ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4961/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, C.G.N. a solicitat revizuirea sentinței nr. 3 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 75 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava s-a constatat perimată cererea de revizuire a sentinței nr. 3 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 341/39/2007. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin încheierea de ședință de la data de 13 februarie 2009 a fost suspendată judecarea cauzei la cererea părților, având în vedere că în dosarul nr. 341/39/2007 s-a formulat contestație în anulare și dosarul a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a constatat că prin decizia nr. 1705 din 25 martie 2010 a I.C.C.J. a fost anulat recursul revizuentului, reținând că încheierea din 13 februarie 2009 a rămas irevocabilă, motiv pentru care a concluzionat că cererea de revizuire formulată este perimată. 3. Recursul declarat de revizuent Recurentul a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale, întrucât suspendarea cauzei nu a fost cauzată de lipsa de stăruință a revizuentului, întrucât a formulat atât recurs împotriva încheierii respective la data de 27 octombrie 2009, cât și o cerere de repunere pe rol, ambele cereri fiind respinse. II.

Decizia instanței de control judiciar Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va casa hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce urmează: Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) teza I-a C. proc.

civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Înalta Curte reține că prin rămânerea în nelucrare se înțelege situația în care, într-o pricină înregistrată pe rolul unei instanțe, nu se efectuează nici un act de procedură, care să dureze cel puțin un an și să fie imputabilă părților care nu au stăruit în judecată. Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Or, având în vedere sensul dispoziției legale, care cuprinde o sancțiune pentru renunțarea la judecată, renunțare care nu a fost făcută în condițiile și forma prevăzută de lege, Înalta Curtea a constatat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că cererea de revizuire este perimată.

Din analiza cronologică a faptelor și evenimentelor a rezultat că, la data de 13 februarie 2009, a fost dispusă suspendarea judecării cauzei la cererea părților, având în vedere că în dosarul nr. 341/39/2007 s-a formulat contestație în anulare și dosarul a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție. La data de 27 octombrie 2009, revizuentul a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare a cauzei, care a fost constatat nul de instanța de recurs, prin decizia nr. 1705 din 25 martie 2010 pronunțată de I.C.C.J. Ulterior, la data de 26 iulie 2010 revizuentul a făcut cerere de repunere pe rol a cauzei, fila 16 dosar fond revizuire, care a fost respinsă prin încheierea de ședință de la data de 27 septembrie 2010 de Curtea de Apel Suceava.

Având în vedere dispozițiile art.249 în conformitate cu care perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, Înalta Curte a constatat că în cauza dedusă judecății termenul de perimare a fost întrerupt prin diligenta uneia dintre părți, manifestată expres prin exercitarea căii de atac împotriva încheierii de suspendare, dar și prin cererea expresă de repunere pe rol a cauzei, acte care fac parte din judecată și au ca scop continuarea acestei judecăți. Înalta Curte constată că intenția părții care a manifestat interesul în reluarea judecății cauzei a vizat continuarea judecății și pronunțarea unei soluții pe cererea de revizuire formulată.

Astfel, constatând că termenul de perimare nu este împlinit în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de C.G.N. împotriva sentinței nr. 75 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.