ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4664/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2306 din 26 noiembrie 2010

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, în Dosar nr. 2976/86/2009 a respins

, ca

nefondat, recursul pârâtei

A.R.R. București, a admis recursul reclamantei

SC M.C. SRL Câmpulung, împotriva sentinței nr. 2043 din 10 iunie 2010 pronunțată

de Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal în

Dosar nr. 2976/86/2009, a modificat

sentința atacată

în sensul că a obligat pârâta A.R.R. București, prin Agenția A.R.R. Suceava, să

emită licență pentru traseul C.M.-C.-R., cu valabilitate

30

iunie

2011, în favoarea

reclamantei și a respins cererile de obligare a reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată.

Totodată,

a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 18 RON cheltuieli de judecată

din prima instanță și recurs.

Ulterior,

la data de 15 decembrie

2010, A.R.R. București a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat să se

dispună retractarea deciziei nr. 2306 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosar

nr. 2976/86/2009.

Revizuenta și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 7 C. proc. civ.

Cu referire la primul

motiv de revizuire, întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a arătat

că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece a omis să se pronunțe

și asupra motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6

3

C. proc. civ., invocat în cuprinsul cererii de recurs.

Raportat la motivul de

revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a solicitat să

se constatate că acesta este aplicabil în cauza dedusă judecății deoarece există

hotărâri potrivnice date de instanțe de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În acest context, a învederat

faptul că fundamentul acestui motiv de revizuire, așa cum s-a statuat atât în literatura

de specialitate cât și în practica constantă a instanțelor judecătorești, are în

vedere situația în care, în aceeași pricină, două instanțe diferite, în dosare distincte,

au pronunțat hotărâri potrivnice.

Astfel, reclamanta SC

M.C. SRL, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 7440/86/2008, ce s-a aflat

spre soluționare pe rolul Tribunalului Suceava, a mai investit instanța de contencios

administrativ la data de 27 octombrie 2008 cu acțiune privind anularea licenței

de traseu eliberată pentru traseul județean C.M.-C.-R., obligarea A.R.R. să emită

în favoarea sa licența de traseu pentru traseul sus-menționat și, respectiv la plata

de daune cominatorii de 500 RON/zi întârziere, după rămânerea definitivă a soluției

pronunțate și până la îndeplinirea obligației, solicitând acestea în contradictoriu

cu A.R.R. București, Agenția A.R.R. Suceava, Consiliul Județean Suceava și SC

T. SRL.

Prin sentința nr. 287

din 17 februarie 2009 pronunțată în Dosar nr. 7440/86/2008, Tribunalul Suceava a

reținut, în esență, că actul administrativ emis de A.R.R. Suceava, respectiv licența

de traseu eliberată pentru traseul județean C.M.-C.-R. nu a constituit obiectul

contestării în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

cu modificările și completările ulterioare.

În cauza ce a format obiectul

Dosarului nr. 2976/86/2009, ce s-a aflat spre soluționare pe rolul Tribunalului

Suceava, înregistrat la data de 4 mai 2009, reclamanta SC M.C. SRL a solicitat instanței,

în contradictoriu cu A.R.R. București, Agenția A.R.R. Suceava și SC T. SRL ca prin

hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea licenței de traseu eliberată pentru

traseul județean C.M.-C.-Radauti, obligarea A.R.R. să emită în favoarea sa licența

de traseu pentru traseul sus-menționat și, respectiv la plata de daune cominatorii

de 500 RON/zi întârziere, după rămânerea definitivă a soluției pronunțate și până

la îndeplinirea obligației.

La termenul de judecata

din data de 18 februarie 2010 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților necesitatea

introducerii în cauză a Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale (în

prezent Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională), dispunând,

prin încheiere, citarea în cauză, în calitate de pârâtă, a acestei instituții.

Raportat la obiectul acțiunii

formulate de reclamanta SC M.C. SRL, A.R.R. a invocat excepția prescripției dreptului

la acțiune și excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile.

Prin încheierea pronunțată

în ședința publică din data de 1 februarie 2010 de către Tribunalul Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, atacabilă odată cu fondul, această

instanță a respins cele doua excepții mai sus invocate.

Împotriva acestei Încheieri,

cât și a sentinței civile nr. 2043 din 10 iunie 2010, pronunțate de Tribunalul Suceava,

A.R.R. București a formulat recurs, cauză ce a format obiectul Dosarului nr. 2976/86/2009,

ce s-a aflat pe rolul Curții de Apel Suceava și în care s-a pronunțat decizia a

cărei revizuire se solicită.

În fine, a apreciat că

raportat la cele învederate rezultă fără echivoc că, în aceeași pricină, două instanțe

deosebite, în dosare distincte, au pronunțat hotărâri potrivnice, fapt ce atrage

incidența în cauză a motivului de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

Revizuenta a solicitat

admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, în sensul anulării

deciziei atacate, cu consecința admiterii recursului formulat.

Examinând cauza și cererea

de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Revizuienta A.R.R. a învestit

instanța cu soluționarea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 2 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În susținerea revizuirii

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a susținut că prin hotărâri

pronunțate de Tribunalul Suceava, s-a soluționat în mod contradictoriu aceeași pricină.

Hotărârile indicate sunt: sentința nr. 287 din 17 februarie 2009 pronunțată în Dosarul

nr. 7440/86/2008 și sentința nr. 2043 din 10 iunie 2010 rămasă irevocabilă prin

decizia nr. 2306 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava. Prin această ultimă

decizie, s-a admis recursul formulat de reclamanta SC M.C. SRL și s-a modificat

sentința nr. 2043 din 10 iunie 2010.

Revizuienta a arătat că,

instanța a dat soluții potrivnice atunci când într-un dosar a respins, ca inadmisibilă,

acțiunea în contencios administrativ (sentința nr. 287 din 17 februarie 2009), iar

într-un alt dosar a obligat-o la emiterea licenței de traseu, în favoarea reclamantei

SC M.C. SRL (sentința nr. 2043 din 10 iunie 2010 rămasă irevocabilă prin decizia

nr. 2306 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava).

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice

date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și

în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de

revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă

a următoarelor condiții:

- să existe hotărâri definitive

contradictorii;

- hotărârile potrivnice

să fie pronunțate în aceeași pricină;

- hotărârile să fie date

în dosare diferite;

- în al doilea proces,

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată,

instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea

celei de a doua hotărâri.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că prin sentința nr. 287 din 17 februarie 2009 pronunțată în Dosarul

nr. 7440/86/2008, Tribunalul Suceava nu a soluționat fondul cauzei, instanța dispunând

respingerea cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, deci această instanță

nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, hotărârea fiind dată asupra excepțiilor procesuale

invocate în cauză.

Conform art. 322 pct.

7 C. proc. civ. este necesar ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente

procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții

procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă

să facă admisibilă revizuirea.

Condițiile indicate trebuie

îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea

cererii de revizuire.

În cauza de față, chiar

dacă sunt îndeplinite unele dintre acestea, nu este îndeplinită condiția ca hotărârile

potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină.

Așa cum am arătat, această

condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele

lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Conform art. 322 pct.

2 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au

cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a

cerut.

Revizuenta susține că

instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de legalitate prevăzut de dispozițiile

art. 304 pct. 6 C. proc. civ., însă Înalta Curte apreciază că această susținere

este neîntemeiată și nu poate fi reținută deoarece din considerentele deciziei rezultă

că instanța s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile formulate de revizuentă sunt neîntemeiate și

nu pot fi rimite.

Prin urmare, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de A.R.R. București, împotriva deciziei nr. 2306 din 26 noiembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.