, se constată că la dosar s-a depus sentința civilă nr. 7629 pronunțată de Judecătoria Pitești, ce poartă mențiunea rămânerii irevocabile prin decizia nr. 3926 din 3 decembrie 1999 a Curții de Apel Pitești. În concluzie, susținerea apelantei este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât în prima cale de atac s-a stabilit că data de la care a început să curgă termenul de prescripție este cea la care au ieșit bunurile din patrimoniul reclamantei, existând autoritate de lucru judecat și în privința acestei excepții.

Și pe fond hotărârea este legală și temeinică, dispozițiile art. 32/4 din O.U.G. nr. 88/1997 – incidente în speță în raport de data încheierii contractului de privatizare – stabilind că despăgubirea reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor, adică valoarea de circulație, iar nu cea înscrisă în evidența contabilă a societății comerciale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S. București solicitând în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ. suspendarea executării sentinței nr. 233/C din 19 februarie 2009 a Tribunalului Argeș, menținută prin decizia nr. 54/2009 a Curții de Apel Pitești, iar în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 9 C. proc.

civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii apelului, admiterea excepțiilor invocate și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a susținut în esență, că Tribunalul Comercial Argeș era necompetent teritorial să soluționeze cauza, aceasta revenind Tribunalului București, secția comercială, în raport de dispozițiile art. 5, art. 10 pct. 1 C. proc. civ.; că dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 12 C. proc. civ. nu pot fi reținute pentru determinarea competenței teritoriale; că s-au aplicat greșit dispozițiile art. 324 C. proc. civ. din O.U.G. nr. 88/1997; că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii cu privire la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârilor de restituire; că potrivit art. 39 din Legea nr. 137/2002, modificată, sau art. 32/28 din O.U.G.

nr. 88/1997 modificată termenul de prescripție era de o lună, respectiv 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus restituirea; că repararea prejudiciului creat societății trebuia apreciat raportat la valoarea contabilă și că nu există nici o mențiune în art. 324 din Legea nr. 99/1999 privind faptul că despăgubirile se acordă la nivelul valorii de piață a activului. Intimata SC P. SA a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș există deja o dezlegare în drept dată într-o primă cale de atac – decizia nr. 457/R-C din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, decizie irevocabilă care a intrat în puterea lucrului judecat. În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune se constată că prin decizia nr. 457/RC din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel dată în prima cale de atac s-a reținut că data de la care începe să curgă termenul de prescripție este 31 ianuarie 2006, dată la care au ieșit bunurile din patrimoniul reclamantei, fiind incidente dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 și nu cel prevăzut de art. 3228 din O.U.G.

nr. 88/1997 deoarece nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de O.U.G. nr. 88/1997 modificată. În aceste condiții această excepție nu mai poate fi pusă în discuție și analizată întrucât s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat. Hotărârea este legală și temeinică și față de dispozițiile art. 32/4 din O.U.G. nr. 88/1997 – incidente în speță în raport de data încheierii contractului de privatizare - și raportat la dezlegarea dată în prima cale de atac, despăgubirea reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor, adică valoarea de circulație, iar nu cea înscrisă în evidența contabilă a societății comerciale. Pentru considerentele expuse Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat. Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a obliga recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 54/A-C din 20 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC P. SA Pitești prin lichidator judiciar S.P.A.E. SPRL Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.