ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3049/2009

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Constată că prin cererea înregistrată

la 27 aprilie 2007, pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta SC

P. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. București pentru ca

prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să-i

plătească suma de 5.000 lei reprezentând contravaloarea activului „M.S.”

și a suprafeței de teren de 945,91 mp, ieșite din patrimoniul

său în baza unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile, cu cheltuieli de judecată.

Motivând cererea de chemare

în judecată, reclamanta a arătat că societatea a fost

privatizată în anul 2000 prin contractul de privatizare, în

condițiile O.U.G. nr. 88/1997 și Legii nr. 99/1999, iar legiuitorul

român, înțelegând să protejeze interesele cumpărătorilor

implicați în programul de privatizare, a creat cadrul juridic menit

să-l garanteze pe cumpărător, în cazul în care anume active ies

din patrimoniul său.

Pârâta a formulat în

cauză întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței

teritoriale, prescripția dreptului material la acțiune și

netimbrării, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca

nefondată.

Tribunalul Comercial

Argeș, prin sentința comercială nr. 95/C pronunțată la

30 ianuarie 2008 a admis cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 5.000

lei reprezentând contravaloare despăgubiri și la 889 lei cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut, în

esență, că printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă, activul „M.S.” a fost restituit împreună cu

suprafața de teren aferentă foștilor proprietari – situație

în raport de care devin incidente în speță dispozițiile O.U.G. nr.

88/1997 și ale Legii nr. 99/1999, potrivit cu care reclamanta trebuie

despăgubită.

Excepțiile invocate de

pârâtă au fost respinse separat de instanță printr-o încheiere

de ședință.

Împotriva acestei

sentințe a exercitat calea de atac atât reclamanta cât și pârâta.

Prin decizia nr. 457/R-C

pronunțată la 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Pitești a admis

cele două recursuri, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la

aceeași instanță, reținând că obiecțiunile

invocate de reclamantă necesită completarea expertizei și prin

urmare se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

De asemenea, a mai stabilit

Curtea, că singura valoare a terenului ce trebuie avută în vedere

este cea a valorii de piață, întrucât în cauză este aplicabil art.

1344 C. civ.

Cu privire la

excepțiile invocate de recurenta A.V.A.S., Curtea a constatat că ele

sunt nefondate.

Cauza a fost

înregistrată la Tribunalul Comercial Argeș la 26 mai 2008 și

potrivit dispozițiilor deciziei de casare s-a încuviințat efectuarea

unei noi expertize care să stabilească valoarea de piață a

activului „M.S.”, compus din clădire și terenul aferent.

Pârâta, prin două

întâmpinări aflate la dosar, a invocat din nou excepțiile

necompetenței teritoriale, a prescrierii dreptului material la

acțiune și a netimbrării, fără să țină

cont că acestea au fost analizate prin decizia de casare a Curții, au

fost considerate ca nefondate și nu mai puteau fi reiterate cu ocazia

rejudecării.

Expertizele au fost

efectuate în cauză de inginerii A.I. și A.G., având în vedere că

activul „M.S.”, se compune din clădiri, instalațiile aferente și

teren, valoarea totală a acestora fiind de 187.090 lei.

În raport de această valoare

la 19 februarie 2009, reclamanta și-a majorat prin cerere câtimea

pretențiilor la suma mai sus precizată conform celor două

expertize.

După examinarea cauzei,

Tribunalul Comercial Argeș a pronunțat sentința nr. 233/C din 19

februarie 2009 prin care a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă

să plătească reclamantei sume de 187.090 lei, reprezentând

contravaloarea activului „M.S.” și a terenului aferent în

suprafață de 945,91 mp, precum și 4.230 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a se pronunța în

sensul celor de mai sus, instanța a reținut că în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 32 ind.4 din O.U.G. 88/1997 cât și

cele ale Legii nr. 137/2002, situație în raport de care s-a admis

acțiunea așa cum a fost majorată câtimea pretențiilor. S-a

mai precizat că excepțiile nu mai pot fi analizate, cât timp Curtea,

în calea de atac, a constatat că sunt nefondate.

Împotriva sentinței în

termen legal a formulat apel pârâta A.V.A.S. București, care a solicitat

respingerea acțiunii, precum și suspendarea executării

sentinței până la soluționarea căii de atac.

Prin nr. 54/A-C din 20 mai

2009 Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul și a obligat

apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante 450 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel

curtea de apel a reținut că în ceea ce privește excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș există deja o

dezlegare în drept dată prin decizia nr. 457/R-C din 23 aprilie 2008 a

Curții de Apel Pitești, care a reținut că aceasta este

nefondată.

