ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Curții de Apel Suceava. Prin încheierea din data de 13 februarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, investită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de C.G.N. împotriva sentinței nr. 3 din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Suceava, a dispus în temeiul art. 242 pct. l C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei la cererea părților. Curtea de apel a reținut că fără atașarea dosarului de fond nr. 341/39/2007 nu este posibilă soluționarea cererii de revizuire, astfel că, la cererea părților a procedat la suspendarea cauzei.

2. Hotărârea atacată cu contestație în anulare Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul C.G.N., iar prin decizia nr. 1705 din 25 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat nulitatea recursului. Pentru a pronunța o asemenea soluție, Înalta Curte a reținut că recurentul - reclamant a formulat o simplă declarație de recurs, motivele de recurs nefiind depuse la dosar. Contestația în anulare formulată de C.G.N. Recurentul - pârât a atacat decizia menționată cu o contestație în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (l) teza I C. proc. civ., arătând că greșelile materiale la care se referă textul menționat sunt greșeli de fapt, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului.

Greșeală materială invocată de contestator constă în neobservarea existenței la dosarul cauzei a unei cereri de repunere pe rol a dosarului de revizuire nr. 545/39/2008 al Curții de Apel Suceava, depusă la data de 19 noiembrie 2009. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare l. Argumente de fapt și de drept relevante Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 317 – art. 318 C. proc. civ. Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., temeiul de drept invocat de contestator, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.

În ipoteza acestei prevederi legale se încadrează greșelile materiale evidente, legate de aspectele formale ale judecării recursului, de o asemenea gravitate încât au dus la pronunțarea unei soluții greșite, pe calea contestației în anulare nefiind posibilă remedierea unor greșeli vizând aprecierea probelor sau interpretarea unor dispoziții legale. Neobservarea de către instanță a unui act de procedură, cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată, ar putea constitui greșeală materială, dar susținerea contestatorului nu-și găsește suport în datele cauzei de față. Astfel, prin decizia nr. 1705 din 25 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat nulitatea recursului declarat împotriva încheierii din 13 februarie 2009 pronunțată în dosarul de revizuire al Curții de Apel Suceava, pentru lipsa motivării.

Înalta Curte constată că în cauza de față nu există o greșeală materială, în sensul art. 318 teza I C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate cu privire la contestația în anulare Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de C.G.N. împotriva deciziei nr. 1705 din 25 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.