ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
contestației în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Hotărârea
Curții de Apel Suceava.
Prin încheierea
din data de 13 februarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, investită cu soluționarea cererii de revizuire
formulată de C.G.N. împotriva sentinței nr. 3 din 7 ianuarie 2008 a Curții de
Apel Suceava, a dispus în temeiul art. 242 pct. l C. proc. civ., suspendarea
judecării cauzei la cererea părților.
Curtea de apel
a reținut că fără atașarea dosarului de fond nr. 341/39/2007 nu este posibilă
soluționarea cererii de revizuire, astfel că, la cererea părților a procedat la
suspendarea cauzei.
Hotărârea
atacată cu contestație în anulare
Împotriva
acestei încheieri a declarat recurs reclamantul C.G.N., iar prin decizia nr. 1705
din 25 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, a constatat nulitatea recursului.
Pentru a
pronunța o asemenea soluție, Înalta Curte a reținut că recurentul - reclamant a
formulat o simplă declarație de recurs, motivele de recurs nefiind depuse la
dosar.
Contestația în
anulare formulată de C.G.N.
Recurentul - pârât
a atacat decizia menționată cu o contestație în anulare întemeiată pe
prevederile art. 318 alin. (l) teza I C. proc. civ., arătând că greșelile
materiale la care se referă textul menționat sunt greșeli de fapt, în legătură
cu aspecte formale ale judecării recursului.
Greșeală
materială invocată de contestator constă în neobservarea existenței la dosarul
cauzei a unei cereri de repunere pe rol a dosarului de revizuire nr. 545/39/2008
al Curții de Apel Suceava, depusă la data de 19 noiembrie 2009.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra contestației în anulare
l. Argumente de
fapt și de drept relevante
Contestația în
anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi
exercitată în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 317 – art. 318 C.
proc. civ.
Potrivit art. 318
teza I C. proc. civ., temeiul de drept invocat
de contestator, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu
contestație
când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.
În ipoteza
acestei prevederi legale se încadrează greșelile materiale evidente, legate de
aspectele formale ale judecării recursului, de o asemenea gravitate încât au
dus la pronunțarea unei soluții greșite, pe calea contestației în anulare
nefiind posibilă remedierea unor greșeli vizând aprecierea probelor sau
interpretarea unor dispoziții legale.
Neobservarea de
către instanță a unui act de procedură, cu privire la care nu s-a făcut nicio
judecată, ar putea constitui greșeală materială, dar susținerea contestatorului
nu-și găsește suport în datele cauzei de față.
Astfel, prin
decizia nr. 1705 din 25 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal, a constatat nulitatea recursului declarat împotriva
încheierii din 13 februarie 2009 pronunțată în dosarul de revizuire al Curții
de Apel Suceava, pentru lipsa motivării.
Înalta Curte
constată că în cauza de față nu există o greșeală materială, în sensul art. 318
teza I C. proc. civ.
Temeiul legal
al soluției adoptate cu privire la contestația în anulare
Având în vedere
toate considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare formulată de C.G.N. împotriva deciziei nr. 1705 din 25
martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.