În ceea ce privește

excepția prematurității cererii de chemare în judecată

pentru că nu ar exista o hotărâre judecătorească

irevocabilă de obligare la restituire, se constată că la dosar s-a

depus sentința civilă nr. 7629 pronunțată de

Judecătoria Pitești, ce poartă mențiunea rămânerii

irevocabile prin decizia nr. 3926 din 3 decembrie 1999 a Curții de Apel

Pitești. În concluzie, susținerea apelantei este neîntemeiată,

cu atât mai mult cu cât în prima cale de atac s-a stabilit că data de la

care a început să curgă termenul de prescripție este cea la care

au ieșit bunurile din patrimoniul reclamantei, existând autoritate de

lucru judecat și în privința acestei excepții.

Și pe fond

hotărârea este legală și temeinică, dispozițiile art. 32/4

din O.U.G. nr. 88/1997 – incidente în speță în raport de data

încheierii contractului de privatizare – stabilind că despăgubirea

reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin

restituirea în natură a imobilelor, adică valoarea de

circulație, iar nu cea înscrisă în evidența contabilă a

societății comerciale.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta A.V.A.S. București solicitând în temeiul art. 300 alin.

(2) C. proc. civ. suspendarea executării sentinței nr. 233/C din 19

februarie 2009 a Tribunalului Argeș, menținută prin decizia nr. 54/2009

a Curții de Apel Pitești, iar în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

3 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei

în sensul admiterii apelului, admiterea excepțiilor invocate și pe

fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În dezvoltarea în fapt a

recursului, s-a susținut în esență, că Tribunalul Comercial

Argeș era necompetent teritorial să soluționeze cauza, aceasta revenind

Tribunalului București, secția comercială, în raport de

dispozițiile art. 5, art. 10 pct. 1 C. proc. civ.; că

dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 12 C. proc. civ. nu pot fi

reținute pentru determinarea competenței teritoriale; că s-au

aplicat greșit dispozițiile art. 324 C. proc. civ. din O.U.G. nr. 88/1997;

că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii

cu privire la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv data

rămânerii definitive și irevocabile a hotărârilor de restituire;

că potrivit art. 39 din Legea nr. 137/2002, modificată, sau art. 32/28

din O.U.G. nr. 88/1997 modificată termenul de prescripție era de o

lună, respectiv 3 luni de la data rămânerii irevocabile a

hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus restituirea;

că repararea prejudiciului creat societății trebuia apreciat

raportat la valoarea contabilă și că nu există nici o

mențiune în art. 324 din Legea nr. 99/1999 privind faptul că

despăgubirile se acordă la nivelul valorii de piață a

activului.

Intimata SC P. SA a formulat

concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și dispozițiilor legale

incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate

fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Motivul de recurs întemeiat

pe art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât în ceea ce

privește excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

Argeș există deja o dezlegare în drept dată într-o primă

cale de atac – decizia nr. 457/R-C din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel

Pitești, decizie irevocabilă care a intrat în puterea lucrului

judecat.

În ceea ce privește

prescripția dreptului la acțiune se constată că prin

decizia nr. 457/RC din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel dată în prima

cale de atac s-a reținut că data de la care începe să curgă

termenul de prescripție este 31 ianuarie 2006, dată la care au

ieșit bunurile din patrimoniul reclamantei, fiind incidente

dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 și nu cel prevăzut

de art. 3228 din O.U.G. nr. 88/1997 deoarece nu se atacă o operațiune

sau un act prevăzut de O.U.G. nr. 88/1997 modificată.

În aceste condiții

această excepție nu mai poate fi pusă în discuție și

analizată întrucât s-ar încălca principiul autorității de

lucru judecat.

Hotărârea este

legală și temeinică și față de dispozițiile art.

32/4 din O.U.G. nr. 88/1997 – incidente în speță în raport de data

încheierii contractului de privatizare - și raportat la dezlegarea

dată în prima cale de atac, despăgubirea reprezentând echivalentul

bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a

imobilelor, adică valoarea de circulație, iar nu cea înscrisă în

evidența contabilă a societății comerciale.

Pentru considerentele expuse

Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca

nefondat.

Față de

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a obliga

recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 54/A-C

din 20 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta la 700

lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC P. SA

Pitești prin lichidator judiciar S.P.A.E. SPRL Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.